De cîți Altani e nevoie pentru a schimba regimul Erdogan?

Publicat în Dilema Veche nr. 862 din 15 - 21 octombrie 2020
Bătălia cu giganții jpeg

De peste cinci ani e la închisoare. De peste cinci ani e ținut departe de ochii lumii, într-o celulă, pentru o faptă imaginară. E condamnat la închisoare în urma unei serii de procese unde nu s-au adus dovezi ale vreunei vinovății. Ahmet Altan este acuzat că a susținut lovitura de stat din 2016 împotriva președintelui turc Recep Tayyip Erdogan prin „transmiterea de mesaje subliminale” într-o emisiune televizată, în ajunul puciului. Iar Taraf, ziarul al cărui editor a fost, este suspectat că ar fi avut legături cu mișcarea predicatorului Fethullah Gülen, considerat a fi principalul instigator.

La scurt timp după puci, cel puțin 150 de jurnaliști critici ai regimului au fost arestați. 170 de publicații au fost suspendate și mii de de site-uri blocate. Erdogan a profitat de puci pentru a-și elimina, prin decret, adversarii politici și pentru a închide gura presei critice. Odată cu decretarea stării de urgență, Erdogan a lansat o adevărată campanie de epurare politică. Peste 50.000 de persoane au fost arestate în urma puciului: funcționari, profesori, militari și polițiști. Alte 150.000 de persoane au fost demise din funcție. Turcia e considerată de organizația Reporteri fără Frontiere „cea mai mare închisoare de jurnaliști”.

Ahmet Altan nu e singurul jurnalist aflat în detenție. Dar destinul său e remarcabil. Prima confuntare cu autoritățile soldată cu încarcerarea sa s-a petrecut pe la jumătatea anilor ’90. Publicase un articol-pamflet în care le propunea cititorilor un exercițiu simplu, dar dureros: să se pună în locul celorlalți. Și anume, să-și imagineze cum e să trăiască într-o țară în care turcii sînt discriminați și umiliți sistematic, obligați să renunțe la identitatea lor culturală. O țară imaginară numită Kurzia, cu un lider numit Mustafa Kemal, fiind poreclit Atakurd (și nu Atatürk). Era, pentru acei ani ai confruntărilor etnice dintre kurzi și turci, o propunere foarte curajoasă, în răspăr cu discursul oficial despre terorismul PKK. Un text pe care mulți l-au citit ca nepatriotic sau chiar antiturcesc. Nuanțele și dubiile sînt periculoase… Ahmet Altan a fost condamnat atunci la un an și jumătate de închisoare, fiind eliberat în urma unui proces la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Aproape un deceniu mai tîrziu, Ahmet și fratele său Mehmet, un cunoscut economist și un intelectual angajat, și el, s-au numărat printre cei care au apreciat încercările de reformă a statului inițiate de AKP și de Erdogan. Asta, pînă cînd regimul a început să se abată de la principiile democratice. Frații Altan s-au numărat apoi printre cei mai aprigi contestatari ai Puterii. În seara dinaintea puciului eșuat îi regăsim pe amîndoi într-un platou de televiziune, criticînd deschis regimul. Ahmet a prezis atunci „sfîrșitul iminent” al AKP. Cîteva zile mai tîrziu aveau să fie reținuți și acuzați de terorism și de „răspîndire de mesaje subliminale”. Procesele care au urmat și în urma cărora au fost ba condamnați, ba exonerați, ba iar acuzați și reținuți ilustrează exemplar modul în care Justiția din Turcia a fost pervertită pentru a sluji sultanatul Erogan. Nu, nu e nimic kafkian în aceste procese. Nu e deloc absurd că Ahmet Altan e acuzat de marxism și, totodată, de gülenism. Nu mai contează realitatea, ci doar acele frînturi de realitate care permit stabilirea unei vinovății.

În Nu voi mai vedea lumea niciodată. Memoriile unui scriitor întemnițat (Editura Pandora-M), Ahmet Altan descrie tăios și uneori cu umor sarcastic detaliile acestor procese și viața din închisorile unde își ispășesc pedepsele cei condamnați de regimul Erdogan. Povestind, pune ordine în ceea ce pare absurd. Prin narațiune aduce relief acolo unde realitatea pare cețoasă. Nu speră că va fi eliberat curînd, dar nici nu se resemnează. Nu regretă nimic. Nu pozează nici în victimă, nici în erou.

Ahmet Altan publicat zece romane, cîteva de mare succes la public. Iar ca publicist rămîne o figură cunoscută, chiar dacă regimul încearcă să-i facă numele uitat. Volumul de memorii a apărut tradus în numeroase ediții, nu și în Turcia. „Un scriitor care face jurnalism își trădează vocația”, scrie el undeva. A ajuns la închisoare pentru ce scrie la gazetă. Iar literatura îl ține în viață. „Scriu aceste rînduri dintr-o celulă de închisoare, doar că nu mă aflu în închisoare. Sînt un scriitor. Nu mă aflu nici acolo unde mă aflu, nici acolo unde nu mă aflu. Mă puteți întemnița, însă nu mă puteți ține în închisoare. Pentru că, asemenea tuturor scriitorilor, dețin puteri magice. Pot trece cu ușurință prin pereți.”

Oare de cîți Altani e nevoie pentru a schimba regimul Erdogan?

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic