Împăratul muștelor

Publicat în Dilema Veche nr. 862 din 15 - 21 octombrie 2020
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

O neliniște cu chip nou a pus stăpînire pe lume. E ca și cînd mai multe neliniști vechi s-ar fi dus la coafor, să se aranjeze. La ieșire, a apărut una singură, în care s-au contopit toate celelalte. E mult mai puternică, pentru că a luat cîte ceva din fiecare surată a ei. Nu poți să spui că are toate calitățile „răposatelor”, pentru că ele trăiesc, bine-mersi, în noua alcătuire proaspăt ieșită pe bulevard. Toate puterile și capacitățile de adaptare, toate talentele și iscusința de a se deghiza, toate rezervele de energie care alimentează fiorii reci de pe șira spinării, toate sînt la locul lor. Iar forța de a produce haos și mușuroaie de frici în orice ungher al ființei umane e mult mai mare. E pe măsura capacităților tuturor celorlalte neliniști care, urmînd moda vremii, s-au adunat laolaltă într-un nou produs. Unul care conține toată experiența adunată pînă la el.

De la ieșirea din perioada de izolare prin care am trecut în primăvară, haita de neliniști a avut tot timpul să-și studieze chipul sub care se va arăta, atunci cînd va fi gata să ne ofere prezentarea colecției de toamnă. Au ieșit toate din vremea izolării, roșii-n obraji, ciufulite, cu niște zîmbete largi pe fețe, întinzîndu-și membrele și pocnindu-și încheieturile, afișînd cele mai satisfăcute figuri. Era suficient să te uiți în jur ca să-ți dai seama ce ravagii făcuseră. Ce prăpăstii ale depresiei și ce munți de anxietăți lăsaseră în urma lor. Cum a dat căldura verii, au intrat într-o vacanță. Așa cum am făcut și noi. Am simțit – sau ne-a plăcut să credem – că neliniștile au ieșit și s-au îndepărtat. Prin urmare, ne-am apucat de niște chiolhanuri cum n-a mai văzut planeta. Degeaba ne-au avertizat unii că haita de neliniști nu e departe, ci că stă mereu prin preajmă, întinzîndu-se la soare și așteptîndu-și vremea revenirii în forță. N-am ascultat. Și nici nu prea aveam cum. Adevărul e că nici noi n-am fost lipsiți de motive să aprindem focurile și să jucăm ca apucații în jurul lor. Veneam după două luni grele, care ne izbiseră ca un tren în plină figură.

Așa că dansul în jurul focului a fost unul dezlănțuit, ca o prăbușire într-o transă adîncă. Am făcut totul cu rîvnă, cu sete, cu îndîrjire. Am ieșit în natură, am călătorit, am acoperit ca niște roiuri de lăcuste orice ungher ni s-a arătat în cale. Aveam o disperare de a respira aer curat, de a umbla pe jos, de a ne vîjîi cu mașinile, de a fi în mai multe locuri deodată, dacă așa ceva ar fi fost posibil. Izolarea ne-a produs niște răni care ne-au depășit închipuirea. E cumplit de traumatizant să crezi că faci parte dintr-o specie superioară, care a început să exploreze universul, creează tehnologii fabuloase, își fabrică piese de schimb pentru propriul organism, așa cum o face pentru uneltele sofisticate de care se servește, și, dintr-o dată, să fii lovit de ceva invizibil, față de care n-ai explicații, n-ai soluții. Iar atunci cînd tocmai crezi că le ai, să se dovedească imediat că te-ai înșelat, că nu e chiar așa, că mijloacele aproape nelimitate pe care credeai că le ai la dispoziție sînt, de fapt, extrem de limitate. E îngrozitor pentru ființa contemporană, care-și celebrează la orice pas capacitățile divine și forța ieșită din comun, să fie nevoită să se ascundă în case, din cauza unui virus. Se prăbușește totul. Edificii teoretice, industrii, economii, circulație planetară, dar mai ales orgoliul puterii.

Și chiar dacă – așa cum speră unii – e o înscenare de dimensiuni uriașe, lucrurile stau la fel de prost. Fragilitatea ființei umane e la fel de vizibilă. La fel de producătoare de neliniști, tristeți, angoase, anxietăți, depresii, rătăciri prin abisurile disperării. Oricum am privi lucrurile, ieșim destul de prost ca specie dintr-un exercițiu al evaluării care ia în calcul momentul actual. Spectacolul acestui an e unul pur și simplu grotesc. Și chiar dacă e un an de schimbare, un moment istoric din care începem să ne îndreptăm pe un alt drum, imaginea pe care ne-o oferim nouă înșine e una foarte tristă. E un amestec pe care nimic nu-l mai poate camufla. O acumulare de trufie și cruzime, de lăcomie și agresivitate, de ipocrizie și impostură, pe care nu le mai pot acoperi toate celelalte straturi de spectacol în care ne-am desăvîrșit măiestria. Nu e nici o noutate că sîntem mai ales propriile victime, mult mai vulnerabili în fața naturii noastre interioare decît în competiția cu orice tip de adversar natural.

Iar acum, pe scena toamnei, Marea Neliniște (nu, nu filmul lui Mel Brooks) își face apariția în toată splendoarea. Pandemia se întoarce cu al doilea val, alcătuit nu doar din mai multe îmbolnăviri, ci și din mai multă neliniște. E ca și cînd ne-am fi trezit dintr-o serie de pumni, ca să constatăm că urmează alta. Pe fundalul acestei intrări glorioase, se petrec scene de coșmar. Și nu doar la noi. Alegerile. Folosindu-se de molimă, în cel mai crunt mod, există semeni de-ai noștri care-și continuă liniștiți „măcelurile” pentru a ajunge la putere. Ca să cîștige „legitimitate” și să pretindă că se încadrează în jocul democratic, acești oameni ne întărîtă să ne plasăm într-o tabără sau în alta. Unii dintre noi fac asta cu o bucurie și cu un entuziasm perfect scuzabile, pentru că pornesc din niște intenții cît se poate de bune, fără să-și dea seama de cruzimea cu care sînt manipulați. Dar e și asta o parte a jocului democratic. Însă, dincolo de limitele democrației, jocul dezlănțuit în jurul focului a ajuns la un nivel de răbufnire a sălbăticiei în care se arată Fiara. E un moment dintre acelea în care sporesc enorm șansele de a o lua razna și de a face rele incomensurabile. Mai vine, oare, și de data asta, în ultimul ceas, un vas salvator? O navă, aducînd cu ea niște ființe adulte, care să ne salveze?    

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.