O atenție, o măslină...

Dicționarele noastre nu au reușit să înregistreze decît o parte din bogatul inventar al denumirilor colocviale ale mituirii. Nici nu ar putea fi fixate lexicografic toate expresiile, adesea efemere, produse de imaginaţia lingvistică stimulată de tema corupției cotidiene. În regimul incert al efemerității colocviale se plasează, de exemplu, formula o atenție, o măslină, folosită totuși de cîteva decenii și cunoscută, desigur, multor vorbitori. Formula este un eufemism umoristic destul de ingenios, care ironizează mituirea, părînd să o justifice. Tiparul ei se înscrie în tendința (general cunoscută și evocată de analizele asupra metaforelor mituirii din diverse limbi) de a minimaliza cadourile și alte forme mai mult sau mai puțin subtile de corupție.

De fapt, primul element al formulei chiar funcționează ca eufemism, denumind metonimic, prin atitudine, obiectul mituirii: atenția sau grija față de o persoană se materializează în cadourile oferite acesteia. Sursa concretizării pare a fi inocentă: într-un dicționar din 1955, la cuvîntul atenție este înregistrat un sens neutru („dar, cadou”), fără o asociere explicită cu corupția; exemplul oferit confirmă această ipostază: „Cu prilejul aniversării sale a primit o atenție din partea prietenilor” (Dicționarul limbii române literare contemporane). Citatul mi se pare mai greu de imaginat în uzul actual, în care contextele caracteristice sînt mai curând de tipul: „o învățătoare a primit o «atenție» de 900 de lei” (monitorulcj.ro); „din nou în faţa judecătorilor! G.T. a mărturisit cum a primit o «atenţie»” (prosport.ro). De altfel, dicționarele au înregistrat noul sens: „flori, obiecte etc. oferite cuiva în schimbul unor mici servicii” (DEX), eventual disociind sensul licit de cel ilicit: „flori, obiecte oferite cuiva în semn de considerație, recunoștință etc.” și „mită” (Micul dicționar academic – MDA).

Comicul formulei provine din asocierea atenției cu măslina – sinecdocă a părții pentru întreg, sugerînd o întreagă categorie de oferte elementare, alimentare. La asocierea unei aparente abstracții cu foarte concreta măslină se adaugă surpriza formei de singular folosite pentru un produs alimentar evocat în mod normal printr-un plural. Cineva cumpără sau pune pe masă măsline; singularul poate fi interpretat ca o denumire metonimică a produsului, dar riscă să evoce și strîmtorarea extremă. Din cîte îmi amintesc, formula circula deja în perioada de intensă penurie alimentară din ultimii ani ai comunismului românesc (cînd, la urma urmei, măslinele chiar erau o raritate). Măslina evocă totuși nu atît cadouri alimentare, cît mai ales mese tipice, balcanice, cu antreuri obligatorii. Formula se folosește cel mai des pentru mituire: „șpăgi pe ici-colo un monopol, o licitație aranjată, o atenție, o măslină” (juridice.ro); „e un găinar şi face selecţia după anumite interese ca să îi iasă și lui o atenție, o măslină, vorba aia” (gsp.ro); „un comision, o atenție, o măslină” (hotnews.ro); „cred că am făcut destulă reclamă acestei firme, ar fi trebuit de-acuma să sară și ei cu o atenție, o măslină, ceva” (wordpress.com) etc. Sînt totuși și cazuri în care formula își regăsește inocența, referindu-se pur și simplu la mîncare, la oferte turistice: „ne-au dat un suculeț, o atenție, o măslină, ne-au coborît 40 m sub nivelul mării” (eturia.ro) sau la localuri unde „se strîng motocicliștii din București la o vorbă, o atenție, o măslină” (metropotam.ro). Clișeul ajunge chiar să funcționeze autonom și oarecum nemotivat, declanșat de o simplă enumerare de mărunțișuri: „dacă Doamne ferește se strică ceva (un cablu, o mufă, o atenție, o măslină) în week-end” (politichii.ro).

Sînt și contexte în care măslina intră în serie cu icra – un caz și mai clar de selectare a singularului pentru un substantiv folosit de preferință la plural. Asocierea evocă tipicul meselor festive – cu mezeluri, brînză, icre și măsline: „La început, adulţii beau o ţuică şi ciuguleau niţică brînză, o măslină, o icră...” (Ştefan Agopian, Scriitor în comunism, 2016), „toate acestea pe lîngă o icră şi o măslină, clefăite, chiar şi mai la coada mesei oficiale, de Ziua Naţională” (Cristian Tudor Popescu, Copiii fiarei, 2016). Icra se alătură măslinei și în contextul evocării ironice a cadourilor interesate, a mituirii, suplimentînd comic efortul de minimalizare: „un contract, o licitaţie publică, o icră, o măslină” (tion.ro); „o icră, o măslină, o floare, mă rog, ceva, acolo, ca să arate că-i un domn” (g4media.ro); „o atenție, o icră, o măslină” (gsp.ro).

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).