EDITORIALE ȘI OPINII

Profesorul Fălcuțeanu fusese arestat. Dintr-o confuzie, indubitabil!

Revigorarea proiectului european are nevoie de o revenire la dezbaterea rațională, care să antreneze și cetățenii, nu doar elitele.

În Franța s-a deschis, săptămîna trecută, primul centru de de-radicalizare destinat tinerilor seduși de ideologia jihadistă. Această instituție e un element-cheie în combaterea terorismului pe teritoriul francez.

Un termen tot mai folosit în ultimele luni în lumea universitară e similitudine. Noile reglementări oficiale ale susţinerii tezelor de doctorat şi ale obţinerii titlului de doctor impun obţinerea unui raport de similitudini, obţinut cu ajutorul unui program electronic.

„Tot mai înveţi, maică?“ Că nu e alta mai cumplită caznă… „Pentru majoritatea oamenilor“ – ar fi descoperit mai tîrziu Călinescu – „citirea nu e o plăcere, ci «învăţătur㻓.

Barca asta, un Oceanis 41 fabricat de Beneteau, va fi complet pe mîinile noastre, ne va transporta peste mările lui Poseidon și ne va adăposti timp de o săptămînă încheiată.

În psihologie, acest lucru e descris prin erori de tipul illusory correlation, clustering illusion și altele, adică pînă la urmă distorsiuni, biases. Asta pentru că tindem mereu să vedem o logică în date, chiar cînd ele au fost generate aleator, să ni se pară că găsim în date regularități, repetiții, structuri organizate, continuități care înseamnă ceva.

Bineînţeles că Trump a profitat din plin de atacul lui Clinton. În general, cea mai bună atitudine, cînd adversarul te jigneşte, este să preiei termenul jignitor şi să-l transformi într-un fel de decoraţie, pe piept. Cam cum au făcut oamenii Pieţei Universităţii de la noi, prin 1990, cînd Ion Iliescu i-a făcut „golani“.

Mi se pare aproape ironic cum, zilele astea, ticăloșii se refugiază în discursuri despre democrație, iar naivii în antipolitică. Această combinație de ipocrizie și exasperare e probabil cea mai bună rețetă pentru păstrarea statu quo-ului și după 11 decembrie.

Tomas trage aer în piept, termină prima bere, ia alta din frigider, la timp pentru a auzi că Theresa May i-ar fi transmis domnului Tusk, de la Consiliu, cum că negocierile pentru Brexit vor începe prin ianuarie-februarie. „Nu-i așa rău, pîn’ la urmă“, își spune el.

Gigi Becali (Steaua): megarentabil. A făcut profit în această vară, numai din vînzări de jucători şi calificare în Europa League, de peste 15 milioane de euro. Ionuţ Negoiţă (Dinamo): nu pierde, ci cîştigă.

Dar pe lîngă faptul că nu merit, spun apăsat că nici nu vreau. Motivele sînt, ca să zicem așa, complexe și nu găsesc potrivit să intru în amănunte. Mă

De cîte ori n-am văzut în ultima vreme, într-un fel sau altul, disprețul „vechilor“ față de „tinerii frumoși și liberi“ – care nu știu decît să facă pe nebunii – sau față de tot soiul de „ciumpalaci“ și neamurile lor teribiliste?

Rămîne primul, care, după ce îşi dă delicat cu un strugurel-de-buze-Armani, verifică ieşirile de urgenţă. Întreabă pasagerii dacă vorbesc engleză. Nu vorbesc. Nici germană şi nici franceză. Pare că o să facă apoplexie.

„Şoc și groază“, îmi vine să exclam de cînd am aflat că blîndul meu coleg, Marinel Berinel, conferențiar la Folcloristică, a fost plasat sub control judiciar la domiciliu pentru – țineți-vă bine! – „hărțuirea sexuală a studenților în forme repetate și agresive“.

Ca să rezumăm: România e gestionată de un Guvern-marionetă, manevrat, evident, din afară și, nu mai e cazul să insistăm, de către dușmanii ei. Dar unde sînt dușmanii României?

Principiile de bază ale Uniunii par tot mai fragile, mai greu de apărat. Viitorul Europei – căci aceasta e tema Consiliului de la Bratislava – e mai incert ca oricînd. De unde trebuie începută reforma? Ce pot face statele, ce poate face Bruxelles?

Expresia are sensul „ştie să vorbească“, „ştie ce să spună“, calificare transmisă prin intermediul unei asocieri amuzante, care concretizează, prin metaforă şi metonimie, talentul oratoric. Capacitatea cuiva de a găsi vorba potrivită la momentul potrivit este transpusă într-un simplu act de posesie materială, a unui bagaj de cuvinte.

Lucrul cel mai important în viață era să aibă timp suficient la dispoziție ca să-și poată satisface nestingherit bucuriile spiritului: lectura, întîi de toate, dar și muzica, filmul, teatrul, expozițiile de artă și muzeele.

Într-un Dosar despre cîrciumi al Dilemei de prin anii ’90 scria că e bine să eviți restaurantele cu acordeon. Era valabil poate mai demult, fiindcă astăzi n-am mai prea văzut acordeoane prin restaurante și vorba aceea: nici acordeonul nu mai e ce-a fost odată.

E ispititor să asociezi descoperiri arheologice cu personaje celebre. Să crezi că ai găsit, adică, săgeata care l-a omorît pe Ahile sau coloana în vîrful căreia a locuit Simion Stîlpnicul.

Trump ştie şi el, ca noi toţi, care sînt marile frici ale americanului de rînd. La fel ca noi toţi, Trump ştie şi ce admiră acelaşi american.

Klaus Iohannis și-a exprimat speranța că partidele vor profita de pauza meciului Putere – Opoziție pentru a se reforma. Nu s-a întîmplat deloc asta, iar actorii principali sînt neschimbați față de acum un an de zile, cînd cabinetul Cioloș nu era încă instalat.

Se decid care sînt reponsabilii cu negocierea ieșirii englejilor din Uniune. Cele mai țanțoșe instituții au fost Comisia și Parlamentul.

Gata cu sorosiștii (adică cu cei care au luat bani de la fundații private în loc să fure de la stat), gata cu „infiltrații“ de la Bruxelles, cu slugile americanilor ori ale nemților! Vin iar la putere ai noștri! Dacii, mioriticii, românii verzi, cu origine sănătoasă! Aferim!

Teoretic, statul român a avut grijă ca turistului, străin sau român, să i se ofere toate informațiile de care are nevoie pentru o astfel de experiență prin grădina Carpaților, drept care a „implementat“ în fiecare sătuc un „centru de informare turistică“.

Florian Cucbătrîn, zis Uriașu’. Omul a ajuns un strălucit medic cardiolog. Nu era chiar în apele lui la întîlnire. Mi-a mărturisit că își cumpărase, în sfîrșit, după ani de eforturi financiare, un BMW nou-nouț, marcă de mașină la care visase încă din tinerețe.

Ca să fim clari – este singura poziţie la care poate candida domnul Ponta. Poziţia de Dumnezeu, în ciuda oricăror zvonuri, este ocupată, aceea de baron-şef la PSD nu e nici ea vacantă, domnul Tăriceanu nu pare deloc dispus să renunţe la ALDE, iar sfînta poporului e clar doamna Udrea.

Termenii care desemnează locurile publice unde (plătind) se poate bea şi/sau mînca – cîrciumă, crîşmă, bodegă, birt, tavernă, locandă, braserie, bar, bistrou, restaurant, local etc.– s-au acumulat în timp, schimbîndu-şi doar conotaţiile şi alcătuind lungi serii cvasisinonimice, în interiorul cărora există unele distincţii tehnice, dar şi destule suprapuneri.

Ce face ca aversiunea față de școală să atingă în România cote neînregistrate nicăieri altundeva rămîne un mister.

Creștem sărăcind, aceasta este problema noastră. Creșterea noastră seamănă cu burta mare a unui copil subnutrit dintr-o țară africană.

Avem voluptatea observării părții goale a paharului. Mă tem (iată, și eu) că prin acest fel de a fi ne cam încadrăm în parabola cu îngroparea talantului. Aceea care se încheie cu soluția: „De la cel ce n-are şi ce are i se va lua“.

Surpriza pe care am avea-o mîncînd ceva gătit după cartea de bucate antică are, cred, ceva comun cu ceea ce am simțit ascultînd muzică antică, din acele puține fragmente care s-au păstrat.

Alegerile regionale din landul Angelei Merkel s-au soldat cu un dezastru şi pentru şefa CDU, şi pentru democraţi şi proeuropeni în genere. Cauza lui rezidă în refuzul confruntării cu realităţile şi al asumării de greşeli.

Se fac deja calcule pentru viitorul guvern. Personaje mai mult sau mai puțin cunoscute sau plăcute încep să își depună candidatura pentru postul de premier. Partidele încep acel joc complicat al disimulării.

Atîta vreme cît, în august, în asemenea condiții, se dădea ciubuc pentru a arvuni un șezlong, cu programare, cu o săptămînă în avans, cine și de ce s-ar mai chinui să facă turism profesionist?

După Halep, Stanciu e noul subiect de forfecat în presă?

Ţin foarte mult la domnul Neagu Djuvara. Simplu. Fără farafastî­curi omagiale, fără flaterie de salon, fără piruete adulatorii.

Sînt plin de entuziasm, aşa că atunci cînd mă sună Vlad din Viena să mă întrebe dacă cred că e bine să vină şi el în Guvern, aproape ţopăi de bucurie.

Mi-am iubit mereu fiul și m-am străduit să nu-i lipsească nimic încă din fragedă pruncie. Ca și dumneavoastră, am fost un copil crescut în lipsurile comunismului. Am visat, pentru Cristi, un model diferit de existență, întemeiat pe fericirea necondiționată.

Acum o sută de ani, România intra, cu speranță și chiar entuziasm, în ceea ce contemporanii numeau Marele Război, iar mai tîrziu istoria avea să rețină drept Primul Război Mondial.

Începînd cu 15 septembrie, fiecare cetăţean italian va primi, la majorat, un „bonus cultural“ în valoare de 500 de euro.

Din toate aceste utilizări nu s-a mai păstrat, pînă la urmă, decît sensul transmis de Caragiale.

Știu că fac parte din acea categorie atipică de cetățeni care funcționează după alt calendar decît cel oficial. Noi, credincioșii de rit academic, sărbătorim Anul Nou la 1 octombrie. Facem, încă de pe la sfîrșitul lui august, pregătiri pentru aniversare.

„Geamuuuuri!“. Astăzi, evident, ar trebui să strige „Termopaneee!“, dar nu se întîmplă așa. Duminica dimineața venea un țăran care striga gutural: „Smîntînaruuu’!“

S-a vorbit mult (mai ales în anii ’60!) de o posibilă dependență de opiu a împăratului Marcus Aurelius.

Pentru americani, ca şi pentru români, Facebook este din ce în ce mai mult o sumă de enclave, de redute aflate în război una cu cealaltă.

Poate avea chipul oricui. Al unui amic, al unui coleg de serviciu, al unui artist, al unui activist social, al unui muncitor într-o fabrică.

Momentul zero al noului naționalism românesc a fost, probabil, cel al alegerilor prezidențiale din 2014, cînd candidatul nominal socialist a ales să își încerce norocul folosindu-se de o retorică izolaționistă, pe alocuri de-a dreptul xenofobă și foarte des stupidă.

Am plecat de-acolo cu un gînd: să propun la TVR niște programe (atît pentru copiii de opt ani, cît și pentru adulții ca Gyuri) care să-i ajute să învețe românește, pentru ei, pentru a le fi lor mai bine.