Colegu’ de la Guvern

Publicat în Dilema Veche nr. 654 din 1-7 septembrie 2016
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

La plecarea de la Ministerul Muncii, am primit următoarea scrisoare, sub formă de notă informativă:

Către: Iexcelența sa, frățică Valeriu

Ref: vă rugăm să nu plecați, ne lăsați singuri aicișa?! 

Stimate domnule Secretar de Stat, Iexcelența dumneavoastră,

Permiteți să raportăm. În aceste zile călduroase, ne aducem aminte cu drag și nostalgie de momentele în care nu făceam distincția între consilier de stat și secretar de stat, între costumele Gucci și restu’, între „care Dacian“ și „ups, mai avem o colegă care nu vine la birou“.

Vă mulțumim și să vă trăiască familia pentru toată perioada petrecută împreună. Pentru toate bancurile reușite sau mai puțin reușite, pentru „ăștia-s duși toți cu capu’“, „eu nu semnez așa ceva“, „băi, am obosit“, „hai să le facem mustrare“, „bă, ce haterițe sînteți, iar m-ați trimis la o întîlnire inutilă“, „dacă așa a zis Dacian, așa facem“, „dați vina pe mine pentru orice“, „hai că mă duc cu bomboane pînă acolo să rezolvăm“.

Vă mulțumim și să vă trăiască familia pentru tot ce ne-ați învățat, pentru toate resursele și oamenii mișto pe care i-ai adus în viața noastră, pentru toate momentele amuzante și foarte puținele în care ai fost hater cu noi, pentru orele de terapie și pentru tot.

Dacă e să fim sinceri, noi de fapt sperăm să vă întoarceți. De fapt, să nu plecați. Te rugăăăămmmm săăăă nuuuu pleeeeeci. Sau măcar să te întorci și să fii colegu’ nostru de la Guvern.

Îți dorim toate bla-bla-urile de bine, și bineînțeles, să nu ne uiți.

Uraaaa, să trăiască șefu’!

Cu deosebită considerație,
Comitetu’ dă plecare 

După o bălăceală scurtă în butoiul cu melancolie, am început să rememorez:

Prima zi la Guvern. Nominalizarea mea o să apară peste 11 zile, dar e mult de lucru, aşa că m-am apucat de treabă. Palatul Victoria e urît cu spume. Lumea e îmbrăcată în costume şi la cravată sau în ţinute elegante, cu tocuri şi ţoale de firmă, la care nu mă pricep. Eu mi-am pus blugii cei procopsiţi, o cămașă şi un pulover asortat. Nu m-am bărbierit, că doar sînt voluntar. Poliţistul de la intrarea B se uită la mine cam bănuitor, sînt cam slăbănog, prost îmbrăcat, un pic cam dubios, considerînd culoarea, dar sînt trecut pe lista care a venit de la Cancelarie, aşa că mă lasă înăuntru. Peste vreo două luni, acelaşi poliţist nu o să lase o delegaţie de romi să mă viziteze, ferm convins că aceştia doresc doar să folosească restaurantul procopsit de la subsolul palatului, unde se mănîncă binişor cu 9-10 lei.

Mă întîlnesc cu Dragoş, şeful Cancelariei, care e îmbrăcat impecabil: costum gri închis, cămașă cu butoni şi cravată procopsită. E şi înalt rău. Are umor, aşa că decid că îmi place de el şi că o să încerc să îl trosnesc la un baschet. Nu de alta, dar în cele 45 de minute introductive e clar că la altceva nu prea am şanse să fiu mai bun ca el. Nu o să apuc să îl bat la baschet, deşi promite că o să vină. Munceşte ca un ţăcănit şi, în plus, şi eu apuc să mă duc, în următoarele nouă luni, exact de patru ori la baschetul săptămînal, de la ora 6,30.

Următoarea întîlnire este cu Ghinea. Îl citeam în Dilema veche şi ştiam că e deştept tare şi ăsta. E îmbrăcat mai praf decît mine, aşa că răsuflu uşurat. Are o energie debordantă şi e clar că la fiecare două-trei minute îi mai bubuie mintea ceva. În plus, şi el e mare rău. Dacă toţi tehnocraţii sînt aşa, e clar că omul de la poartă are toate motivele să fie îngrijorat pentru situaţia restaurantului. Ghinea e în papuci. Habar nu am că în cîteva luni o să îmi fie la fel de apropiat ca un frate.

Trebuie să îmi găsesc un birou. Clădirea e goală. Am de ales între biroul lui Orlando Teodorovici, fostul prinț de la Fonduri Europene, şi cel al lui Meleşcanu, guru’ de la șpioni. Îl aleg pe primul. În biroul vecin este celălalt Dragoş, care peste cîteva luni o să îmi devină şef la Ministerul Muncii. Şi el e îmbrăcat impecabil şi e tot cît casa. Are două colege care lucrează cu el. Ambele par să vină direct din Valhalla. Mă gîndesc să mă închin şi să sacrific un porc, ceva, dar mă gîndesc că nu se cade la Guvern. Dragoş zîmbește cald şi e clar, după douăzeci de minute, că şi capul lui plesneşte de idei.

Sînt tare multe hîrtii de făcut. Mă duc la Ileana. Ileana e secretara şefului Cancelariei. E miloasă, mă adoptă repejor şi dă cîteva telefoane care rezolvă rapid ceea ce credeam că o să dureze măcar o săptămînă. În următoarele luni o să îmi salveze fundul de nenumărate ori.

Încep să întîlnesc oamenii din sistem. Vorbesc cu mine ca şi cum aş fi important. Mă pufneşte rîsul de fiecare dată. Şeful de la Securitate mă sperie spunîndu-mi Excelenţă. Rîd ca prostul de unul singur pentru cîteva minute.

Vine şi Simona. Peste cîteva zile o să avem o întîlnire antologică cu un ambasador, pe care o să îl bolunzească accidental cu cămeșa ei un pic decoltată, şi o să rîdem cu lacrimi. Deocamdată însă, Simona e serioasă tare şi un pic speriată. Chiru o să vină peste vreo două săptămîni şi prima lună o să se poarte ca premianta şcolii în faţa dirigului nou şi cam afurisit. Amîndouă o să îmi devină superdragi şi vor munci de parcă ar fi posedate în următoarele luni. Spre sfîrşit, Chiru o să poată liniştită să facă o carieră de birjăreasă, la cît de diplomatic îi devine discursul despre administraţia publică.

Plecăm pe la 21,30 de la palat şi ne dăm seama că aproape toţi tehnocraţii sînt încă la birou, deşi la ora 16,30 majoritatea angajaţilor care lucrează permanent la Guvern cam rup uşile. Plec cu un teanc mare de hîrtii pe care trebuie să le citesc. Dacian e la birou – nu pleacă nicicînd înainte de 11 noaptea, că doar e şef.

Sînt plin de entuziasm, aşa că atunci cînd mă sună Vlad din Viena să mă întrebe dacă cred că e bine să vină şi el în Guvern, aproape ţopăi de bucurie. Peste șapte luni, Vlad va deveni ministrul Sănătăţii şi se va muta practic în minister, trecînd pe acasă numai ca să se schimbe şi să îşi ia înjurăturile meritate de la diva lui. Dacian va afla de la SPP că ultima maşină care vine în parcare nu mai este maşina lui, ci maşina tînărului ministru al Sănătăţii.

Mă culc tîrziu, după ce citesc o bună parte din documente. Mă trezesc la 5,30 ca să le termin şi plec cu drag la serviciu la 7. Habar nu am că asta o să devină rutina zilnică pentru următoarele nouă luni.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.