Declaraţii belicoase
În primii ani de după căderea regimului comunist, Viktor Orbán părea un tînăr promițător. Un liberal în devenire, un lider politic verosimil pentru o țară aflată la începutul tranziției spre democrație. Ascensiunea rapidă la guvernare a însemnat și o îndepărtare de liberalismul clasic la care aderase în tinerețe. Aflat acum pentru a doua oară în poziția de premier al Ungariei, Viktor Orbán s-a înscris pe o pantă național-conservatoare accentuată. E contestat în țară pentru numeroase derive populiste și pentru inițiativele nedemocratice (precum controlul politic asupra instituțiilor publice de media) adoptate de guvern. E omul politic de care aproape toți liderii europeni se tem: e imprevizibil, are un discurs antieuropean tot mai pronunțat, dar se bucură de un sprijin popular considerabil. Orbán se numără printre cei mai vocali adversari ai așa-numitelor cote de repartizare a imigranților. El a dispus construirea unui gard de sîrmă pentru a asigura granițele țării împotriva refugiaților.
Cu doar cîteva zile înaintea Consiliului European de la Bratislava despre viitorul Europei, ministrul de Externe al Luxemburgului, Asselborn, atrage atenția asupra pericolului pe care îl constituie, pentru Europa, modelul de politician reprezentat de Viktor Orbán. Ungaria nu ar mai avea ce căuta în UE, crede Asselborn. „Nu putem accepta ca valorile esențiale ale Uniunii Europene să fie nesocotite într-o asemenea măsură“, a spus ministrul într-un interviu acordat cotidianului german Die Welt. „Cine construiește garduri împotriva refugiaților de război, așa cum face Ungaria, cine nu respectă libertatea presei și independența Justiției ar trebui să poată fi exclus temporar sau chiar definitiv din Uniunea Europeană.“ Așa cum se prezintă lucrurile acum, „Ungaria nu ar avea șanse să devină membru al UE“. Iar UE nu ar trebui să tolereze „comportamentul deficitar“ al Ungariei, a mai spus ministrul de Externe al Marelui Ducat. Excluderea Ungariei ar fi „singura posibilitate de a prezerva unitatea și valorile Uniunii Europene“.
Afirmațiile extrem de dure vin pe fondul izolării Ungariei în negocierile importante la nivel european – o izolare care, pentru jocul lui Viktor Orbán, e aproape convenabilă. Ministrul Asselborn e unul dintre puținii care îl înfruntă. „Bine ar fi să putem schimba regulile în ceea ce privește suspendarea din Uniune a unui stat-membru astfel încît să nu mai fie nevoie de unanimitate.“
Ministrul Asselborn îi reproșează lui Orbán și felul în care Ungaria îi tratează pe refugiați: „Aici, oamenii care fug din calea războiului sînt tratați mai rău ca animelele sălbatice“. Gardul pe care îl construiește Ungaria pentru a-i opri pe refugiați e tot mai lung, tot mai înalt, tot mai periculos.“ Pentru ca apoi să afirme: „Ungaria nu e departe de a da ordin să se deschidă focul împotriva refugiaților. Oricine încearcă să sară gardul trebuie să se pregătească pentru ce e mai rău“.
La sfîrșitul lunii august, Orbán a anunțat construirea unui gard de protecție a graniței cu Serbia. Refugiații care vin în Ungaria dinspre Serbia pot solicita azil doar într-o așa-numită zonă de tranzit – un spațiu insalubru în care miile de refugiați nu au adăposturi, hrană și nici acces la servicii medicale de bază. „Tipi precum Orbán ne arată că UE se prezintă astăzi lumii întregi ca o Uniune care se străduiește să apere, în exterior, niște valori pe care nu mai este capabilă să le respecte în interior.“
Într-adevăr, falia din Europa e tot mai vizibilă. Distanțele dintre Est și Vest se adîncesc. Principiile de bază ale Uniunii par tot mai fragile, mai greu de apărat. Viitorul Europei – căci aceasta e tema Consiliului de la Bratislava – e mai incert ca oricînd. De unde trebuie începută reforma? Ce pot face statele, ce poate face Bruxelles?
