Haini vechi!

Publicat în Dilema Veche nr. 654 din 1-7 septembrie 2016
Comunismul se aplică din nou jpeg

De curînd, comparam sonorul Bu­cu­reș­tiului cu sunetele din zone rurale. Și spuneam că, din punc­tul ăsta de vedere, Bucureștiul s-a schim­bat foarte mult în ultimele decenii. Orașul e astăzi, probabil, mult mai zgomotos decît în anii ’80. Mașini mai multe și motoare de toate felurile, de la cele ale motocicletelor la cele ale mașinilor de tuns iarba sau de găurit pereții. Ce i drept, pe vremuri se mai făceau auzite și zgomotele infernal-industriale, de la termocentrale sau uzine care produceau lucruri uriașe. Dar exista și o coloratură care astăzi a dispărut. Mă gîndesc la glasul de neuitat al țigăncii cu „Sticli goale, murdare, cumpăă…“ Cunoscătorii îi știau și secretul, acela că, de fapt, nu primea chiar orice fel de sticle. Dar oamenii se puteau alege cu ceva mărunțiș (strașnic negociat) și scăpau totodată și de sticlele care le ocupau cămările și balcoanele. Mai era și căruțașul care striga „Păăămînt dă floori!“, acompaniat de molcomul tropăit al calului care mergea la pas pe aleile dintre blocuri. În căruță puteai zări o găleată așezată peste o movilă neagră: cernoziomul după care alergau mamele noastre ca să-și bucure petuniile de la ferestre.

De o întreagă poveste mi-aduc a­min­te cu omul care striga, cu glas de fumător: „Haini vechi!“ Era gabor de pe la Tîrgu Mureș. Adică din neamul acela mîndru, cu pălărie neagră, cu boruri largi, mustăți răsucite, cămașă albă și pantaloni negri de catifea. În schimbul hainelor vechi dădea crătiți și oale emailate de foarte bună calitate aduse de prin Ardeal. Era un gen de schimb binecunoscut prin anii ’70-’80. Avînd un sac întreg de haine de dat, maică-mea l-a strigat pe fereastră. Odată însă ce gaborul mare și impunător cu pălăria aia s-a înființat în cadrul ușii, lucrurile au devenit foarte complicate. Mama voia cîteva oale de-ale lui, dar el nu voia hainele pe care le avea ea în sac. Le scotea pe rînd cu ochi de expert și i se păreau ba prea vechi, ba prea mici, ba prea urîte… A ales el ceva, dar nu atît, zicea, cît să merite vreo oală mai mare, ci doar una micuță de tot. Mama i-a spus că aia nu i trebuie și că asta e, încercînd să închidă ușa. Dar gaborul nu se mai lăsa dus. Începuse „afacerea“ și nu-i convenea să plece cu mîna goală. A devenit și el un pic mai cooperant și tîrguiala a conti­nuat, maică-mea neîndrăznind chiar să-i închidă ușa în nas. Cred că la un moment dat s-ar fi mulțumit și cu crăticioara aceea mică sau chiar i-ar fi dat tot sacul pe degeaba, numai să scape de el. Dar nu era simplu. Cînd părea că, mai de voie, mai de nevoie, au căzut la o înțelegere, în loc să-i dea oala, țiganul o întorcea: „Da’ niște pantofi de la domnu’ n-aveți? Sigur aveți prin casă unii care nu-i mai trebuie.“ „N-am“, zicea mama, tot mai disperată. „Nu se poate“, făcea omul. „Atunci vreo cămașă. Sau niște șosețele de copil, că am și eu unu’ mic. Ia mai uitați-vă prin casă, cucoană.“ Și părea că el însuși ar fi fost gata să dea o raită prin apartament, să ia ce-i trebuie. Greu a scăpat mama de el de la ușă, învinovățindu-se singură de proasta idee pe care o avusese să-l cheme. În cele din urmă însă, mi se pare că a fost mulțumită de cratița cu care s-a ales.

Printre strigările care se auzeau prin București, țin foarte bine minte una care mă intriga: „Reeepar butoaieee!“ Nu știam la ce folosește, dar tot mama mi-a explicat că multă lume avea butoaie pe balcon, în care de obicei ținea varză. Omul probabil că avea chiar o bună piață pentru meșteșugul lui de dogar. Și mai erau cei cu „Geamuuuuri!“. Astăzi, evident, ar trebui să strige „Termopaneee!“, dar nu se întîmplă așa. Duminica dimineața venea un țăran care striga gutural: „Smîntînaruuu’!“ Avea tot felul de produse lactate. Nu știu de unde venea, dar mi-amintesc că pe atunci și vacile circulau destul de nestingherite prin cartier. Oamenii din satele de prin apropiere aveau obiceiul să le mai scoată la păscut prin Parcul IOR. În drumul lor pînă acolo, bănănăiau pe aleile dintre blocuri, unde mai lăsau și cîte o pleașcă și uneori se apucau chiar să mugească.

Revenind la oameni, o adevărată poezie era cînd venea omul care ducea multe mături în spinare și cînta cît îl țineau bojocii: „Măturaaa, măturaaa, / Măturică, măturea, / Mătura, măturaa“. La polul opus, scurtă, nazală și dură ca oțelul era strigarea folosită pînă încă foarte de curînd: „Fiare vechi!“

Dar prin vîltoarea tranziției s-a pierdut și un alt gen de sonoritate a Bucureștiului, și probabil că nu numai a lui. Cea a copiilor care se jucau pe sub ferestre, mai ales seara și mai ales vara, cu formulele lor clasice: „Un, doi, trei, Marius! Te-am scuipat!“ sau „Țară, țară, vrem ostași!“ cu invariabilul răspuns: „Pe cine?“ Mai erau și răsunătoarele numărători de la diverse jocuri. Prima care-mi vine în minte e: „An-tan-tiri-mogodan, / Cara-cara-si, / Principala-mo, / Rin-go“. Ce naiba o fi însemnat asta, n-am știut niciodată.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.