Minuţioasa pregătire a unei călătorii

Publicat în Dilema Veche nr. 657 din 22-28 septembrie 2016
Minuţioasa pregătire a unei călătorii jpeg

Mica noastră Odisee, pe care o voi povesti în cîteva episoade, sperînd să nu vă plictisesc prea tare, începe în piața mare din centrul Atenei. În Varvakeios Agora adică, un fel de Obor al Atenei. Și ce mai obor! Camaradul meu într-ale navigației își pune problema nu dacă vom găsi acolo tot ce căutăm, ci dacă există ceva care să nu se găsească în acea piață. Ne învîrtim amețiți printre tarabe și printre precupeții care-și strigă marfa cu voci ascuțite și răgușite, cu mulți ț. Mă întreb cine oare cumpără atîta marfă și ce se întîmplă cu milioanele de produse perisabile care rămîn nevîndute. Pare că oferta depășește cu mult nevoile cumpărătorilor, dar poate e numai o iluzie. Nu e la fel de frumoasă ca Boqueria din Barcelona, dar e „plină de conținut“.

Luăm o pîine uriașă, legume și fructe care să țină cît mai bine, șuncă în vid, miere, ouă, brînză, cașcaval, alune, semințe de dovleac, merișoare, ulei de măsline, sare, piper, condimente, iar de la magazinele alimentare din jur biscuiți, ceva conserve cu sarmale grecești, clasicele sardine, gem, ceai, cafea, bere, vin, whisky și odioșii Pringles, de ronțăit la nevoie, baxuri de apă, hîrtie igienică, șervețele. Avem mare grijă să nu uităm ghimbirul, cel care previne răul de mare. Problema e că nu știm cum vom căra toate astea, dar zeul Hermes ne scoate în cale niște cărucioare chinezești ieftine, din acelea cu care de obicei merg la piață oamenii mai în vîrstă. Sînt foarte bune, dar nu ne ajunge unul. Ca să încapă toate cumpărăturile de o săptămînă pentru șase oameni e nevoie de trei asemenea cărucioare și tot nu e destul.

Bagajul de cală la avion costa nesimțit de mult, așa că de la București n-am ­luat decît bagaje de mînă. Sigur, te poți gîndi că în sezonul cald nu-ți trebuie prea multe haine, dar noi, ca niște elevi silitori la școala de navigație, țineam minte că întotdeauna pe mare trebuie să ai o mulțime de lucruri: căciulă, mănuși pentru frig, dar și pentru protecție la trasul parîmelor, hai­ne impermeabile de sus pînă jos (cam ca la schi), pulovere, bluză de vînt, bluze cu mînecă lungă, să nu te bată prea mult soarele, pantaloni lungi, pantaloni scurți, costum de baie, medicamente, lanternă, fluier, compas, raportor, binoclu, șapcă, batic (să nu te arzi pe la ceafă), creme și ochelari de soare cu șnur special, care să-i țină legați de gît, șnur pentru șapcă, pantofi speciali cu talpă albă, sac pentru dormit pe punte. O mulțime de lucruri care nu trebuiau să depășească totuși cele zece kilograme de persoană admise la check-in. Pe cîntarul oficial de la aeroport, geamantanul meu avea 10,1 kg. Cum am reușit, nu mă întrebați, că nici eu nu înțeleg. Oricum, în afară de mîncare ne-au mai rămas de cumpărat din Atena lucruri pe care nu le mai luaserăm de acasă.

În jurul pieței, zonă comercială fiind, se găsesc nenumărate prăvălii mici și mari. Trec cîteva în revistă și realizez dintr-odată varietatea ofertei lor, cu mult mai mare decît cea din deja standardizatele noastre mall-uri. O negustoreasă mă atrage însă în subsolurile magazinului ei să-mi ofere niște șlapi. E un fel de hrubă îngustă și fără aer, care miroase a cauciuc și a naftalină. Tot mai transpirat, probez cîteva perechi și mă decid asupra uneia. Începe o tîrguială, dar femeia nu vrea să lase prețul sub 30 de euro, ceea ce mi se pare enorm pentru niște amărîți de papuci. Probabil că mă ia drept un străin cu bani mulți. Pînă la urmă plec și găsesc niște șlapi identici cu doar 6 euro de la o tarabă alăturată. Iau și mult dorita cutie de table cu puluri cu tot, că fără așa ceva pe punte nu se poate. Terminăm cumpărăturile și chemăm două taxiuri. În fața maldărului de bagaje, primul șofer venit pufnește în rîs, dar cînd aude că mergem la Marina Alimos, înțelege. Un port pentru iahturi, în care au bază permanentă peste o mie de ambarcațiuni. E o pădure de catarge acolo, un fel de parcare uriașă pe apă. Și nici măcar nu e cea mai mare din Grecia.

La pontonul trei ne așteaptă Dora, o doamnă scundă și ațoasă, cu șapcă și ochelari de soare, foarte bronzată. După toate aparențele, o navigatoare înnăscută. Ni-l prezintă pe colaboratorul ei, un tînăr croit cam după același tipar. Luăm iahtul nostru în primire, operațiune care durează mai bine de o oră. Îl verificăm împreună de la santină pînă la sarturi și pînze, de la chesoanele din pupa pînă la ancora din prova, de la closete pînă la buteliile de aragaz, de la motor pînă la vîslele bărcii de serviciu (care în termeni de specialitate se numește dinghi), de la cealaltă barcă, de salvare, pînă la fanioane și rachetele de semnalizare, de la hărți marine și instrumente de bord pînă la farfuriile și tacîmurile din dulapuri, de la prosoape și cearșafuri pînă la parîme, de la tancurile de apă și motorină pînă la dușuri și chiuvete, de la stația de radio-emisie pînă la scule și cheile cu care se încuie tambuchiul. Facem totul aproape exact cum am învățat la școală. La urmă ni se încredințează și dosarul cu actele navei. Sîntem emoționați. Barca asta, un Oceanis 41 fabricat de Beneteau, va fi complet pe mîinile noastre, ne va transporta peste mările lui Poseidon și ne va adăposti timp de o săptămînă încheiată.

Foto: Andrei Manolescu

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Campania de recrutare a Kievului capătă ritm. Noile metode prin care sunt atrași voluntari pentru armata ucraineană
Campaniile menite să intensifice recrutarea voluntară, inclusiv campanii de relații publice au pus pe roate efortul de mobilizare a noi recruți pentru armata ucraineană, pe fondul entuziasmului scăzut al ucrainenilor de a se înrola, relatează Reuters și The Guardian.
image
Cum să folosești corect aerul condiționat de la mașină. Sfaturi pentru economia de combustibil: „nu mori, va fi rece mașina” VIDEO
Vara aceasta, temperaturile ridicate ne fac să apelăm din ce în ce mai des la aerul condiționat al mașinii. Însă, o utilizare incorectă a acestuia poate duce la un consum crescut de combustibil și chiar la probleme tehnice.
image
Seceta lovește România. Sute de localități rămân fără apă. Se face apel la rațiune
România se confruntă cu o criză acută a apei, zeci de localități rămânând fără această resursă vitală. Seceta prelungită a dus la scăderea semnificativă a nivelului în lacurile de acumulare, iar debitele râurilor sunt sub media multianuală.

HIstoria.ro

image
Destinul unui general uitat, în „Historia” de iulie
„Rareori un simț mai înalt al datoriei și al dreptății s-a împerecheat cu o mai desăvârșită simplicitate, cu o mai prietenească modestie,” spunea istoricul Gheorghe Brătianu despre Nicolae Dăscălescu – general decorat, apoi deținut politic și țăran sărac. Descoperiți un destin excepțional.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?