O suflecare penală

Publicat în Dilema Veche nr. 656 din 15-21 septembrie 2016
Iconofobie jpeg

„Şoc și groază“, îmi vine să exclam de cînd am aflat că blîndul meu coleg, Marinel Berinel, conferențiar la Folcloristică, a fost plasat sub control judiciar la domiciliu pentru – țineți-vă bine! – „hărțuirea sexuală a studenților în forme repetate și agresive“. Nu v-am recomandat întîmplător să vă „țineți bine“. Pentru cine nu-l cunoaște, menționez că Marinel este Cumințenia Pămîntului în varianta live. Dacă l-ați vedea, ați cotiza pentru el mai ceva decît pentru opera lui Brâncuși, vă garantez. Omul plutește, pur și simplu, pe coridoarele Universității, trăiește în lumea lui de mituri și legende cu o inocență ce ar merita sanctificată. Și eticheta de absent-minded professor („profesor distrat“) ar constitui o caracterizare prea sobră pentru el. Cum a putut ajunge un astfel de personaj să fie acuzat de o crimă atît de sinistră? Trebuia să aflu cu orice preț și cu orice risc juridic ori etic. M-am dus, prin urmare, fără teamă și ezitări, să-l vizitez pe vechiul meu amic Berinel. M-a întîmpinat cu figură descompusă. Părea să nu fi dormit de zile întregi. Din Cumințenia Pămîntului se transformase în Tristețea Galaxiei. „Ce faci, bătrîne, ce s-a întîmplat?“, l-am întrebat direct, observînd imediat că finețurile psihologice nu-și mai aveau rostul în conversația noastră.

A început să plîngă, lucru care m-a deprimat și mai mult. „Nici nu-ți poți imagina, Codrine, ce mi-e dat să trăiesc! Sînt praf. Voi fi, probabil, executat…“ „Vorbești prostii!“, am reacționat instantaneu. „Se va rezolva. La mijloc trebuie să fie o neînțelegere penibilă… Spune-mi ce a fost!“ „M-a pus Sfîntu’, prietene, să-mi înnoiesc cursul de folclor de la anul întîi, Română principal“, și-a început Marinel întunecata istorioară. „Ce mi-am zis? Hai să mai recurg și la ceva analiză de text, să nu mă rezum doar la elemente de cronologie și context cultural. Am introdus comentarii suplimentare – toate, hermeneutice – la numeroasele producții folclorice pe care, odinioară, le priveam din unghi strict tehnic. Am procedat așa și cu un străvechi cîntec ostășesc – de cătănie, cum era numit cîndva – foarte popular și în lumea modernă: Suflecată pîn’ la brîu. Ți-l amintești, desigur, măcar din filmele românești de război, de pe vremea lui Ceaușescu, bănuind că, la cum te știu, complet refractar la muzica populară autohtonă, nu l-ai auzit niciodată interpretat de Ion Dolănescu sau de vreun ansamblu regional…“ (Berinel avea dreptate: da, „prinsesem“ melodia prin peliculele cu soldați și da, nu o legam deloc de Dolănescu!)

„Ei“, a continuat universitarul amărît, „strofa de deschidere sună în felul următor: Mă dusei pe o cărare sus./Mă n­tîlnii c-o fată mare jos./Suflecată pîn‘ la brîu,/Ducea, ducea rufele la rîu, să spele./O-ntrebai cu ce le spală sus?/Cu săpun și cu scrobeală jos./Suflecată pîn‘ la brîu,/ Ducea, ducea rufele la rîu./O n­trebai dacă e fată sus?/Ea mi-a spus c-a fost odată jos./ Suflecată pîn’ la brîu,/ Ducea, ducea rufele la rîu… Am atras studenților atenția că, în interiorul acestor versuri, descoperim toate tipurile de ambiguitate creionate de William Empson. La refren, ne lovim de o confuzionare reprezentațională evi­dentă. Cum adică suflecată pîn’ la brîu? Ne referim la poalele fotei ridicate și îm­pa­chetate deasupra coapselor (de unde, pesemne, și forma, alături de denumire, plăcintei tradiționale – poale-n brîu!) pentru a nu se uda în apa rîului? OK, dar să observăm că personajul feminin nu se găsește încă la apă în momentul acțiunii, ci pe o cărare, mergînd către locul de derulare a acțiunii igienice. Ce sens ar avea să umble indecent prin tot satul? În plus, într-un asemenea caz, s-ar impune o cercetare istorică și culturală mai nuanțată, pentru a stabili ce purta femeia rurală româncă, în trecut, într-o zi normală de lucru, pe sub fotă!“

Am tresărit, dar Berinel nu a sesizat, urmîndu-și firul de­mon­stra­­ției academice. „Să fi fost iz­me­nu­țe, gogoșari, un slip obsolet, alt tip de lejerie intimă sau nimic? Dacă ne ghidăm după romanele cu țărani, scrise de Rebreanu ori Preda, logic ar fi să credem că nimic. Există la ei – nu-i așa? – atîtea scene în care flăcăul îmbătat de amor numai ridică fusta fetei și, gata, iubirea este consumată! Nu apare vreodată, ca în narațiunile urbane, obstacolul chiloților perturbatori. Ar fi de aceea eronat să bănuim că fata se îndreaptă spre rîu atît de impudic expusă. Bun, însă atunci la ce trimite buclucașa suflecare? Să fie vorba oare de suflecarea clasică a mînecilor, lucru necesar, în fond, actului de spălare a rufelor? Nici așa nu o scoatem la capăt, deoarece am ajunge să vedem femeia tradițională ca pe o curiozitate anatomică. Cum să fie brîul femeii la umeri și ea să se suflece pînă la nivelul lui? E drept că repetiția adverbelor sus și jos creează confuzie și ne poate arunca în ambiguitate biologică – să nu uităm că bărbatul o întreabă pe interlocutoare dacă e fată sus, iar ea răspunde senin că a fost odată jos. Am putea înțelege de aici că, în jocul erotic rural, zona brîului devine opțională, în funcție de opțiunile amanților. Bizareria anatomică s-ar explica astfel și configurarea genitală ar căpăta…“

„Stop, Marinele!“, am strigat îngrozit. „Mă tem că ai săvîrșit ceva mult mai grav decît terorizarea sexuală a tinerilor studioși. Ai batjocorit însemnele militare, împingînd un cîntec emblematic pentru armată în spațiul derizoriului obscen. Temerile tale inițiale sînt justificate. S-ar putea să fii executat și nu oricum, ci cu o rachetă, după modelul trădătorilor nord-coreeni. Probabil la Deveselu…“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un cântăreț o murit pe scenă în timp de cânta la chitară: bărbatul a căzut ca secerat după ce s-a electrocutat
Cântărețul brazilian Ayres Sasaki a murit în timpul unui spectacol live la un hotel din orașul Salinopolis din nordul Braziliei. Muzicianul în vârstă de 35 de ani a fost electrocutat.
image
Caz bizar în Canada: un cuplu a fost găsit mort pe „Insula Cimitirului” în timp ce încerca să traverseze Oceanul Atlantic
Cadavrele unui cuplu care a traversat Oceanul Atlantic într-o călătorie cu barca au fost găsite pe o barcă de salvare care a eșuat pe o insulă canadiană îndepărtată, la aproape șase săptămâni după ce au fost văzuți ultima dată.
image
Gropile săpate în nisipul de pe plaje se pot dovedi mortale. Cazul care a șocat opinia publică din SUA
Milioane de americani merg în vacanțe la mare și caută soare, nisip și mare. Mulți însă nu își dau seama cât de periculos poate fi să sapi o groapă banală în nisip.

HIstoria.ro

image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.