Criză teribilă, monşer...

Publicat în Dilema Veche nr. 655 din 8-14 septembrie 2016
Cum trebuie să fie un ministru? jpeg

N-am informațiile și perspicacitatea necesare ca să judec „obiectiv“ performanța de ansamblu și de detaliu a unui guvern. Nu sînt înclinat să cred că există guverne compact infernale și altele compact paradiziace. În orice echipă rea sînt și portrete prizabile, după cum în orice echipă bună sînt și uscături… Dacă m-am hotărît să scriu acest text, nu e pentru că vreau să albesc euforic guvernul de-acum, să-l absolv de orice derapaj sau eșec, să-l tămîiez omagial, urmărind cine știe ce interese obscure. Constat însă că sînt ciudat de multe voci, de toate culorile, pornite să trateze Guvernul Cioloș în tehnica „picturii negre“. „O catastrofă!“, „Genocid curat!“, „Tehnocrații lu’ pește!“, „Toate guvernele de pînă acum au fost mai bune!“ Dacă așa stau lucrurile, înseamnă că instinctul meu, capacitatea mea de a evalua figurile publice pe care le văd zi de zi „la lucru“ sînt într-o gravă derivă. Risc, totuși, să-mi spun părerea.

Continui să cred că Dacian Cioloș e un tip de politician de care n-am prea avut parte pînă acum și de care avem nevoie. Sobru, dar fără ștaif, discret, dar nu palid, ferm, dar fără autoritarisme cazone. Decent, măsurat la vorbă, fără evaziuni șmechere, fără grimase de gașcă, fără retorsiuni triviale, fără circ. Nu ne place. Nouă ne plac „băieții de băieți“, jocurile de gleznă, bășcălia, capetele-n gură, retorica dușmănoasă. Pe dl Cioloș l-am întîlnit față către față doar în două împrejurări. Impresia mea inițială a fost, de fiecare dată, confirmată. Întîmplător, îl știu de multă vreme pe dl Costin Borc. Nu sîntem într-o relație strînsă, nu ne frecventăm, dar am totală încredere în buna lui credință și în competențele lui manageriale. Îmi place – blasfemie! – dna Raluca Prună. Deciziile domniei-sale privind marii scriitori și savanți din pușcării mi se par de bun-simț. Nu „face frumos“, nu umblă după unanimități facile, nu se pune bine în mod ostentativ cu gazetarii sau cu propria ei breaslă. Dovada: iritarea generală cu care e întîmpinată. Îl știu pe Cristian Ghinea. E deștept, școlit (London School of Economics), temerar, pus pe treabă. Nu-l cunosc deloc, dar îmi face o bună impresie dl Dragoș Pîslaru. La fel, dl Vlad Voiculescu. Am toate motivele să creditez experiența de o viață a lui Lazăr Comănescu. Îl știu, din vremea mandatului meu la Externe, pe Mihnea Motoc și prețuiesc strădania lui profesională, experiența lui diplomatică, seriozitatea lui. Dl Mircea Dumitru mi se pare unul dintre cei mai curajoși, mai verticali și mai eficienți miniștri din cîți s-au perindat, în ultimii 25 de ani, în fotoliul Educației. Cuvinte bune am, de altfel, și despre predecesorul lui, dl Adrian Curaj, un om mai mult decît versat în problemele învățămîntului autohton. N-am înțeles furia nestăpînită și nedreaptă împotriva fostului ministru al Culturii, Vlad Alexandrescu, un intelectual de calibru, decis să reformeze, cu orice risc, un sistem sufocat de necroze și inerții. Sînt încredințat și de bunele intenții ale dnei Corina Șuteu. În principiu, ar trebui să fiu rezervat în privința dlui Vasile Dîncu, ale cărui opțiuni politice nu-mi sînt aproape, dar nu pot să nu recunosc o anumită vocație a echilibrului rezonabil, de care e întotdeauna nevoie. Repet: nu contest eventuale erori sau eventuale alegeri neinspirate ale Guvernului Cioloș, dar ideea că avem de-a face cu un dezastru fără precedent sau – în versiunea blîndă – cu o stagnare inexpresivă mi se pare pur și simplu isterică…

Brusc, nu mai avem memorie. Oblojim, nostalgic, imaginea unor „predecesori“, față de care actualii guvernanți ar fi o întruchipare a eșecului. Se compară dna Prună cu Rodica Stănoiu (nume de cod „Sanda“ și „Georgeta“), sau cu Ion Predescu (cel care înfiera unele „elemente răsculative“ de la CNSAS), sau cu imaculatul Tudor Chiuariu? Stă oare în picioare Vlad Alexandrescu dacă ne amintim de realizările dlui Golu (cu studii la Moscova), ale dlui Zanc (căruia îi strigau tinerii clujeni: „Zanc, suie-te pe tanc!“), ale lui Puiu (Hașotti), ale lui Gigel (Știrbu) sau ale lui Mircea Diaconu? Învățămîntul? Am avut în domeniu nume mari: Virgil Predescu (știe cineva cu ce s-a ocupat?), M. Hârdău, Cristian Adomniței (cel care credea că pe steagul UE sînt 15 stele), marele intelectual Liviu Pop și, mai ales, inconfundabila, inconturnabila, inenarabila doamnă Ecaterina Andronescu, emblema romanțioasă a PSD-ului, steaua călăuzitoare a pedagogului român de școală nouă și a plagiatorilor oropsiți de pretutindeni. Nici cu Armata n-am dus o prost! Amintiți-vă de marele Militaru, de misteriosul Gh. Tinca, de napoleonianul Frunzăverde, de marele orator T. Atanasiu, de Stănișoară, de C. Dobrițoiu, de spectralul G. Oprea și de Mircea Dușa (cel cu „trupurile neînsuflețite ale cadavrelor celor decedați“). Nici unul n-a indispus prea tare pe inchizitorii de azi. Una peste alta, pigmeii Guvernului Cioloș stau pe umerii unor uriași. Nu-i nimic! La toamnă lucrurile se vor repara! Gata cu sorosiștii (adică cu cei care au luat bani de la fundații private în loc să fure de la stat), gata cu „infiltrații“ de la Bruxelles, cu slugile americanilor ori ale nemților! Vin iar la putere ai noștri! Dacii, mioriticii, românii verzi, cu origine sănătoasă! Aferim!

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Premieră pentru cercetători: un urangutan, observat folosind plante medicinale pe o rană deschisă
Nivelurile ridicate de inteligență ale urangutanilor au fost recunoscute de multă vreme, parțial datorită abilităților lor practice, cum ar fi folosirea instrumentelor pentru a sparge nuci și a căuta insecte.
image
Ilinca Tomoroveanu, amintiri din turnee: „Aveam impresia că, dacă aș fi trăit cu 100 de ani în urmă, ne-ar fi dus cu trăsura până la hotel“ VIDEO
Ilinca Tomoroveanu, o prezență distinsă a scenei românești, a murit în urmă cu cinci ani, la 2 mai 2019, dar moștenirea sa este neprețuită.
image
Caz revoltător în Parcul Natural Apuseni. Polonezi prinşi cu 22 de maşini într-un raliu off-road clandestin FOTO
Un grup de polonezi, îmbarcaţi în 22 de maşini de teren, au fost opriţi de rangerii Parcului Natural Apuseni. Polonezii veniseră pentru un raliu în munţi, dar au fost nevoiţi să renunţe, alegându-se şi cu amenzi de 50.000 lei

HIstoria.ro

image
Judecarea şi condamnarea lui Iisus - reevaluare judiciară
Una dintre cele mai mari religii ale lumii, cu vocaţie universală, Creştinismul, nu s-ar fi născut dacă nu ar fi avut loc procesul judiciar soldat cu condamnarea la moarte şi crucificarea fondatorului său, Iisus din Nazaret (cca 6 î.e.n. - cel mai probabil 30 e.n.). Pentru a i se înţelege pe deplin semnificaţiile şi a-i surprinde rolul biblic conferit, este nevoie de plasarea lui în ansamblul evenimentelor legate de existenţa Mântuitorului.
image
Carol I, fotografiat în timpul Războiului de Independență
Fotografia este interesantă din mai multe puncte de vedere: este una dintre rarele apariții ale domnitorului Carol I, într-o postură mai degajată.
image
Cuza, în umbra masoneriei?
După 1990, multe dintre subiectele considerate tabu în epoca anterioară au început să fie discutate în societatea românească și, foarte des, în registrul senzaționalului.