Marii „patrioţi“ ai micilor ecrane
Un nou tip de – să-i zicem – patriotism își face loc tot mai mult în discursul televiziunilor de știri. Și îi includem aici atît pe invitații de serviciu, cît și pe mulți moderatori mai înflăcărați, care ar schimba oricînd scaunul cu „analiștii“ și „comentatorii“ de vizavi. (Atunci cînd, în realitate, nu l-au schimbat deja, fără ca noi să prindem de veste.) E un patriotism bosumflat și vindicativ, bățos ca un discurs al lui Gabriel Oprea și agresiv precum un articol din România Mare a lui Vadim Tudor.
Adevărul este că nicicînd, de la anii de glorie ai României Mari și de la mineriada lui Cozma din ianuarie 1999, valorile europene, valorile democrației și ale libertății nu au mai fost tîrîte prin noroi în asemenea hal precum se întîmplă azi. Veți spune că e problema invitaților sau, mai bine zis, expresia libertății lor de exprimare. Dar cum aceștia sînt mereu cam aceiași și cum se cam știe dinainte ce vor spune indiferent de subiect sau întrebare, nu poți să nu te întrebi dacă nu cumva atitudinile acestea sînt căutate. De moderatori? De producători? De șefii acestora? Nu se știe și, oricum, nu e important.
Ca să rezumăm: România e gestionată de un Guvern-marionetă, manevrat, evident, din afară și, nu mai e cazul să insistăm, de către dușmanii ei. Dar unde sînt dușmanii României? La Comisia Europeană, firește. Aici, discursul seamănă mult cu cel al tabloidelor britanice, care au construit imaginea falsă a unor indivizi nealeși de nimeni și parașutați la Bruxelles (de către cine?) pentru a da dispoziții statelor, după o logică numai de ei înțeleasă. Poți fi, la început, exasperat de lipsa de informare a corifeilor noului naționalism. Pot pune pariu pe un bax de bere că, dacă îi iei tare, nu vor ști cine alcătuiește legislativul european și vor dovedi că n-au habar despre modul în care se iau deciziile. Apoi, te poți întreba cum se face că dușmanii poporului se află exact în instituțiile în care România și-a dorit atît de mult să devină parte – și a făcut eforturi mari pentru asta. Cum este posibil, pînă la urmă, ca dușmanii să se găsească exact acolo unde România este, pînă una-alta, parte la luarea deciziilor? Și atunci, unde să se găsească adevărații ei prieteni? În celălalt spațiu geopolitic, cel răsăritean?
La 1 ianuarie 2017 vor fi zece ani de la momentul aderării. Orb să fii și să nu observi că, în acest deceniu, România a făcut progrese semnificative, chiar dacă o jumătate din acest deceniu a fost marcată, în plan global, de cea mai gravă criză pe care omenirea a cunoscut-o după cel de-al Doilea Război Mondial.
Desigur, România ar fi putut arăta cu mult mai bine dacă ar fi reușit să aducă 30 de miliarde de euro de la Bruxelles (de la dușmani, vedeți bine!) și nu 20, cît a fost în stare. Dar, aici, cauzele trebuie căutate în interior, în sistemul corupt, birocratizat și baronizat. Dacă vom aniversa 100 de ani de la Marea Unire fără a avea măcar o autostradă și o linie ferată de viteză care să străpungă Carpații și să unească astfel regiunile istorice, explicația e de găsit aici, în corupția și incompetența locală. „Dușmanii“ pe care îi demască noii mari patrioți ai micilor ecrane ne-ar fi asigurat finanțarea, dacă am fi fost capabili să o luăm.
Patrioții noștri se plîng că străinii ne au luat pămîntul – dînd astfel motive altor patrioți, din alte țări, să se plîngă și ei că românii le-au luat slujbele. Sîntem pe o piață liberă europeană, iar aici ai și îndatoriri, nu doar cîștiguri. Nu știu dacă acesta e un motiv de mîndrie pentru patrioții noștri, dar de la intrarea pe piața unică, exporturile României au crescut constant, depășindu-le de cîteva ori pe cele din vremea mult iubitului (de către acești patrioți) Nicolae Ceaușescu, atunci cînd – nu-i așa? – România avea o industrie de invidiat. Evident, nu avea.
Pînă la urmă, cetățenii europeni care au cumpărat pămînt în România (l-au cumpărat, nu l-au luat cu japca jefuind IAS-uri sau CAP-uri!) nu lasă terenurile pîrloagă și acareturile în ruine. Cultivă, obțin recolte, plătesc taxe și, da, contribuie la echilibrarea balanței import-export în domeniul agroalimentar. Chestia cu importatorul net nu mai este atît de… netă precum era în anii din urmă, lucrurile încep să se schimbe și, în anii agricoli buni, România devine exportator net.
Dar, îndrăznesc să o spun, ceea ce îi deranjează cel mai mult pe patrioții noștri de platou este avansul democrației și regresul corupției. Nimic nu a fost mai evident decît aceasta din momentul aderării țării la Uniunea Europeană. Și, aici, se naște o întrebare, mai ales la adresa politicienilor: ați schimba orientarea geopolitică a României dacă asta v-ar elibera de povara dosarelor penale? Iată, în Republica Moldova s-a furat un miliard de dolari din bănci și nimeni n-a mîncat usturoi. Nu-i așa că vă uitați cu jind într-acolo?
Uneori oamenii aceștia par ridicoli atunci cînd își îngroașă vocea la televizor vorbind despre țărișoară. Mai ales că pe mulți dintre ei îi știi cîte parale fac. Pentru ei, a fi patriot nu însemnă să-ți dorești ca țara ta să fie parte în cele mai selecte cluburi democratice ale lumii, alături de marile economii și de marile democrații. Ei promovează izolarea, autarhia și autoritarismul, care – veste proastă! – n-au scos nici o națiune din sărăcie, în schimb i-au îmbogățit peste măsură pe mulți lideri.
Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.
