Metrosexuali & ciumeci

Publicat în Dilema Veche nr. 656 din 15-21 septembrie 2016
Oxford, premierul şi Isaura jpeg

Sînt superzen, relaxat la maximum. Aşa cum e firesc după cîteva zeci de partide intense de sex. Sofisticat. Şi virtual. Dar tot se pune. Mi-au înlesnit această experienţă sufletească remarcabilă nişte persoane de treabă, unele dintre ele deosebit de imaginative, cu suflet mare, care mi-au dorit tot binele din lume prin scrisorile pline de entuziasm pe care le-am primit. Toate persoanele amintite sînt dintre susţinătorii domnilor Ponta şi Dîncu, şi mi-au mulţumit în acest mod inovator pentru articolele mele recente despre şobolanul politic şi experienţa în Guvern. Perversiunile la care vor să supună păsăretul asociat etniei mele le-am ignorat ca un domn ce sînt.

Imediat după ce mi-am verificat mail-ul, în starea aceasta binecuvîntată, m am îmbarcat în avionul unei companii germane. Mă uit oarecum amuzat la iritarea steward-ului, care este supernervos din cauza a două doamne care nu au reuşit să îşi îngrămădească bagajele în mod corespunzător. Încearcă cu greu să se stăpînească, dar nu îi iese.

Le întreabă pe doamne dacă vorbesc engleză. Femeile dau energic din cap într-o engleză impecabilă. Germană şi franceză vorbesc la fel de bine. După expresia domnului, înţeleg că în cel mai bun caz ar interzice călătoriile celor care nu vorbesc limbile dorite de dînsul sau – mai bine – ar fi gata să îi radă de pe faţa pămîntului. Omul arată super, superîngrijit, un metrosexual tipic, cu vena de la gît gata să îi plesnească şi în pericol să strice tot feng-shui-ul avionului la care a lucrat personal.

Vocea i se ascute şi sînt sigur că, dacă ar putea, şi-ar trînti poşeta de fiţe pe care o are în vestiar şi ar sări cu picioarele pe ea de multe, multe ori. Îşi cheamă indignat colegul, Dirk, care este şi el la fel de calm. Dirk rezolvă problema cu bagajul doamnelor şi se cară înapoi plin de draci, căci probabil şi-a zgîriat lacul de pe unghii.

Rămîne primul, care, după ce îşi dă delicat cu un strugurel-de-buze-Armani, verifică ieşirile de urgenţă. Întreabă pasagerii dacă vorbesc engleză. Nu vorbesc. Nici germană şi nici franceză. Pare că o să facă apoplexie. Ţipă iarăşi după Dirk, dar cu multă atenţie, pentru a nu se rupe ceva în el. Ăsta vine val-vîrtej, dar nu înainte de a-şi aranja părul, care e oricum impecabil şi permanent betonat cu un kil de gel.

Mă gîndesc că o să iasă cu bătaie. Îmi şi imaginez cum ar fi: băieţii supăraţi şi-ar scoate, ­plini de draci, cămăşile, pe care şi le-ar împacheta ordonat, regulamentar, în ordinea mărimilor, şi ar începe trosneala elegantă cu floretele din dotare, după ce le-au scos din tecile Dolce & Gabbana. Vor fi atenţi ca nu cumva să îşi strice frizura sofisticată de pe piept, iar atingerile vor fi delicate şi numai în zona medalioanelor protectoare şi de firmă. Desigur, cu mîna liberă vor da energic din evantaiele din dotare, că doar n-or să transpire aşa, alandala.

Dirk rezolvă diplomatic cu o comunicare firească, dînd expert din mîini, cu doamnele din Coreea, şi se duce victorios şi pufnind înapoi.

Sînt în jumătatea de avion deservită de Dirk şi de încă o doamnă. Care şi ea pare să fi primit cel puţin la fel de multe urări de bine ca şi mine, dar fără să aibă oportunitatea pentru ţigara de după. Mă întreabă, cu spume pe ea, ce vreau. Îi cer apă. Îmi dă apă minerală. Îi spun că vreau apă plată şi imediat rectific, văzîndu-i privirea ucigaşă. Dau ordin de stingere a luminii la pitici şi mă rog să nu se supere Heidi şi să mă trosnească. Se duce dracului şi stereotipul cu servirea impecabilă nemţească.

Aterizăm pe cel mai mare aeroport din Germania. Sînt vreo douăzeci de oameni care stau la marginea gardului de protecţie, cu binocluri superprocopsite, bănuiesc eu. Se uită la avioanele care aterizează. Mă gîndesc ce discuţii ciumece au între ei:

– Coae, bitte, ai văzut, a aterizat al 238-lea A320 pe pista 3!

– Ja, băi! Şi e ăla care are zgîrietura aia şucară frontal stînga şi cauciucurile alea sehr ciumece de avion! Und eleroanele alea bestiale, frăţică, numa-numa!

– Das ist de-al nostrum! Ai văzut cît de mişto a venit la aterizare? La unghi exact de 2,14, nu ca tîmpiţii ăia de francezi care o freacă la mişto la 2,1421 sau ţăranii de austrieci care deschid trenul de aterizare la altitudine impară!

Urmează o cursă cu autocarul, care durează la fel de mult cît un drum normal pe centura Bucureştiului între două ieşiri consecutive, la ora cînd iese lumea de la serviciu. Singura deosebire e că parcurg jumate de Germanie.

Îmi deschid telefonul cînd intru iară pe teritoriul Franţei, ţara adoptivă. Pe la unu noaptea primesc un mesaj care mă trezeşte din somn. Mă gîndesc că mi-ar prinde bine o urare festivă de sex oral de la vreun fan şi deschid mesajul. Este de la un prieten indian care trăieşte în Cehia şi care îmi mulţumeşte pentru că am fost de ajutor cu o chestie de serviciu. I-am mai spus de vreo douăzeci de ori să nu mai trimită texte noaptea, dar fără rezultat. Pe la 3,30 mai trimite unul la fel de util, cu un sfat pentru ce pantofi să îmi iau pentru următoarea vizită. Îmi sugerează să vin în pantofi sport pentru că în zona din Praga unde o să fiu cazat străzile sînt cu piatră cubică. Mă gîndesc să îi răspund că eu nu port decît chestii cu toc şi nu mă interesează, să asfalteze sau măcar să facă rost de un covor roşu şi de unu’ care să arunce petale de trandafiri în faţa mea, căci altfel îmi bag picioarele şi nu mai vin. Şi să facă rost şi de nişte strugurel d-ăla ciumec de buze.

Omul e supertare, unul dintre oamenii pe care Havel îi invita regulat la micul dejun, aşa că nu pot să îi scriu ceea ce îmi trece din cap. Probabil este încă pe fusul orar al Indiei, deşi locuieşte de vreo douăzeci de ani în Cehia. Mă gîndesc că data viitoare o să încerc să îmi conving cîţiva alţi prieteni să facem o coregrafie à la Bollywood prin care să îi transmit cîteva idei sănătoase despre ce ar putea face cu telefonul în momentele în care se simte îmboldit să trimită mesaje în mijlocul nopţii. Coregrafia imaginată este destul de sofisticată, căci include instrucţiuni detaliate cu locurile unde şi-ar putea băga telefonul.

Adorm satisfăcut, cu muzică indiană în cap şi cu telefonul pe silent.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.