Frica de viitor

Publicat în Dilema Veche nr. 655 din 8-14 septembrie 2016
Comunismul se aplică din nou jpeg

Într-o dezbatere organizată la Festivalul Dilema veche de la Alba Iulia, scriitorul slovac Martin Simeçka, fost disident în timpul regimului comunist din Cehoslovacia, a făcut o observație incitantă, anume că, deși populația din estul Europei a devenit mai fericită, mai împăcată cu modul actual de trai, ea continuă în general să se teamă de viitor. El a definit problema asta drept o lipsă de speranță.

Pare foarte adevărat că mulți dintre noi se tem de ceea ce ar putea veni, de faptul că relativul bine din prezent (în măsura în care-l recunoaștem) se va termina. Spre deosebire de occidentali, care au cam uitat cum arată răul adevărat, noi îl avem întipărit în memoria personală sau colectivă. Ne-a făcut să căpătăm chiar reflexe de supraviețuire. S-ar putea face o paralelă cu acele animale care au trăit mult timp în cușcă și, odată eliberate, nu mai știu să facă mai mult de trei pași în stînga și trei pași în dreapta (am văzut un urs în postura asta, într-o rezervație pentru animale bătrîne eliberate de la circ sau grădini zoologice). Nu doar că tot nu știm bine ce să facem cu libertatea, dar avem și senzația, mai mult sau mai puțin conștientizată, că oricînd ea ne poate fi luată înapoi, împreună și cu bruma de bunăstare din ultimii ani. Nu credem că le merităm neapărat și nici că ele depind în mare măsură de noi și nu de vreun tătuc sau de vreo conjunctură istorică de moment. Binele și normalitatea, fie ele și destul de relative, ne sînt suspecte. Mi-aduc aminte de un coleg care, pe la sfîrșitul anilor ’90, obosit după o zi grea de muncă, îmi spunea mai în glumă, mai în serios: „Lasă că mai vine o dictatură și ne odihnim“. Sugera, cu alte cuvinte, că starea noastră obișnuită, stabilă și, deci, mai puțin solicitantă e aceea de nelibertate. Prea mult timp ne-am obișnuit cu răul și poate că uneori îl și căutăm. Vorba aceea, „rău cu rău, dar mai rău fără rău“.

Am început, între timp, să gustăm ceva mai consistent din prosperitatea capitalistă, am săltat în topul mondial al fericirii, unde România a ajuns pe la jumătatea clasamentului – locul 71 din 157 în anul 2016 (deși, dacă ar fi să ne luăm după PIB-ul pe cap de locuitor, unde ne situăm chiar în prima treime mondială, am fi îndreptățiți poate la și mai multă mulțumire), dar tot n avem încredere în viitor. Populația statelor din centrul Europei, mai ales, e cît se poate de pesimistă. Evident că, în momentul de față, tot ceea ce se întîmplă în lume și prin jurul nostru nu e de natură să ne încurajeze. Atît noi, cît și cei din vestul continentului avem destule motive de îngrijorare. Dar, cum spuneam, dacă occidentalii pesimiști nu știu exact la ce să se aștepte, ce poate însemna, adică, un viitor negru, noi, esticii, avem încă în minte repere cît se poate de concrete: alimente cartelate, frig în case și la birouri, granițe închise, interzicerea exprimării libere etc. Lucruri pe care le am trăit direct, le-am auzit povestite de părinți sau poate ni s-au transmis, cumva, chiar genetic. Mulți estici continuă să apeleze adesea la soluții de supraviețuire chiar dacă nu mai au nevoie, se aprovizionează și se pregătesc întruna pentru ce-i mai rău. Și nu puțini sînt cei care, spiritual vorbind, trăiesc sub iminența Apocalipsei. Viitorul luminos care ne-a fost promis vreme de decenii (lumina venind poate doar de la cazanele cu smoală pregătite în infernul comunist) ne-a făcut să ne pierdem încrederea în orice fel de viitor. Nu mai putem gîndi viitorul.

Teama de multe ori subconștientă că binele nu durează se reflectă în mod evident și în lăcomia foarte multor potentați sau oameni de afaceri care nu gîndesc decît în interesul propriu și imediat. Construirea unei societăți, a unei economii și a unei politici pe termen lung, cu baze trainice și planuri bine stabilite, nu reușește probabil și din cauza acestei subtile amenințări existente în mintea multora, că totul se poate dărîma peste noapte. Amenințare care-i face să prefere să-și trăiască momentul, să se îmbogățească acum, chiar cu riscurile cunoscute, fiindcă mai încolo nu se știe.

De fapt, nu sîntem prea mulțumiți nici cu prezentul, care bineînțeles că nu e deloc perfect. Dar aici e și o altă problemă, un obicei bine înrădăcinat prin partea locului: lamentarea. Avem senzația că și atunci cînd nu ne merge prea rău e mai bine să ne plîngem. E ca un fel de superstiție. Puțini sînt cei care îndrăznesc s-o încalce și să recunoască pe șleau că le merge bine, că sînt fericiți sau bogați. La asta, mai recent pare a se fi adăugat și un fel de cultură a nemulțumirii, a cîrcotelii. Chiar dacă sînt încă foarte multe lucruri care nu merg bine în această parte de lume, avem tendința să le exagerăm. Avem voluptatea observării părții goale a paharului. Mă tem (iată, și eu) că prin acest fel de a fi ne cam încadrăm în parabola cu îngroparea talantului. Aceea care se încheie cu soluția: „De la cel ce n-are şi ce are i se va lua“.

O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Opt miliarde
Însă, potrivit acelorași statistici ale ONU, Occidentul îmbătrînește în ritm accelerat.
640px Olietanks in de Amsterdamse haven op de voorgrond een binnenvaartschip, Bestanddeelnr 926 7985 jpg
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un film antipatic…
Greșeala s-ar putea repara, poate, la o difuzare ulterioară.
Frica lui Putin jpeg
Întîrziere
Unii se încruntă și se supără zilele astea cînd văd că sîntem mereu amînați de la „intrarea în Schengen”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Uniunea și europenii
Identitatea europeană nu se acordă și nici nu se recunoaște cu ucaz de la Bruxelles.
m simina jpg
Șaluri de cașmir de la Napoleon
Între timp, după divorț, Joséphine se mutase în Castelul Malmaison, de lîngă Paris. Cu tot cu șalurile de cașmir.
Iconofobie jpeg
Chestiunea securității personale
Din instinct, vor răspunde biologii și, strict somatic judecînd faptele, ei au, fără îndoială, dreptate.
„Cu bule“ jpeg
Atitudine și inițiativă
Expresia a lua atitudine a fost una extrem de frecventă în limba de lemn din perioada comunistă
HCorches prel jpg
Cu toții am trecut prin Transporturi
Cine nu a trecut prin astfel de experiențe poate să creadă orice.
radu naum PNG
p 7 Londra WC jpg
Prea săraci pentru război
O posibilă soluție ar fi încheierea unui acord prin care sancțiunile economice să fie reduse, în schimbul reluării furnizării de gaze.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Martorii americani la ocuparea României
Urmează apoi speranța românilor că se vor înțelege cumva cu rușii, că puterile occidentale îi vor salva, ceea ce nu s-a întîmplat.

Adevarul.ro

Marcel Ciolacu FOTO Inquam Photos  Ilona Andrei jpg
Sondaj. PSD conduce detașat, PNL, dublu față de AUR. Ce diferențe sunt față de ultimul studiu sociologic
Ultimul sondaj al CURS, realizat zilele trecute, arată că PSD se bucură de o intenție de vot de 34%, în timp ce PNL este cu zece procente în spatele social-democraților
Evgheni Prigojin FOTO Profimedia
Evgheni Prigojin, ținut în frâu cu alt interlop. „Bucătarul lui Putin“ are competitor pe „piața“ armatelor private ruse
Oficialii ruși vor să mai stăvilească influența șefului grupului paramilitar rus Wagner, Evgheni Prigojin, finanțatorul așa-numitei armate private a lui Vladimir Putin.
barbat reflux gastric shutterstock 2039879552 jpg
Remedii la domiciliu pentru arsuri la stomac: 10 moduri de a scăpa de refluxul gastric
Arsurile la stomac se resimt în zona pieptului și apar atunci când acidul gastric se întoarce în esofag. Ele pot dura doar câteva minute sau pot provoca neplăceri și pe durate mai mari.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.