Europa trebuie să revină printre europeni

Publicat în Dilema Veche nr. 657 din 22-28 septembrie 2016
Aţi uitat de Mediterana? N ar trebui! jpeg

Cine aștepta soluții și revelații după întîlnirea liderilor europeni din castelul de la Bratislava și-a făcut iluzii în mod nejustificat. De altfel, chiar liderii înșiși au căutat să coboare ștacheta așteptărilor, dînd de înțeles, cît se poate de clar, că urma doar o întîlnire informală, în care se vor face cunoscute pozițiile, fără a se putea lua decizii majore. Poate mai multe așteptări se vor lega de reuniunea informală de la Roma, din martie anul viitor, cînd se va marca și o jumătate de secol de la semnarea Tratatului de la Roma, care a pus bazele Uniunii de azi. Pînă atunci, însă, rămîn multe întrebări, dar nu neapărat la adresa politicienilor, ci, în aceeași măsură, valabile pentru toți europenii.

Gestul aproape reflex al majorității liderilor și, evident, al conducătorilor instituțiilor de la Bruxelles, atunci cînd se află în fața unei crize majore, este de a răspunde prin „mai multă Europă“. Răspundem, de pildă, crizei migrației prin sistemul comun de pază la frontiere. Desigur, aceasta ar fi trebuit să fie soluția de mai demult. Și rămîne ca azi doar să ne întrebăm cum de a fost posibil ca sistemul Schengen să funcționeze atîta amar de ani fără o contribuție comună la frontiere. Și cum se face că statele de graniță au acceptat să apere singure întregul spațiu european și să se afle în prima linie a provocării migraționiste.

Doar că, azi, soluția tardivă, dar logică a liderilor rămîne a fi vîndută și cetățenilor. Lucru dificil, într-un context dominat de nemulțumire, de o propagandă naționalistă și xenofobă tot mai activă pe rețelele sociale, de slăbirea partidelor tradiționale. Angela Merkel suferă înfrîngere după înfrîngere în alegerile de land din țara sa, la un an după ce a deschis larg porțile refugiaților, promițînd că Germania va reuși. În oglindă, „soluția Viktor Orbán“, a sîrmei ghimpate, pare a fi tot mai mult acceptată. State care inițial au criticat-o s-au văzut nevoite să o adopte, atunci cînd s-au văzut ele însele puse sub presiune. Simplele soluții corecte nu mai sînt de ajuns, după ce, multă vreme, partidele tradiționale au evitat să abordeze problema în comunicarea publică, lăsînd asta în seama extremiștilor.

Dar întrebarea trebuie întoarsă și către europenii înșiși: chiar vă doriți o Europă a barierelor și a formalităților? Ce va aduce asta mai mult în afară de pierderi în economie și comerț și limitarea libertății de mișcare? Chestiunea libertăților trebuie să revină, în mod rațional, în dezbaterea publică.

Să vorbim puțin și despre proiectul de apărare comună. Iarăși, ne putem întreba cum de ne-am legănat atîta vreme cu iluzia că Uniunea Europeană nu are dușmani și că se învecinează doar cu popoare ce de-abia așteaptă să fie primite înăuntru. Nu, proiectul european este perceput de-a dreptul ca o amenințare în spații politice dominate de autoritarism și arbitrariu. Priviți la reacția Rusiei în fața aspirațiilor europene ale Ucrainei. Pur și simplu, o Ucraină de succes este văzută ca o amenințare directă de către regimul Putin.

Dar în privința apărării comune avem de-a face cu două tendințe. În mod curios, ele sînt exprimate chiar de aceiași emițători, la diferite intervale de timp, în funcție de context. Pe de o parte, statele europene sînt criticate fiindcă n-au grijă de propria apărare, lăsînd-o în seama Statelor Unite. Europa trebuie, așadar, să înțeleagă că vacanța s-a sfîrșit și că trebuie să investească mai mult în domeniul militar. Pe de altă parte, uneori aceleași voci privesc cu suspiciune proiectele care ar întări capacitatea europeană, fie prin dezvoltarea de structuri militare, fie prin construirea unei industrii integrate de apărare. De ce o întărire a apărării pe continent ar trebui să fie, neapărat, acompaniată de o slăbire a componentei transatlantice?

La fel, înaintea discuțiilor de cabinet, poate că liderii ar trebui să privească și către europenii înșiși. Iar ei să se întrebe, la rîndu-le: vrem o Europă mai sigură? Dacă da, avem oare impresia că vom atinge acest obiectiv investind în propriile capacități naționale fără a ne coordona cu vecinii și partenerii? Măcar și din punctul de vedere al costurilor, un volum mare al comenzilor de tehnică militară, dat de nevoile unei armate comune și nu ale unor mici state luate individual, ar însemna costuri mai avantajoase, cu atît mai mult cu cît Europa ar putea avea o industrie proprie. Cheltuielile militare, se știe, nu reprezintă o temă populară printre alegătorii europeni. Dar dacă tot trebuie făcute – și trebuie… –, măcar să fie raționale și servind unui scop comun.

Revigorarea proiectului european are nevoie de o revenire la dezbaterea rațională, care să antreneze și cetățenii, nu doar elitele. Prea mult timp, marile teme au fost parcă ferite de ochii marelui public, liderii parcă temîndu-se că oamenii nu vor înțelege sau nu vor accepta. A fost prea multă izolare. Aceasta nu a făcut decît să lase în mîinile populiștilor teme de atac extrem de profitabile și un teren imens de manifestare. E timpul ca Europa să revină printre europeni. 

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Campania de recrutare a Kievului capătă ritm. Noile metode prin care sunt atrași voluntari pentru armata ucraineană
Campaniile menite să intensifice recrutarea voluntară, inclusiv campanii de relații publice au pus pe roate efortul de mobilizare a noi recruți pentru armata ucraineană, pe fondul entuziasmului scăzut al ucrainenilor de a se înrola, relatează Reuters și The Guardian.
image
Cum să folosești corect aerul condiționat de la mașină. Sfaturi pentru economia de combustibil: „nu mori, va fi rece mașina” VIDEO
Vara aceasta, temperaturile ridicate ne fac să apelăm din ce în ce mai des la aerul condiționat al mașinii. Însă, o utilizare incorectă a acestuia poate duce la un consum crescut de combustibil și chiar la probleme tehnice.
image
Seceta lovește România. Sute de localități rămân fără apă. Se face apel la rațiune
România se confruntă cu o criză acută a apei, zeci de localități rămânând fără această resursă vitală. Seceta prelungită a dus la scăderea semnificativă a nivelului în lacurile de acumulare, iar debitele râurilor sunt sub media multianuală.

HIstoria.ro

image
Destinul unui general uitat, în „Historia” de iulie
„Rareori un simț mai înalt al datoriei și al dreptății s-a împerecheat cu o mai desăvârșită simplicitate, cu o mai prietenească modestie,” spunea istoricul Gheorghe Brătianu despre Nicolae Dăscălescu – general decorat, apoi deținut politic și țăran sărac. Descoperiți un destin excepțional.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?