Societate

Tito, Şahul şi Maxim’s

Între 12 şi 16 octombrie 1971, Şahul Mohammad Reza- Pahlavi celebrează în mod spectaculos 2500 de ani de monarhie persană. Zeci de corturi somptuoase, ridicate în plin deşert, în jurul vechiului Persepolis şi concepute de o echipă de designeri francezi coordonată de casa Dior, au găzduit sutele de oaspeţi.

Un holocaust personal

„Sînt doctor docent, embriolog şi teratolog, am lucrat în domeniul medicinei experimentale teoretice. Sînt membru al Academiei de Ştiinţe Medicale“, aşa începe istoria lui Ştefan Şandor, rostită cu voce sacadată, clară, parcă dintr-o obişnuinţă şi o lehamite de a povesti încă o dată, încă o dată şi încă o dată cum a supravieţuit celui de-Al Doilea Război Mondial.

Lavinia BĂLULESCU

Brâncuşi şi păsările de pradă cu tricolor jpeg

Manageri

În toamna anului trecut, două televiziuni importante şi-au schimbat managementul: la Realitatea TV a fost instalat un afacerist, Sebastian Ghiţă, iar la postul B1 a fost adus omul de bază al televiziunilor trustului Intact, Sorin Oancea. După aproape jumătate de an, deja se pot vedea roadele acestor schimbări.

Credinţa-n presă

Cum să facem să nu-l slăbim nici în Vinerea Mare pe premier! Bingo! Boc s-a tuns de Paşti, a plătit pentru asta 60 de lei şi a mai lăsat şi bacşiş! Aha! Foarte interesant, ca şi într-o analiză mai veche, tot pe titluri, din acest colţ de pagină, personajul cel mai vizibil rămîne Gigi Becali. Să zicem „Mersi“

Tudor Călin ZAROJANU

Cine-a pus teoria în practică

Este un spaţiu virtual, unde totul se petrece fără riscuri. Unde poţi face investiţii bancare, tranzacţii, unde se petrec falimente, restructurări, vînzări, cumpărări, unde au loc crize economice, dar şi profituri fabuloase. Un spaţiu unde îţi poţi înfiinţa firme, companii, poţi să testezi o idee de afaceri sau beneficiile unui produs, să-ţi „faci de cap“.

Stela GIURGEANU

Cu ochii-n 3,14

Tot mai numeroase sînt zilele cînd – cuprinzînd cioclopedic viaţa lumii întregi – îmi vine să le strig celor încredinţaţi că cine rîde la urmă rîde mai bine: „Doamnelor şi domnilor, staţi blînd, cine va rîde la urmă e un prost“. După care îmi iau seama (nu viaţa!) şi tac. (R. C.) Jadranka Kosor, prim-ministrul Croaţiei – o combinaţie între Elena Udrea şi Marian Vanghelie – s-a dus la graniţă pentru a-i întîmpina personal pe turişti. Primul a fost un maghiar căruia Jadranka Kosor i-a spus, î

Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Da, extratereștrii există! Am văzut eu unul!

Pînă pe 8 aprilie a.c. credeam că singurul extraterestru pe care l-aş putea întîlni în viaţă ar fi autorul puţinelor aserţiuni despre mine din cablogramele Wikileaks. Într-una apar ca senator care, prin 2006, susţine retragerea trupelor române din Irak.

Profesiuni pătimașe și remedii cercate

Suferim astăzi de o serie de boli, spunem noi, specifice civilizaţiei – hernie, cancer de toate tipurile, hemoroizi şi coln iritabil, ulcere şi pancreatite, anorexii şi bulimii – exacerbate de sedentarism şi stres, de muncă şi extenuare, de canoane „inventate“, de diete cercate de alţii, de pofte dulci şi vicii întăritoare. Şi în loc să ne ajute, multe leacuri ne afundă şi mai tare în himera tămăduirii.

De dragul „micuței” și al „micuțului”

Nicicînd ipocrizia presei nu mi se pare mai mare decît atunci cînd subiectul informaţiei pe care o prezintă este abuzul, violenţa în familie. Cînd întreg textul prezentării este presărat cu „micuţa Irina“, „Irinuca“, „cel mai mult are de suferit copilul“, „micuţul Petru“, „fetiţa celor doi de numai trei anişori“, „băieţelul cîntăreţei suferă“ etc.

„Îndrăgostiți” pe stradă

Un băiat căruia i-am putea spune „de cartier“, cu o figură lipsită, cel puţin la prima vedere, de gînduri metafizice, îmbrăcat în pantaloni gen trening. O fată, idem, într-un trening (de astă dată sigur) alb, cu obişnuita (şi obositoarea) dungă ceva mai închisă la culoare.

Izvor de frumuseţe

Probabil că în industria asta a cosmeticelor se minte cel mai frumos. Şi cel mai eficient. Femei cu toate minţile în cap se vor prăbuşi în admiraţie în faţa vreunei poţiuni seducătoare. Tentaţia e imensă, promisiunile aşijderea. E probabil domeniul unde fiecare doamnă vrea să audă clişee definitive.

O cioară se lupta în stradă c o roşie Eseu despre marfă jpeg

Eu şi sculele

Mi s-a prăbuşit dulapul cu haine. Ce-i de făcut. Găsesc un meşter. Şi meşterul mă duce la Dedeman. La Dedeman nu aveau nu ştiu ce cuie, şi nu taie fierul. Mă întreb cît te costă să pui un punct de tăiat materialele. Să umbli aiurea cu ditamai fierul prin Bucureşti e ţigănie.

„Pentru ce întrebi de numele meu?”

Se spune că în mulţimea de nume şi de litere ale Textului, Dumnezeu e prezent „contractat“, îşi autolimitează nemărginirea, se lasă „prins“ (asur) în ele aşa cum, în Cîntarea Cîntărilor, regele se află prins, captiv (asur) în buclele Sulamitei.

Anca MANOLESCU

Mititei şi chifteluţe pentru Regina Angliei jpeg

Ghiveci Bagdad

Începînd cu anii ’60, colaborarea Iugoslaviei cu Irakul a căpătat tot mai multă amploare. Inginerii iugoslavi au pus pe picioare industria irakiană de armament şi au coordonat, în anii ’70, numeroase proiecte de construcţii civile şi strategice, mai ales adăposturi subterane antiatomice şi aeroporturi.

Despre responsabilitate

Din ce în ce mai multe lucruri ne spun că trăim într-o ţară a lipsei de responsabilitate. Nimeni nu pare să-şi asume răspunderea pentru dezastrul în care ne aflăm. Celebrul caz al lui Adrian Severin care, deşi prins cu mîţa-n sac, refuză să-şi dea demisia e doar cel mai recent şi cel mai vizibil.

Studiu individual

Fact: oferta posturilor TV româneşti e mai mult decît dezamăgitoare. Observaţie: din ce în ce mai multe persoane spun că nu se uită deloc la televizor. Rămîne însă întrebarea: dacă Domnul Snob Cultural a decis să-i facă felul televizorului à la Tudor Chirilă (apelez aici la memoria colectivă, fişierul 2010), Moni şi Iri dispar ca prin minune de pe micul ecran?

Anamaria DOBINCIUC

Oamenii cimitirului

Mă priveşte de sub cozorocul şepcii de piele, trasă şmechereşte pe ochi, într-o parte. Îmi zîmbeşte, şi-i văd cei doi dinţi aurii din faţă: „I-am îngropat pe toţi, domnişoară! Pe toţi 220.000!“. Îmi spun că ăsta-i omul pe care-l caut. Ştie tot ce mişcă, dar mai ales ce nu mişcă. E – aşa cum îi place să spună – „master“. Deşi, pe uşa biroului scrie „Maistru înhumare“.

Liliana NICOLAE

Cu ochii în 3,14

Milanezul Ibra, năzdrăvanul Ibrahimovici, riscă o nouă suspendare pe trei etape, fiindcă în meciul cu Fiorentina i-ar fi înjurat pe arbitri. „M-am înjurat singur, combinînd cuvinte în italiană şi slavă… nu am insultat pe nimeni… îmi cer scuze. Nu pot să fiu supărat pe mine fără să iau cartonaşul roşu?“ O, zei ai stadioanelor, ce întrebări omeneşti străbat un fotbalist din cap pînă-n picioare şi invers? (R. C.) Într-un băruleţ de pe strada Smîrdan, următorul anunţ: „adaos comercial de la 10 la 10

Dnii Severin și Tudy

Cîteva foi de la noi l-au identificat şi pe dl Tudy (video-vedeta ultimelor săptămîni) ca fiind „parlamentar european“. Ba unii chiar s-au lamentat uite, dom’le, cine ne reprezintă la Bruxelles! – ca şi cum ar fi de datoria Regelui Belgiei să ne aleagă reprezentanţii, şi nu a noastră. În realitate, tînărul e doar consilier al dnei Norica Nicola.

Despre „mozaviri”, onoare și „puteri protectoare”

„Este aproape imposibil ca un popor, de care trag în părţi diferite două puteri vecine şi care, după o expresie vulgară, a fost obişnuit în decursul a mai multor secole să sugă la două oi, deci este aproape imposibil spuneam, ca în asemenea împrejurări poporul să nu cadă, finalmente, în cea mai deplină demoralizare.“

antinostalgia

Replici

„Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, împreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, va efectua, în prima parte a lunii aprilie 1979, o vizită oficială de prietenie în Jamahiria Arabă Libiană Populară Socialistă, la invitaţia colonelului Moammer El Gaddafi, conducătorul marii revoluţii de la 1 septembrie 1969.“

Viață de părinte

Zi de zi, de la lucruri mărunte – tabieturi, iritări, dorinţe, frustrări, vicii minore – şi pînă la principii clădite în ani lungi de formare, toate sînt supuse schimbărilor pe care le implică traiul alături de un copil. De copilul tău. Ce nu mai faci, sau nu-ţi mai vine să faci, sau faci altfel, cînd devii părinte?

Sărbătoare și on the run

Am crescut cu ideea că să-ţi serbezi ziua de naştere e o tradiţie, obligatorie şi veşnică. De fapt, am fost crescută într-un cult al sărbătorii. Îmi plăcea atît de mult felul în care ne petreceam sărbătorile, în copilărie, încît am vrut să cred că se poate inversa proporţia între timpul obişnuit, de lucru, şi timpul celălalt, cel altfel, al sărbătorii.

O muscă pe perete

„Unde ai fost, măi?“ sună vocea feminină uşor adormită, marcată de sesizabila răguşeală a somnului. Răspunsul vine cu un glas baritonal, demn şi uscat: „Plapor... Papol... Plapur... Prraporgexu treişpe“. „Unde măă?“ răsună vocea deja trezită şi evident amuzată. „Plapur...Plupor...“ începu ezitant şi demn acelaşi răspuns baritonal întrerupt de ţăcănitul unei brichete şi de şuieratul fumului tras în piept.

De ceea ce îmi pare rău

E salata verde de care n-am mereu chef. Un leu-trei lei şi gata, ai înghesuit salata în punga de plastic neagră. Dar, salata, salata luată automat, să fie în casă, nu are nici un sens, fiindcă salata se duce-n două zile. Şi mi se întîmplă să privesc zilnic salata verde, cu un sentiment de culpă.

Coup Golan

În drum spre casă, după marele tur sud-asiatic din 1974 (India, Bangladesh, Nepal), Tito face, pe 5 februarie, o escală neplanificată la Damasc, la invitaţia personală a preşedintelui sirian Hafez al-Assad. Siria trecea printr-o perioadă dificilă, după ce, cu cîteva săptămîni în urmă, fusese bombardată de avioanele israeliene Mirage, iar negocierile anevoioase de pace, conduse de Henry Kissinger, cu privire la soarta Înălţimilor Golan, erau în plină desfăşurare.

Întrerupem programul pentru o cerșeală jpeg

Oh Joy! Surprise a înviat!

E oare asta România de azi, de la statura generaţiei unu? Ne obligă oare sărăcia să ne folosim mai mult mintea? Este oare creativitatea un efect al constrîngerilor? Confirmăm oare, la nivel de societate, parabola canarului care cîntă mai frumos atunci cînd suferă? Ajungem oare să conchidem că, într-un fel, criza asta are avantajele ei?

Florin DUMITRESCU

„Să ieşi din lume pîş-pîş...“

Le-am fost recunoscător celor de la TVR Cultural că au redifuzat luni emisiunea din noiembrie anul trecut, în care Daniel Cristea-Enache l-a avut invitat pe Alex. Leo Şerban. Cei care nu l-au cunoscut pe Leo au putut să-l vadă aşa cum era – şarmant, inteligent, bun vorbitor, glumeţ şi profund în acelaşi timp. În cele ce urmează, am să fac un pas înapoi şi am să-i dau cuvîntul lui Leo.

Spitalul - un vis neisprăvit

„Aveţi mîncare prin noptiere?“ Femeile şi-au aruncat priviri complice într-o tăcere vinovată. Nici un răspuns. „Dacă aveţi, vedeţi ce faceţi cu ea, pe unde o puneţi… aici sînt microbi, viruşi, avem hepatită A, B şi C şi, dacă lăsaţi mîncarea prin noptiere, s-ar putea să plecaţi mai bolnave decît aţi venit!“

Sorina SĂVULESCU

Cu ochii în 3,14

Michael Martelly, cîntăreţ de muzică populară, a fost ales preşedinte al Republicii Haiti. Mi se pare atît de nostim încît mă gîndesc serios cum ar fi dacă… Dacă ce şi unde? Hai să fim serioşi cu tot ce mai e nostim în lume. (R. C.) Carevasăzică, Dinel Staicu şi-a schimbat numele în Nuţu şi a scăpat de arestare: mandatul e nul. Aşa că vin şi zic: dacă Poliţia şi Justiţia nu au acces (sau nu caută) în baza de date de la Evidenţa Populaţiei ca să afle de schimbarea numelui unui condamnat pe

Normalitatea Vienei

Un actor austriac spunea odată că Viena austriecilor diferă de Viena turiștilor la fel de mult precum un om viu se deosebește de unul mort.

Stela GIURGEANU

De ce sună bizar & bizantin Wikileaks-ul „românesc”

În decembrie trecut, avansam ideea că această scurgere de informaţii confidenţiale (a.k.a. Wikileaks) nu ajută cu nimic democraţiile – dimpotrivă, le şubrezeşte reputaţia şi le afectează interesele. Pe de altă parte, mi-a fost limpede încă de atunci că nu toată lumea va fi de acord cu reţinerea mea. În fond, cu toţii ştim că nu-i frumos să priveşti pe gaura cheii.

Wikileaks pe la 1800 și un pic...

Pe la 1800 şi un pic, românii se grăbeau, ca şi astăzi, să se plîngă, să invoce protecţie, să se umilească, să strige după ajutor, chiar dacă uneori nu aveau nevoie de el, să gîdile orgoliile altora, într-un cuvînt să fie mai mult slugarnici şi mai puţin diplomaţi. Slavă Domnului că aveau în slujba cui să-şi pună „talentele“ oratorice.

Natura și unii oameni îmbracă straiele Învierii

Am mai scris despre didactic.ro. Şi voi mai scrie, din cel puţin două motive: în primul rînd, pentru că este unul dintre cele mai importante site-uri dedicate dascălilor şi experienţelor lor didactice. Iar în al doilea rînd, pentru că este o sursă inepuizabilă de exemple de „înţepenire în proiect“, platitudini, obiective năucitoare, idei somnolente.

Bagaje

„Cînd călătoreşti cu afaceri, nu-ţi lua mai mult decît încape într-o geantă.“ „Un costum îţi ajunge dacă iei pliculeţe de scos petele. Costumul trebuie să fie de un cenuşiu obişnuit. Cenuşiul ascunde murdăria şi e bun pentru înmormîntări neprevăzute.“

Singuri în metrou

„Mi-e egal.“ Send. Am întors repede privirea cam ruşinată de indiscreţia pe care tocmai o comisesem. Tipul lîngă care stăteam, tînăr, plictisit ca să mascheze ceva, acum înţelegeam ce. Şi-a băgat încet telefonul în buzunarul blugilor lăsîndu-se mult pe speteaza scaunului şi întinzînd un picior.

1 leu usturoiul, 3 lei kilu’ de cartoﬁ, 4 de mere

Duminică am luat din Norilor: usturoi, cartoﬁ şi mere. Aşa că am mîncat cartof prăjit cu usturoi şi mere desert. Duminica mea de 8 lei, total. Habar nu am dacă e bio, eco, mă doare şi-n cot, de fapt, aşa că am savurat ţărănia mea. Practic, 3 cartofi, 1 leu jumătate, 2 lei – merele.

Poverism

Rîndurile de mai jos reprezintă cîteva comentarii pe marginea cărţii Poverism – Pentru reîncreştinarea zidirii, de Augustin Ioan. Despre poverism putem spune că se regăseşte nu numai în arhitectură şi este mai degrabă o atitudine socială ce reprezintă acceptarea sărăciei sub toate formele, recunoscută ca o problemă a epocii, admiţînd totodată toate rezolvările posibile.

Supă pasată de raci à la Rigny

Opăriţi o sută de raci de Sena într-o cantitate suficientă de consommé – în care aţi adăugat puţin unt, un vîrf de piper grunjos, cîteva rădăcini de pătrunjel, o ceapă tocată şi un bucheţel de miroasne –, pînă cînd racii capătă o culoare roşie desăvîrşită.

O problemă gravă

Nu cred să existe mulţi români care să nu fi avut de-a face – ei sau măcar cineva din familie – cu infecţiile intraspitaliceşti. De multe ori, spitalele noastre, în loc să te vindece, te îmbolnăvesc suplimentar. Este o realitate care nu e de ieri, de-alaltăieri şi nici măcar de cînd cu criza aceasta care se spune că „ne-a pus sistemul sanitar pe butuci“.

Și BBC-ul ar vrea respect

Înainte de a scrie acest text mi-am întrebat cel puţin zece prieteni jurnalişti ce părere au despre BBC. Concluzia: „sobru, corect, un reper pentru orice jurnalist“. Şi totuşi, cît din imaginea postului britanic mai ţine de realitate şi cît de forţa mitului creat în jurul televiziunii de ştiri.

George Daniel RÎPĂ

Cu ochii în 3,14

În rarele clipe cînd scăpaţi de Iri şi Moni, de Pepe şi Oana (că Libia oricum nu ne obsedează…), e bine să ştiţi că tribul neozeelandez ngoti toa şi-a dat în fine acordul ca federaţia de rugby a ţării să folosească dansul său haka pentru energizarea naţionalei înaintea fiecărui meci. (R. C.) Am stat într-un picior (cum stau mînăstirile), mi-am încordat miceliul şi am extras frazele de mai jos de pe site-ul www.ciupercarii.ro: „Înţelegerea importanţei rolului compostului începe de la înţelegerea

Arabii, pașoptiștii și posterul din Playboy

Cînd vezi paloarea de pe faţa dlui Obama, voltele asterix-tice ale dlui Sarkozy, prudenţa îngîndurată a dnei Merkel şi surîsul care nu-i al lui de pe obrajii dlui Putin, aproape că-ţi vine să-l reevaluezi pe George W. Bush.

Despre trăncăneală

"Flecarii sînt pretutindeni şi scot din buzunar în orice împrejurare şi cu orice ocazie marele „dicţionar“ al trăncănelii; şi povestesc vrute şi nevrute, nimicurile devin lucrurile esenţiale ale existenţei umane, te trag de mînecă atunci cînd li se pare că gîndurile s-au abătut din calea „basnelor“ lor; le simţi răsuflarea precipitată şi vorbele repezi ce se sparg de obrazu-ţi, odată cu saliva“.

„Caracter” și „simțăminte”

Dacă simţi cumva că admiraţia copilului tău pentru tine are scăderi vertiginoase, iată soluţia la îndemînă: „Dacă vă opriţi măcar pentru 30 de secunde în timp ce băieţelul sau fetiţa dvs. colorează şi îl ajutaţi cu un sfat, veţi crea o legătură puternică. Copilul dvs. va începe să aibă încredere în dvs. şi vă va considera un erou şi un real ajutor.“

Jucării și vechituri

Nu mi-a plăcut niciodată să arunc lucruri. Pînă la urmă, lucrurile pe care le păstrezi sînt amintirile tale, din diverse epoci, şi nu poţi să le încarci în nişte saci şi să le duci la ghenă. Mai ales că, aşa cum ne atrăgea mereu atenţia tatăl meu, orice obiect – oricît de dizgraţios... – are în spate efortul unor oameni.

Monştri în farfurie

Un gălbenuş de ou cu două bobiţe de piper – ochii – şi o gură zîmbitoare dintr-o rămurică de mărar pare că se îneacă vesel într-o mocirlă verzuie. E porţia chinuit-hazlie de spanac pe care o primeam cu toţii în copilărie. Pe care eram obligaţi s-o mîncăm.

Expirate

Azi-dimineaţă m-am dus în Piaţa Traian să-mi iau halca de carne. Şi m-am dus, lunea, ca de obicei, la CrisTim. Salamul săsesc este preferatul meu. Supărarea mea a fost că, luînd un kil şi ceva de carne de porc, mă pune naiba să miros carnea. Mirosea, puţea. De ce oare? Nu ştiu. Plătisem. Mi-am luat banii-napoi.