Cine-a pus teoria în practică
Este un spaţiu virtual, unde totul se petrece fără riscuri. Unde poţi face investiţii bancare, tranzacţii, unde se petrec falimente, restructurări, vînzări, cumpărări, unde au loc crize economice, dar şi profituri fabuloase. Un spaţiu unde îţi poţi înfiinţa firme, companii, poţi să testezi o idee de afaceri sau beneficiile unui produs, să-ţi „faci de cap“ într-ale afacerilor, să te „joci de-a serviciul“, fără însă să scoţi un ban din buzunar, ci, din contră, cîştigi multă experienţă, înveţi cum să faci bani. Un exerciţiu de imaginaţie, prin care poţi testa o realitate potenţială, o aruncare în lumea afacerilor, cu plasa de siguranţă ataşată. Şi, deşi sună a joc pe calculator, deşi se petrece virtual, implicaţiile sînt cît se poate de reale. Este vorba de un nou proiect al Ministerului Educaţiei – „De la teorie la practică, prin întreprinderea simulată“.
Iniţiative
Pentru că se ştie: din facultate nu ieşi cu prea multe cunoştinţe practice la activ. Se ştie de asemenea că absolvenţii de facultate se lovesc în continuare de refuzul angajatorilor, din cauză că nu au experienţă. De asemenea se ştie şi că angajatorii îşi doresc oameni deja formaţi pentru că nu mai vor să investească bani grei în traininguri scumpe pentru cei „lipsiţi de experienţă“, riscînd cu aceasta, de fiecare dată, ca investiţia făcută de ei să plece, laolaltă cu candidatul şi experienţa acumulată pe banii lor, spre o altă firmă. În acest peisaj, plin de frustrări, de căutări, de refuzuri şi nesiguranţă, a apărut un nou proiect, iniţiat de Ministerul Educaţiei, un proiect cu un nume lung şi ambiţios – „De la teorie la practică, prin întreprinderea simulată“, în care, pe scurt este vorba de 8 centre în 4 universităţi şi de 640 de studenţi participanţi.
Mai detaliat, proiectul este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 şi este implementat de către Ministerul Educaţiei în parteneriat cu Universitatea Politehnica din Bucureşti, Universitatea Petrol-Gaze din Ploieşti, Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi“ din Iaşi, Universitatea Valahia din Tîrgovişte şi ÖSB Consulting GmbH din Austria, partener transnaţional.
Despre ce înseamnă acest proiect în România, Expertul de Informare şi Publicitate al partenerului transnaţional – Aurora Cârstea – spune că, dacă ar fi existat proiectul şi în timpul facultăţii sale, „n-aş mai fi pornit de la zero; ca mulţi alţii, am avut nevoie de ani de zile ca să ajung la postul pe care îl ocup acum, pentru că nu ştiam toate procedurile şi, deşi am terminat o facultate, n-aveam experienţa necesară. Prin acest proiect, punem în aplicare o metodă de învăţare practică, prin care încercăm să dezvoltăm cunoştinţele şi abilităţile studenţilor, necesare integrării cu succes pe piaţa muncii“. Proiectul urmăreşte aşadar oferirea practicii necesare unui absolvent de facultate, pregătirea sa pentru piaţa muncii prin conceptul de „întreprindere simulată“, facilitîndu-se prin această formulă şi accesul mai mare la informare, un networking între angajator şi potenţiali angajaţi, prin metodele interactive.
Întreprinderea simulată
EUROPEN este reţeaua europeană a „întreprinderilor simulate“. Este vorba de crearea virtuală a unor întreprinderi, programe care îţi permit să ai o experienţă reală, într-un decor „fictiv“ sau, mai bine zis, într-o realitate paralelă. Poţi astfel să stabileşti contacte de afaceri între mai multe întreprinderi simulate, naţionale, dar şi internaţionale, să facilitezi şi să negociezi afaceri virtuale. „Lucrînd într-un asemenea mediu, studenţii vor învăţa, dincolo de teorie, ce înseamnă lumea afacerilor, de la cum se întocmeşte un act de înfiinţare a unei firme, la cum se declară, de exemplu, un faliment.“ Dar nu este vorba de cursuri, de o sală unde cineva vine şi îţi predă. Este simularea unei întregi firme, cu departamente care funcţionează pe principii reale, participanţii – studenţi – venind realmente ca la un loc de muncă real, ca la un serviciu.
Companiile simulate sînt de altfel replici ale unor companii existente deja pe piaţă. Funcţionează pe aceleaşi principii, au aceleaşi programe de contabilitate, au departamente, proceduri de lucru. Există, de asemenea, şi o centralizare a companiilor simulate în România, ROCT, care ţine loc de Registrul Comerţului, de bancă, de Administraţie Financiară sau FISC. Pentru că, deşi investiţiile, falimentele, cîştigurile sau produsele sînt virtuale, cînd aceste companii virtuale sînt înfiinţate, tot procesul necesar înfiinţării (depunere de acte, plătirea unui capital social) se întîmplă în mod real, chiar dacă e vorba de o realitate paralelă.
Cine poate intra în joc?
Majoritatea universităţilor vizate au profil tehnic, proiectul avînd în vedere în primul rînd studenţii care învaţă lucruri teoretice despre practică, dar care n-au legătură cu pragmatismul deschiderii unei firme. „Aceştia, în momentul cînd ies din facultate, deşi au cunoştinţele de bază în meseria lor, dacă vor să-şi deschidă o firmă sau să se angajeze, puţini ştiu cum să scrie o factură, cum să extragă TVA-ul, nu ştiu ce este un bilanţ sau cum să citească un extras de cont bancar“ – îmi declară Aurora Cârstea.
Totuşi, cei care doresc să se înscrie şi să ia parte la acest proiect trebuie să îndeplinească anumite criterii. În primul rînd, nu trebuie să fie angajaţi, pentru că acest concept îi pregăteşte tocmai pentru inserţia pe piaţa muncii. Al doilea criteriu este situaţia şcolară (media peste 6, cu cel puţin 50% din creditele sesiunii anterioare selecţiei, acumulate). „Studenţii participanţi îşi vor roti posturile, după o perioadă, vor fi contabili, vor lucra la Resurse Umane sau la Marketing, avînd astfel acces la mai multe experienţe, pentru a primi o viziune de ansamblu asupra a tot ceea ce înseamnă o firmă. Mai mult, există posibilitatea ca unii dintre ei, care au propriile idei de afaceri, în cazul în care ideea respectivă nu se regăseşte într-una din firmele reale de pe piaţă, în întreprinderea simulată să-şi poată pune ideea în aplicare, să-i testeze întîi virtual, fără risc, şansele de reuşită, ca, mai apoi, pornind de la acest exerciţiu să o pună în aplicare şi în realitate. Activitatea din întreprinderile simulate, create în acest proiect, va fi continuată de generaţiile următoare de studenţi, exact ca într-o companie reală.“
De cealaltă parte a proiectului sînt tutorii. Profesori sau asistenţi universitari, dar şi reprezentanţi ai angajatorilor şi ai firmelor interesate de acest proiect, printre care, trusturi media, companii petroliere, companii de telecomunicaţii şi institute de cercetare.
„Angajatorii şi firmele participă prin faptul că pun la dispoziţia acestui proiect modul lor de lucru. Practic se va face însă o replică, nu o copie exactă, pentru că activitatea poate fi diferită. Pe de altă parte, dacă, de exemplu, compania reală vrea să testeze o decizie managerială, în loc să o testeze pe piaţa reală, să rişte pierderea unor sume de bani, o poate testa în aceste întreprinderi simulate, practic în piaţa virtuală.“
Proiectul se va implementa pînă în 2013, prima etapă a debutat în noiembrie 2010, iar studenţii participanţi vor primi o diplomă de participare în proiect, eliberată de ÖSB Consulting GmbH din Austria.
Foto: A. Cîrstea
