Despre trăncăneală

Publicat în Dilema Veche nr. 372 din 31 martie - 6 aprilie 2011
Despre Descîntece jpeg

„Oamenii vor să figureze în adunări, unul va să-şi arate duhul, celălalt magazia de ştiinţe. Din pricina aceasta vorbesc bucuros şi vor ca toţi să asculte la dînşii ca la un oracole.“ Cu aceste rînduri se deschide Vestitorul Bisericesc din aprilie 1839, aplecîndu-se asupra trăncănelii, această tară a tuturor societăţilor, din toate timpurile. Căci „acela dar care va şti vorbi puţin şi va asculta la dînşii cu mirare nu poate să nu le fie plăcut“ continuă Dionisie Romanov, făcătorul gazetei. Aşadar, de cînd e lumea şi pămîntul, şi de la Babel încoace, vorbim şi vorbim şi iarăşi vorbim. De cele mai multe ori vorbim ca să ne aflăm în treabă, alteori doar pentru că limbuţia face parte din structura genetică a firii noastre, iar autocontrolul şi constrîngerile specifice civilităţii n-au reuşit să valorifice înţelepciunea tăcerii. Degeaba s-au străduit filozofii, savanţii, moraliştii să convingă omenirea asupra veridicităţii sintagmei „tăcerea e de aur“, să scrie tratate, să dea exemple, degeaba au căzut capete din pricina vorbelor prea multe şi „nestrunite“, trăncăneala s-a dovedit puternică, ubicuă, eternă. Bineînţeles că şi trăncăneala are slujitori înfocaţi şi slujitori mai puţin „implicaţi“. În frunte, „limbuţii şi flecarii“ care „nu ştiu cît de urît sînt văzuţi în adunări“ şi „dacă se poate fug toţi de dînşii, căci prin necurmatele lor flecăreli, prin o vecinică poftorire ale aceloraşi istorii, ostenesc şi pe răbdarea cea mai tare. O zi întreagă va fi în stare flecarul să te asurzească cu nimicurile lui“ crede arhimandritul Romanov, recomandîndu-le să se asculte „măcar un sfert de ceas“ pentru a-şi da seama de „osteneala“ produsă ascultătorului. 

Dar flecarii sînt pretutindeni şi scot din buzunar în orice împrejurare şi cu orice ocazie marele „dicţionar“ al trăncănelii; şi povestesc vrute şi nevrute, nimicurile devin lucrurile esenţiale ale existenţei umane, te trag de mînecă atunci cînd li se pare că gîndurile s-au abătut din calea „basnelor“ lor; le simţi răsuflarea precipitată şi vorbele repezi ce se sparg de obrazu-ţi, odată cu saliva; îţi pun piedică atunci cînd încerci să scoţi o vorbă şi trec cu vederea că „rar scapă să nu se învrednicească de titlu de «nerozi»“. Flecarii n-au timp să asculte, nu au răbdare să citească, nu se pot împărtăşi din experienţa civilizaţiilor, întrucît ei înşişi semnifică vîrful tuturor lucrurilor. Nu l-au citit nici măcar pe Anton Pann, care i-ar fi îndrumat aşa: „De lucruri mici, bagatele / a vorbi lung pentru ele, / Cît s-aducă supărare / Celor ce stau l-ascultare / Este cu nepotrivire, / Şi prea fără de gîndire: / Mai vîrtos cînd cunoşti bine, / Că se scîrbeşte de tine / De-nceputa ta vorbire, / Tai-o din povestire: / Au o sfîrşeşte mai tare, / Zicînd-o cu o prescutare“. Dar flecarul este şi vanitos, aşa că de unde să bănuiască cînd ar trebui să se oprească? Şi ce importanţă să acorde vorbelor? 

Arhimandritul Dionisie Romanov scrie: „Despre lucrurile asupra cărora sau nici decum este iertat a vorbi, sau numai cu mare băgare de seamă, cel înţelept se opreşte a-şi da părerile sale afară dacă nu va cere buna cuviinţă sau interesul lucrului“. Iar Anton Pann îl secondează „poezind“ bunele moravuri în conversaţie: „vorbele tale / Să fie toate pe cale, / Şi la vremi cuviincioase, / regulate, priicioase, / Iar nu fleacuri negîndite, / Şi la loc nepotrivite“. Or, „lucrurile regulate şi priicioase“ sînt doar pentru cei cu „minte“ şi care „ştiu să trăiască“ şi să „asculte cu luare aminte, ce zic alţii“, vorbind puţin, „dar ce vorbeşte este zis la vremea sa şi zis cu smerenie“. Degeaba predică „înţeleptul“ că „lucrurile“ trebuiesc „pipăite“, spre a vedea „caracterul“ lor, că „duhul“ acestora trebuie să ghideze construirea unei „păreri“, că „înţeleaptă tăcere“ apără de „toate acelea greşale în care de obşte cad limbuţii, flecarii“. Carevasăzică, nu-i întotdeauna important să te amesteci în „vorbe“ şi cu „vorbe“ doar de dragul „vorbelor“. Însă, răbdarea şi trăncăneala nu prea fac casă bună; aşa că lumea e plină de limbuţi şi trăncănitori, de flecari şi gureşi, în timp ce înţelepţii s-au retras cu smerenie în spatele tăcerii anonime.

Astăzi mai mult decît ieri, flecarii au invadat cotidianul şi vînd, ieftin, trăncăneală felurită drept „magazie de ştiinţe“, mizînd pe graba noastră, a tuturor, în a lua de „bună“ şi de „bine“ orice „gură“, fie ea şi neaurită.

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.