30 de milioane vaca de lapte, 10 calul
De ce? Păi, ce faci cu calul? E pacoste. Am fost zilele trecute la Strehaia, hotarul copilăriei mele. Şi vorbeam c-un om ce arunca un ochi pămîntului meu şi brusc îl văd supărat: îi sună telefonul. Vreo zece minute a perorat. Dar mai rău: n-a mai avut chef de nimic. Şi mi-a explicat omu’: am luat o vacă cu treizeci de milioane şi acum are o boală de nimeni nu-i dă de leac şi-o dau cu cinşpe milioane. Şi curgem pe albia nemulţumirilor: bag nouă-zece milioane, scot atît din pămînt. Nu. Nu rentează, dom’le, să te omori cu pămîntul. Subvenţia e mică, n-acoperă hectaru’, scoţi bani din buzunar şi nu scoţi toamna recoltă cît să acoperi ce-ai băgat primăvara. Nu vorbesc de secetă, nu vorbesc de inundaţie. Nimeni nu-l mai stăpîneşte pe Dumnezeu. Nimeni. Şi povestim de găini, de pui. Păi, rentează, că îngraşi artificial puii. Îi bagi în întuneric şi le aprinzi şi stingi lumina cînd vrei şi ei mănîncă în trei zile cît alţii în zece. Şi aşa se fac mari.
Şi-n timp ce vorbim, trecem pe lîngă un vecin, fost poliţist, care trage de coarne boii şi ară pămîntul. Cînd ne vede rîde şi-i spune omului meu că omul care îl ajută la arat a scăzut burta cu cinci kile. Şi urmează iar potop de glume pe seama prăpădeniei de arat cu boi. Calul? Nu-i bun, e boier, e subţire ca tigaia şi se rupe. Şi-ntreb cît e un cal. Păi, iei şi cu zece milioane, dar n-ai ce face cu calul. E sărăcie. Să-l călăreşti? Păi, unde s-o iei din loc la cît de bătrîn eşti?
