O problemă gravă
Nu cred să existe mulţi români care să nu fi avut de-a face – ei sau măcar cineva din familie – cu infecţiile intraspitaliceşti. De multe ori, spitalele noastre, în loc să te vindece, te îmbolnăvesc suplimentar. Este o realitate care nu e de ieri, de-alaltăieri şi nici măcar de cînd cu criza aceasta care se spune că „ne-a pus sistemul sanitar pe butuci“. Acum 13 ani, îmi scoteam fiul din maternitatea Polizu plin de bube purulente. Se născuse în urmă cu doar două zile. Pe fişa de externare n-a fost consemnat nimic în neregulă iar, cînd am întrebat medicii, mi s-a spus că bubele au apărut de la căldură. De-abia apoi un pediatru, la care m-am dus cu copilul, m-a lămurit că era vorba de un streptococ luat din spital. Că nu trecuseră asta pe fişa de externare ca să nu intre unitatea în carantină şi să nu fie închise secţiile cu probleme. M-am chinuit cîteva luni, cu tot felul de tratamente, să-mi scap copilul de bubele acelea urîte.
Acum vreo patru ani, un văr de-al meu se interna la Spitalul universitar din Cluj-Napoca pentru o intervenţie chirurgicală. Avea 39 de ani. Operaţia a reuşit, omul începuse chiar să se ridice din pat, numai că, după cîteva zile, făcea febră foarte mare şi după alte cîteva zile murea. Septicemie. Infectat cu stafilococul auriu, luat din blocul operator. Deşi astfel de exemple sînt grave şi nenumărate, problema infecţiilor intraspitaliceşti e rareori adusă în discuţie. Medicii o ocultează pentru că nu le convine să li se pună lacătul pe spitale, autorităţile închid ochii, iar presa consideră că nu e un subiect care să-i aducă audienţă. Se ocupă de aşa ceva doar cînd e vorba de un personaj cunoscut – cum a fost cazul Ameliei Antoniu, soprana infectată la Spitalul CF2. Dar, chiar şi atunci, tratează totul ca pe un fapt divers, ale cărui ecouri se risipesc în cîteva zile, pentru că vin pe bandă rulantă alte fapte diverse. Problema, însă, rămîne.
După cum am mai scris, sînt tot mai puţine entităţi de presă, la noi, care să facă un jurnalism responsabil. Tot după cum am mai scris, emisiunea România, te iubesc de la PRO TV e unul dintre aceste ultime bastioane. În ediţia de duminica trecută, s-a difuzat un reportaj chiar despre infecţiile intraspitaliceşti. Mai întîi au fost prezentate cîteva cazuri, printre care cel al jurnalistului Niculae Ionescu, mort acum ceva vreme de septicemie, în urma contractării bacilului pioceanic în Spitalul Colţea. Dar reporterii nu s-au rezumat la atît: au luat probe de pe zidurile mai multor spitale din Bucureşti şi din ţară şi le-au dus la analize. În toate cazurile, rezultatele au fost înfricoşătoare: stafilococi, bacili sau spori foarte periculoşi, care pot duce la deces. Cei mai mulţi agenţi patogeni fuseseră prelevaţi de pe zidurile toaletelor – adică acele locuri unde ajung toţi bolnavii. „Asta e problema sistemului sanitar românesc – toaleta?“ striga în urma reporterilor managerul Spitalului „Nicolae Malaxa“. După o asemenea replică, nu ar mai fi nimic de adăugat.
Pe scurt, cei de la România, te iubesc şi-au făcut, ca de obicei, treaba cu profesionalism: au identificat o problemă, au ilustrat-o cu cazuri, au demonstrat şi practic existenţa ei, au venit cu cifre sau au comparat cu ce se întîmplă în străinătate. Numai că semnalul tras de reporterii emisiunii va fi repede uitat şi nimeni nu va repune pe tapet prea curînd o asemenea chestiune gravă – aşa cum ar fi normal.
După ce s-a terminat România, te iubesc, la Ştirile Pro TV (dar şi la Observatorul Antenei 1) principalul subiect era legat tot de spital. Numai că de data aceasta ni se dădea o ştire mondenă: Oana Zăvoranu ajunsese acolo în urma unei căderi de calciu, iar primul care a venit s-o viziteze a fost Cătălin Botezatu. După o mică paranteză de normalitate, televiziunea s-a întors la vechile ei tabieturi. Oamenii vor muri în continuare din cauza infecţiilor contractate în spitale, în timp ce noi vom urmări cu sufletul la gură cum Botezatu îi aduce sărurile divei luate cu leşin.
