Natura și unii oameni îmbracă straiele Învierii

Publicat în Dilema Veche nr. 373 din 7 - 13 aprilie 2011
Despre prietenie jpeg

Am mai scris despre didactic.ro. Şi voi mai scrie, din cel puţin două motive: în primul rînd, pentru că este unul dintre cele mai importante site-uri dedicate dascălilor şi experienţelor lor didactice. Iar în al doilea rînd, pentru că este o sursă inepuizabilă de exemple de „înţepenire în proiect“, platitudini, exprimări în cel mai bun caz pline de umor involuntar, obiective năucitoare, idei somnolente. 

Am să încep prin a cita cîteva dintre titlurile proiectelor extraşcolare propuse elevilor din clasa a IV-a, titluri redactate într-un limbaj plastifiat, avînd ca sursă documentele Partidului Comunist Român: „Să cinstim trecutul ţării“, „Copiii mileniului III – reuşita colaborării şcoală-primărie“, „Să învăţăm unii de la alţii şi să trăim o viaţă extraordinară“, „Satul meu, grădină dragă“, „Oraşul românesc al secolului XXI, leagăn al copilăriei“, „Satul românesc aflat mereu în sărbătoare“, „Noi sîntem români“, „Doamne, ocroteşte-i pe români“. 

Nici subiectele cu conţinut religios nu sînt ferite de exprimări lemnoase, deşi sînt departe de preocupările partidului mai sus menţionat: „De fiecare dată cînd ne privesc ochii de stele pămîntene – narcisele... sau ne învăluie parfum de liliac şi albina munceşte de zor, iar păsările înalţă triluri, ştim că ea, natura (şi unii oameni) îmbracă straiele ÎNVIERII.“ (Aş fi putut să jur că mai curînd oamenii au legătură cu Învierea, şi mai puţin rîul, ramul, animalul.) 

Un alt proiect ne vorbeşte despre instalarea unei simfonii într-un grup şcolar: „Folosind darurile naturii, frunze, flori, fructe şi legume am dat frîu liber imaginaţiei şi în atelierele fanteziei am creat «Simfonia toamnei» pe care am instalat-o cu drepturi depline la Grupul Şcolar Agromontan-Teşila, Valea Doftanei.“

 Pe site sînt descrise nenumărate lecţii dedicate marilor scriitori români. Mari mari, dar nici ei nu scapă de discursuri lacrimogene şi siropoase:  

„An de an, sufletul tresaltă în preajma lunii martie. Pregătim cu migală şi dăruire mărţişoare care să aducă spiritul înnoirii în viaţa celor dragi. Aceste preocupări cotidiene nu ne împiedică să uităm nici o clipă că, la 1 MARTIE 1837, neamul românesc a primit un mărţişor nepreţuit: pe marele povestitor ION CREANGĂ.“ 

„De mic copil Eminescu Mihai avea o fire care nu semăna deloc cu a altor copii de vîrsta sa. Prieten de joacă nu-i putea fi decît Ilie, fratele cu ochi albaştri.“  

„Natura terestră apare cu elemente specifice ale spaţiului românesc (codrul, izvoarele, teiul, lacul) văzute în veşnica rotire a anotimpurilor, şi este, în general, ocrotitoare, caldă, uneori sălbatică, participînd mereu la frămîntările poetului şi constituind cadrul cel mai potrivit al dragostei şi meditaţiei.“ (Între altele, trebuie spus că izvoare, codru, tei şi lacuri există mai peste tot în lume şi, ca atare, nu pot fi brand de ţară, nici măcar cît sînt cîrnaţii de Pleşcoi.)  Recunosc, nu e uşor să vorbeşti despre dragoste de ţară unor copii de nouă-zece ani. Doar bunul-simţ, educaţia, cultura proprie şi, nu în ultimul rînd, propriul patriotism te pot salva de ridicol şi suficienţă. Patriotismul e mai curînd să ştii cine a fost Creangă, decît să-i dedici versuri de recunoştinţă. Să vorbeşti civilizat despre opera lui Eminescu, şi nu să faci presupuneri caraghioase despre biografia lui. Să ştii oleacă de istorie şi geografie naţională, şi nu să spui platitudini obosite despre drapel. Să ai habar de legi, norme, reguli care funcţionează în orice stat evoluat, şi nu să crezi că statutul de român ţi-aduce virtuţi speciale. Şi, mai ales, să foloseşti corect limba română.

Maria Iordănescu este psiholog.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.