Wikileaks pe la 1800 și un pic...

Publicat în Dilema Veche nr. 373 din 7 - 13 aprilie 2011
Despre Descîntece jpeg

Gîndurile noastre sînt invadate de ceva vreme de recentele şi suculentele dezvăluiri Wikileaks. Cum America n-a fost descoperită ieri, nici slugărnicia românească nu e de dată recentă. Pe la 1800 şi un pic, românii se grăbeau, ca şi astăzi, să se plîngă, să invoce protecţie, să se umilească, să strige după ajutor, chiar dacă uneori nu aveau nevoie de el, să gîdile orgoliile altora, într-un cuvînt să fie mai mult slugarnici şi mai puţin diplomaţi. Slavă Domnului că aveau în slujba cui să-şi pună „talentele“ oratorice: două imperii, unul „protector“ (Imperiul Rus), altul „suzeran“ (Imperiul Otoman) şi o groază de consulate.

Contele de Langeron, general în armata de ocupaţie rusă de la 1806-1812, vorbea astfel despre iţele politice şi protagoniştii lor: „am văzut că la Bucureşti erau mai multe partide, fiecare boier era duşmanul tuturor celorlalţi; îndată ce unul din ei căpăta o slujbă, ceilalţi se dezlănţuiau împotriva lui; nu ţineau seama nici de legătura de rudenie, nici de legătura de prietenie“. Situaţia nu este cu nimic diferită la Iaşi, dacă ar fi să-l ascultăm pe consulul francez Bois-le-Comte: „spiritul care domneşte în oraşul Iaşi îl transformă într-un cuib de intrigi ale opoziţiei. Boierii îşi petrec viaţa cu asemenea îndeletniciri; în mijlocul acestor neplăceri au totuşi un avantaj, acela de a aduce adesea discuţia despre interesele ţării şi de a ţine, ca să spunem aşa, încordat patriotismul locuitorilor“. Or, această procedură – de luptă a tuturor împotriva tuturor şi de constituire a solidarităţilor de moment – transpare cel mai bine din numeroasele „reclamaţiie“ pe la toate uşile. Orice domn e bun doar pînă ajunge în scaun, după care critica lui şi a guvernului, numit de el, se revarsă fără încetare: pamflete şi caricaturi, atacuri dure şi vehemente care îşi fac loc printre cenzori, şi cînd nu reuşesc, sînt adăpostite de presa germană sau franceză; sau, şi mai eficient, sînt lipite în poarta palatului domnesc, pe uşile Adunărilor Obşteşti şi chiar pe porţile conacelor boiereşti. Greu guvernabili, boierii se aliază cu vodă atunci cînd au interesul de a obţine o slujbă, o obţin şi în scurtă vreme îi devin duşmani. Din opoziţie, ei atacă şi lucrurile bune, şi pe cele rele, cu aceeaşi înverşunare. La Petersburg ajung reclamaţii după reclamaţii. De pildă, boierii Moldovei se plîng de vodă Sturdza şi de lăcomia sa în toate; vodă Sturdza îi acuză că sînt din fire „mozaviri“. Şi toarnă, pentru urechile ruşilor, portrete cît mai colorate, începînd cu capul răutăţilor: Alexandru Sturdza, fost vistier, „om ignorant şi vanitos, de o aroganţă şi o lipsă de moralitate recunoscute“, care s-a erijat peste noapte în „chef de parti“ reuşind să adune şi să seducă pe toţi acei instigatori – se scrie în memoriul din 3 noiembrie 1835 adresat consulului rus Rükcmann. Urmează logofătul Constantin Sturdza – „om de o indolenţă şi de o incapacitate rare, ajuns în slujbă datorită intervenţiilor surorii sale“, postelnicul Alexandru Mavrocordat este mai întîi „plin de datorii“, astfel încît soţia, „un model de virtute“, s-a văzut obligată să-şi reclame zestre, apoi este „d’o prostie bătătoare la ochi, deşi se crede poet fără să poată scrie măcar un singur rînd corect în vreo limbă“ şi ce-ar mai fi de spus cînd declară peste tot că este „omul lui Louis-Philippe“. Şi uite-aşa, rînd pe rînd, boierii sînt ponegriţi de parcă consulii de pe aici n-ar şti cu cine au de-a face.  

Boierii munteni, în frunte cu banul Barbu Văcărescu şi logofătul Ştefan Belu, se plîng la Poartă împotriva domnului Grigore Ghica (1827), iar Ghica se răzbună, dîndu-i în „vileag“ de faţă cu toţi, făcîndu-i de ocară şi dîndu-le un nou pretext spre a se plînge. Cînd unul de-al lor este exilat, pe bună dreptate şi ca urmare a numeroaselor critici pronunţate la adresa domnului, boierii, în frunte cu mitropolitul, se coalizează şi trimit repede-repede un memoriu lui Daşkov, consulul general al Rusiei, pentru a obţine iertarea amicului lor. Mitropolitul Neofit, la rîndul său, nu se sfieşte să scrie memorii interminabile cînd la Petersburg, cînd la Constantinopol, şi să se plîngă de toţi şi de toate, cerînd cu insistenţă intervenţia rapidă şi totală a „Augustului Protector“ pe care îl asigură de „supunerea sa necondiţionată“ (memoriul din 31 decembrie 1840). Şi cum nu-l ia nimeni în seamă în forurile înalte ale Rusiei, coboară către consuli şi foşti consuli, fără a se opri din reclamarea „mizeriei politice“ care îneacă Valahia. E nevoie de tonul împăciuitor al generalului Kiseleff care îl îndeamnă nici mai mult, nici mai puţin decît să aibă răbdare, căci starea lucrurilor nu se poate schimba peste noapte.  Cam pe acolo sîntem şi astăzi – fără răbdare, dorind schimbare, dar fără schimbare, şi bunăstare fără efort, inventînd consuli, ambasade şi Wikileaks doar pentru a avea cui ne plînge de o soartă vitregă şi iremediabilă.

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.
Jilava Prison jpg
Răutatea și contextul de viață
Oamenii vinovați de ceva rău, cîți or fi ei, provin adeseori din rîndul celor buni.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Labirintul din tufișuri de tuia și-a deschis porțile pentru 78 de nudiști.
Zizi și neantul jpeg
Mentalități din alt film
Avem, oarecum, un obraz mai gros, ne-am învățat, de nevoie, să fim mai puțin sensibili în momente în care, de fapt, ar trebui să fim.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
M-aș muta din București, dar unde?
Mereu am urît cumva Bucureștiul, deși m-am străduit să-l iubesc, iar în ultimii ani, de cînd nu se întrevede nici o schimbare, l-am urît mai mult decît oricînd.
p 19 WC jpg
Ordinea morală a lumii
Ne place sau nu, chiar există și femei care nu vor să aibă copii. Ce se întîmplă dacă le obligi să ducă sarcina la termen și să dea naștere unui copil pe care nu-l doresc?
p 20 jpg jpg
„Cîntarea Cîntărilor” și tandrețea interpretării
În mijlocul unei istorii a poporului lui Dumnezeu aspru judecată, cu căderi și ridicări neîncetate, cu plîngeri și strigăte de speranță, pocăință, credință neclintită și întunecate lepădări stă un cîntec de dragoste care lovește pe cititor chiar în creștetul sufletului și al cărnii.

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.