Și BBC-ul ar vrea respect

Înainte de a scrie acest text mi-am întrebat cel puţin zece prieteni jurnalişti ce părere au despre BBC. Concluzia: „sobru, corect, un reper pentru orice jurnalist“. Şi totuşi, cît din imaginea postului britanic mai ţine de realitate şi cît de forţa mitului creat în jurul televiziunii de ştiri.  

În ultimii ani, a crescut numărul celor care acuză BBC de faptul că şi-a ideologizat ştirile, pe domenii ce ţin de la politică internă, Orientul Mijlociu sau încălzirea globală pînă la chestiuni de rasă, religie sau morală. Atacurile din exterior la adresa imparţialităţii BBC şi-au găsit numeroşi susţinători neaşteptaţi chiar printre jurnaliştii care lucrează la televiziunea britanică. Un element comun al acuzaţiilor la adresa „bias-ului“ BBC este că majoritatea subiectelor sînt tratate ideologic, din perspectiva stîngii liberale.  

Istoria nemulţumirilor publice ale liderilor Partidului Conservator din Marea Britanie faţă de favorizarea stîngii (Partidul Laburist, Partidul Liberal, Verzii) datează încă din anii ’80, cînd mai mulţi miniştri ai Cabinetului Thatcher au acuzat BBC că are o agendă proprie. Postul a negat oficial, însă în ultimii ani tot mai mulţi jurnalişti recunosc asta. „Îmi amintesc... coridoarele sediului BBC. Erau pline de sticle de şampanie goale. Nu voi uita niciodată acest lucru“, rememora Jane Garvey, în prezent prezentator la radio BBC 4, seara zilei de 2 mai 1997. În acea zi laburiştii cîştigau alegerile parlamentare, după 18 ani de dominaţie conservatoare.  

Jurnaliştii, în şedinţă  

În 2006, jurnaliştii de la Daily Mail au obţinut transcriptul unei şedinţe secrete a conducerii şi a celor mai importanţi jurnalişti ai postului. Michael Grade, directorul BBC, a convocat întîlnirea pentru a afla dacă acuzaţiile sînt corecte. La întîlnire, directorii executivi au recunoscut că în corporaţie domină punctele de vedere liberale din cauza numeroşilor homosexuali şi a persoanelor ce fac parte din minorităţi etnice, deoarece aceştia promovează în mod deliberat multiculturalismul, antiamericanismul şi anticreştinismul. „Exista printre noi toţi ideea că am mers deja prea departe cu corectitudinea politică“ admitea unul dintre directorii veterani. „Din nefericire, această cultură a intrat atît de adînc, încît e foarte greu să o mai schimbăm acum“ explica acesta.  La una dintre discuţii, jurnaliştii au fost întrebaţi dacă li s-ar părea în regulă ca în cadrul unui show de divertisment să fie aruncate la toaletă mîncare cuşer, Biblia şi Coranul. Majoritatea au fost de acord, mai puţin însă la episodul cu Coranul, „de teamă de a nu insulta musulmanii“. De altfel, ţarul pentru probleme de „diversitate“ de la BBC declarase că ar dori ca femeile musulmane să prezinte ştirile avînd pe faţă un văl. Mary Fitzpatrick se arătase însă neliniştită cînd o prezentatoare a purtat în timpul unei emisiuni un colier cu o cruce, ce ar fi putut insulta musulmanii. 

„Înclinat“ către stînga  

Jurnalistul BBC Andrew Marr susţine că televiziunea nu are neapărat o înclinaţie către o anumită zonă politică, ci mai degrabă către cultura liberală. „BBC nu este nici imparţial şi nici neutru. Este o organizaţie publică urbană cu un număr periculos de mare de  tineri ce aparţin minorităţilor etnice şi sexuale.“ Şedinţa din 2006 s-a încheiat, aşa cum era de aşteptat, cu angajamentul jurnaliştilor de a informa corect. Cu toate acestea, în 2010, directorul Mark Thompson recunoştea într-un interviu pentru Statesman că postul continuă să fie „înclinat“ către stînga. În ultimul an, BBC-ul a criticat dur programele de reformă economică iniţiate de conservatorul David Cameron, în ciuda faptului că Marea Britanie se luptă cu un deficit fără precedent, ca urmare a guvernărilor laburiste. În schimb, au fost promovate protestele sindicatelor.

Săraca mama-soacră 

În problemele internaţionale, BBC a adoptat un ton extrem de critic la adresa Statelor Unite şi a Israelului, în schimb şi-a îndulcit tonul faţă de „poporul palestinian“ şi faţă de organizaţii teroriste, precum Hamas, Al-Qaeda sau Hezbollah. Numeroase rapoarte ale unor organizaţii independente de media au arătat că ştirile BBC au fost defavorabile Israelului, în ultimul deceniu. De altfel, Israelul a protestat oficial faţă de manipulările din jurnalele de ştiri, în care se deplîngea, de exemplu, soarta atentatorilor sinucigaşi cu bombă! 

Lupta BBC cu faptele este vizibilă inclusiv în cadrul unor ştiri precum aceea în care un terorist palestinian a intrat într-o casă locuită de o familie de evrei, unde a ucis cinci persoane, printre acestea aflîndu-se un bebeluş. Cu toate că majoritatea redacţiilor din lume au vorbit despre un act de terorism comis de un palestinian, pentru BBC acesta era un simplu „intruder“, de origine necunoscută. Mai mult, actul terorist nici măcar nu a intrat în buletinele informative, evenimentul fiind doar amintit în cadrul unei ştiri în care se vorbea despre aşezările evreieşti.  

BBC evită în majoritatea buletinelor sale să folosească termeni precum terorism sau terorism islamic. În mod ironic, cînd gloate înarmate iau cu asalt străzile pentru a cere uciderea necredincioşilor, îi prezintă pe aceştia ca fiind o adunare agreabilă („good natured“). Este cazul unei manifestaţii violente din 2007, din Sudan, ce solicita uciderea unei profesoare britanice ce permisese elevilor să numească un ursuleţ de pluş cu numele Muhammad. Mai mult, săbiile fluturate deasupra capului erau, în mintea corespondentului BBC, „ceremoniale“.  

În 2007, un scandal de amploare a cuprins media britanică conservatoare, după ce s-a descoperit că BBC-ul plătise cursuri de paintball unor persoane acuzate de terorism islamic. Culmea, imaginile realizate cu teroriştii la paintball au fost difuzate în cadrul emisiunii Don’t panic, I’m islamic.  

În martie 2010, BBC-ul a plîns pe umerii soacrei unuia dintre atentatorii sinucigaşi de la metroul londonez (în care au pierit 55 de civili). 

Soacra se plîngea că autorităţile britanice au obligat-o să se mute pentru scurt timp în altă parte, pentru a-i cerceta casa. Toate acestea au avut loc în cadrul unei conferinţe antirasism, promovate intens de BBC. „Calvarul“ prin care a trecut timp de cîteva zile mama-soacră este descris cu empatie în reportajul BBC. În acelaşi timp murea în temniţele regimului castrist disidentul Orlando Zapata Tamayo. Soarta acestuia nu i-a impresionat însă pe jurnaliştii BBC, marcaţi doar de suferinţele mamei-soacre. 

BBC promovează intens mişcarea ecologistă, o altă componentă ideologică a stîngii, fapt ce a promovat reacţia unor europarlamentari britanici, precum Daniel Hannan.  

Falimentul moral  

Virginia Ironside este considerată una dintre feministele cu poziţii extremiste. Deşi opiniile acesteia sînt cunoscute, ea este invitată constant la BBC, unde le explică femeilor că, uneori, „avortul înseamnă compasiune“. Aceasta susţine că, dacă un copil este nedorit, atunci avortul este un „act de mamă iubitoare“. „Dacă aş fi mama unui copil suferind – şi vreau să spun, a unui copil lovit de o mare suferinţă – aş fi prima care aş dori să-l sufoc cu o pernă… Dacă ar fi un copil pe care chiar l-aş iubi, care s-ar chinui în agonie, cred că orice mamă ar proceda la fel.“ 

 Şi totuşi, atît pentru vestici cît şi pentru estici, trecutul continuă să lucreze la mitul BBC. „Cînd ţara mea a fost ocupată de nazişti, BBC-ul a oferit o doză zilnică de speranţă ţării mele, în întunericul tiraniei naziste. Milioane de concetăţeni au ascultat BBC, din buncăre. Cuvintele «aici este Londra» erau un simbol pentru lumea mai bună ce va veni în curînd“, declara politicianul olandez naţionalist Geert Wilder, în primăvara anului trecut, în Camera Lorzilor.  

Totuşi, dacă astăzi lumea este la fel de nesigură ca în clipele în care Churchill ţinea speranţa vie într-o Europă sfîrtecată de tancurile lui Hitler este şi pentru că presa continuă să trateze ideologic faptele. În orice caz, pare imposibil să ni-l imaginăm pe Churchill anunţînd, la BBC, într-un limbaj încorsetat de corectitudinea politică că „nu vom ceda niciodată“.

George Daniel Rîpă este jurnalist.