⬆
Societate
Pagina 132
„Schimbă canalul!“
De ce mor eu de grija altora, de ce mă interesează soarta celor care ajung masă de manevră? Nu pentru că mi-aş dori să fac apostolat, să luminez poporul, şi alte lucruri de genul acesta pe care le găseşti numai în manualele de şcoală generală, ci dintr-un interes egoist: lîngă oamenii aceştia trăiesc şi cu ei interacţionez.
Urzeala împotriva femeilor
Problema cu Game of Thrones e că rasismul şi sexismul pot fi foarte uşor justificate prin faptul că lumea creată e una de tip medieval. Însă ca nou-venită în lumea fantasy, am o nedumerire: dacă ai inventat o geografie, o istorie, o mitologie, o religie, o limbă, ce te opreşte să imaginezi structuri sociale diferite, roluri de gen diferite?
De după gratii
Primul deţinut pe care-l cunosc este un bărbat de aproape 50 de ani. Scrie o declaraţie în care spune că e de acord să dea un interviu şi începe povestea: „Totul s-a întîmplat acum trei ani. Într-o seară, am fost la un club, am cunoscut o fată şi am plecat de acolo împreună. Pe drum... un accident de maşină, iar fata a murit pe loc. Atunci o cunoscusem. O vedeam prima oară în viaţa mea!“.
Cu ochii-n 3,14
• Minune a globalizării, în finala mică a Mondialului de hochei pe gheaţă, aceea dintre Cehia şi Rusia, ambele echipe aveau înscris pe tricourile lor numele aceluiaşi sponsor: Skoda. Pentru cei care ştim ce a însemnat în istoria lagărului nostru, înainte de căderea Zidului, un meci de hochei între URSS şi Cehoslovacia, a fost un lung prilej de a ne simţi voioşi în sarcasmul nostru. (R. C.)
• Pe cîteva panouri din Bucureşti au apărut anunţuri cum că sîmbătă, pe 21 mai, vine sfîrşitul lum
Despre cum am descoperit-o pe Katara
Cum bănuiesc că printre cititorii acestor biete rînduri trimise din Arabia se vor găsi şi cîţiva bărbaţi români cu intenţii în general serioase, trebuie să vă spun de la bun început că această ţară nu este cea mai potrivită pentru a vă găsi mireasa. Nu pentru că n-ar fi frumoase qatarezele (dimpotrivă – sînt unele frumuşele foc), ci pentru că...
Reţete culinare şi meniuri
Primăria oraşului Focşani interzicea, la 1909, „vînzarea de lapte din care s-a scos smîntîna“, laptele trebuia să „se aducă în comerciu în stare naturală“, adică „să se presinte ca un liquid netransparent, de culoare albă sau slab gălbuie, de un miros şi gust plăcut, de densitate (greutate) mai mare decît a apei, de reacţiune slab alcalină sau amfetera“.
Stăpînul (IV)
„VESTITORUL: Soseşte Stăpînul. Iată-l pe Stăpîn. La locurile voastre. Atenţie! Admiratorul şi Amanta se lipesc de zidul din dreapta; Admiratoarea şi Amantul, de zidul din stînga; cele două cupluri se înlănţuie şi se sărută."
Cu cine vrei să stai, cu mama sau cu tata?
Printre preţuri mari la alimente, scumpirea gigacaloriei, criză, recesiune, nunta secolului, legume aduse din import şi despărţiri costisitoare, un nou subiect revine din ce în ce mai des în dezbaterea consumatorilor români de talk-show-uri: după divorţ, cu cine e mai bine să rămînă copilul, cu mama sau cu tata?
Manageriţe în ştrampi
„Gataaaaaa!“, s-a auzit vocea răguşită şi autoritară a antrenoarei. O fată subţirică, numai nerv şi vînă, îmbrăcată în nişte colanţi strălucitori. Muzica a izbucnit asurzitor şi, iată, micul meu calvar deja începuse. „Hai, încordează fesierii! Abdomenul, atenţie la abdomen!“, urla sergentul major din faţa noastră. Fesierul ca fesierul, dar eu, una, n-aveam nici o şansă cu abdomenul pentru că mă apucase o criză de rîs.
Maternitatea. The dark side...
Romanul lui Kennedy începe ca o poveste de dragoste, ceea ce şi este, pînă într-un punct. O ziaristă... internaţională se îndrăgosteşte, în timpul unei „misiuni“, de un alt ziarist aşijderea, care, de altfel, îi şi salvează viaţa. După o perioadă de iubire... furtunoasă, Tony (căci aşa se numea El) îi cere mîna lui Sally (evident, Ea), care devine şi mamă.
Reduceri! Reduceri!
Visez să însoţesc pe ultimul drum produsele pe care nu le-am putut „înghiţi“. Vă daţi seama că produsele astea n-au cunoscut nici lumina supermarketului? Plimbate ici-colo, pînă cînd sînt distruse. Produse fără suflet, aruncate în lumea focului fără sentimente.
Turbanele lui Paskevici
Grotesca alcătuire a Turbanelor din fileuri de iepure schimonoseşte bravura exasperantă a trupelor otomane şi împlineşte, măcar în farfurie, o fantezie nerealizată: turcii fugind ca iepurii.
Europa şi arabii
"Deşi inferiori în plan socioeconomic, musulmanii europeni compensează prin credinţa în superioritatea lor religioasă şi morală. În acest fel devin adesea intoleranţi şi se izolează de majoritari. În cazuri extreme devin agresivi, chiar terorişti. Islamiştii nu înţeleg decît vag separaţia dintre stat şi biserică, şi ajung uneori să considere Sharia ca fiind codul juridic suprem."
(homo)Sexualism
Dacă aş fi homosexual, o declaraţie de tipul „Ah, eşti gay? Eu sînt hetero, dar te accept, nu te judec, e foarte bine că aveţi tavernele voastre...“ m-ar mîhni. Îmi vine să spun că m-aş simţi hărţuit de săţioasa toleranţă a preopinentului. În schimb, aş priza bucuros o reacţie de genul: „De ce îmi spui că eşti gay? E irelevant... Bem o bere?“.
"Analişti"
De ce televiziunile ne oferă cu obstinaţie aceiaşi comentatori, oricît ar fi ei de urechişti, de penibili, de compromişi chiar? Într-unul dintre comentariile legate de articolul meu, pe care le-a postat pe Facebook, amicul Florin Iaru dădea un răspuns în care invoca mai multe motive.
Necredinciosului i se va lua Facebook
Îmi imaginez o conversaţie între doi tineri: „Tu cîţi friends ai, bă? 469. Te-am luat, bă, fraiere, panaramă ce eşti, eu am 1236!“. A avea prieteni devine asemeni întrecerii în muncă de dinainte de 1989, cînd socialismul victorios, nemaiavînd cu cine să concureze, îşi propusese să se întreacă pe sine însuşi.
Părinţi şi copii
Psihologia puberului şi a adolescentului nu s-a schimbat odată cu tehnologia. Îi văd pe stradă, chiar dacă acum se îmbracă altfel, au căşti în urechi, îşi butonează telefoanele şi vorbesc la ele într-o romgleză cool – adolescenţi care bravează, însă de fapt nu ştiu unde să se mai ascundă de propriile umbre, iar cea mai mare problemă a lor este faptul că au părinţi care s-ar putea să-i găsească şi să-i tragă din gaura de şarpe înapoi.
Cu ochii-n 3,14
• Cînd am auzit că din noiembrie ţigările vor fi „altfel“, iniţial am crezut că vor avea filtrul la capătul celălalt. Nu. Filtrul rămîne unde e. Dar ţigările se vor stinge singure. Din asta vor avea de cîştigat fabricanţii de brichete (căci va trebui să reaprindem) şi producătorii de calmante (căci ne vor apuca dracii mai mult şi mai des). (M. V.)
• Idei la tot pasul. „Să trăiţi excelent!“, îmi urează un şofer cînd cobor din taxiul lui şi îi răspund pe măsura veseliei sale: „Să urce naţiun
Sînteți gata pentru revenirea monarhiei în România?
Previzibil, nunta regală londoneză din 29 aprilie a.c. a stîrnit un interes real la noi – semn că imaginile colorate cu parfum de poveste plac românilor, după cum plac şi altora în lume. Noroc cu Will & Kate: vreme de-o zi, de pe ecrane au dispărut maneliştii şi decolteele gonflabile ce altfel dau tonul mondenităţilor.
Nevoia de igienă și legislații sanitare în România modernă
Secolul al XIX-lea avea să acorde o importanţă însemnată igienei, parte integrantă a modernizării statului. Nu este o temă românească, Europa naţiunilor acordă un loc important medicalizării societăţii, iar medicul îşi ţese încet, încet un cîmp de acţiune care îl va face indispensabil pentru orice proiect de viitor.
Consiliul copiilor
Pe vremea cînd lucram într-o organizaţie pentru copii aflaţi în dificultate, am coordonat proiectul numit „Consiliul copiilor“. Pe scurt, era vorba despre înfiinţarea unei primării, în care funcţiile de conducere – primar, viceprimar şi vreo şase consilieri – să fie deţinute de copii aleşi prin vot, din rîndul comunităţii lor.
Carul din stele
Am stat, de curînd, pentru o noapte, la o pensiune de patru margarete undeva între Craiova şi Filiaşi. Pensiunea se numea, interesant, Carul din stele. Interesant datorită multiplelor posibile conotaţii ale denumirii. Întîi, cuvîntul „car“ în sine: acesta sugerează, evident (în contextul dat), ideea de rural. Mai bine zis de rustic.
Singur ca o ciupercă
Singur ca o ciupercă Expresia îi aparţine lui Llosa şi nu ştiu de ce mi-a plăcut atît de mult. Am văzut şi ciuperci crescute în pîlcuri, dar, dacă mă gîndesc bine, tot singure păreau, privite una cîte una. Cum singuri sîntem în oraşul ăsta mare; umăr la umăr pe străzi şi-n autobuze.
15 lei să-l vezi pe Vlad Ţepeş
Mănăstirea Snagov. Zi de duminică. Verdeaţă. Lac. Ţigănime pe drum. Să văd şi io minunea: mormîntul lui Vlad Ţepeş. Şi sar pîrleazu’ şi ajung la pod şi trec şi podu’. Şi ajung iar pe tărîmul fericirii: verdeaţă, linişte, apă de jur-împrejur. Plutea duhul lui Înger, nu al lui Vlad.
Limbi-de-mare Jules Janin
Curăţaţi trei limbi-de-mare frumuşele, despicaţi-le de-a lungul pîntecelui şi depărtaţi fileurile, fără a le separa de tot. Puneţi peştii pe grătarul, uns generos cu unt, al unei poasoniere (vas de fiert peşte), cu despicăturile în sus. Umpleţi fiecare peşte cu cîte o duzină de trufe şi turnaţi în vas o supă de legume.
„Cînd stai pe cameră, Paștele nu mai are nici un haz”
Aici, toţi se străduie să nu se gîndească la nimic. Aşteaptă cu răbdare să treacă timpul şi evită momentele de singurătate. Joacă cîteva partide de rummy, şah sau table şi primesc ouă roşii la micul dejun. Asta au însemnat Sărbătorile de Paşti pentru cei 76 de deţinuţi de la Penitenciarul din Chilia Veche, judeţul Tulcea.
Jurnalismul de cumetrie
M-am întrebat de mai multe ori în cadrul acestei rubrici ce caută pe micile noastre ecrane unele figuri de comentatori pe care le vedem toată ziua bună ziua. Aceeaşi nedumerire şi-au exprimat, în repetate rînduri, şi alte voci din presă.
Întrerupem programul pentru o cerșeală
Cine se uită la televizor a putut să constate de la o vreme această tendinţă. Emisiunile de ştiri, de dezbateri sau de mondenicale – nu toate, doar cele care se respectă – musai să se întrerupă la un moment dat pentru o anume paranteză de bilanţ, devenită aproape ritual.
La Constanța, de Înviere
Pentru început, ca să intru în atmosferă, am traversat Mamaia de la un capăt la celălalt, cu maşina. La intrarea şi ieşirea din staţiune, controversatele staţii de taxare nu funcţionau încă, semn clar că sezonul şi curăţarea de bani a turiştilor nu începuseră încă. Mamaia era de altfel aproape pustie.
Cu ochii în 3,14
De-ale publicităţii: într-un supermarket bucureştean am fost îmbiată să încerc „noul Murfatlar“. De ce „nou“? Îşi schimbase eticheta. (S. G.)
● Un amic şi-a pus un status pe Facebook care sună aşa: „Osama bin Laden a murit. Adevărat a murit!“. (A. M. S.)
● Iar o amică mi-a trimis pe chat un mesaj: „Osama a murit. Trăiască Obama!“. (M. V.)
De ce Învierea rămîne, totuşi, un miracol
Două dintre gloriile alb-albastre ale adolescenţei mele, pe nume Geolgău şi Ţicleanu, tocmai beau o cafea în acea sîmbătă de 23 aprilie a.c., în cofetăria în care eu intrasem în amintirea anilor de liceu, şi iată că cei doi mă invitară şi pe mine la o cafea!
"Să alergaţi la biserici..."
Biserici deschise zi şi noapte, preoţi cîntînd slujba, indiferent de oră, vecerniile şi utreniile contopite în slujba de seară, pentru a valoriza astfel timpul creştinului; porunci verificate prin descinderi ad-hoc şi sub anonimatul deghizării lui vodă într-un preot oarecare sau într-un călugăr refugiat, la vreme de seară, pe treptele unei biserici dintr-o parohie aleasă la întîmplare.
Stăpînul (II)
„VESTITORUL: – N-auziţi să tăceţi! De vreme ce vă încredinţez că a promis, că şi-a fixat el însuşi itinerariul... (Se întoarce din nou spre fundul scenei; strigă): Uraa! Uraa! Trăiască stăpînul! (Tăcere.) Trăiască, trăiască, trăiască Stă-pî-nul!"
Alegerile mele, poverile lui
„Muncesc atîta timp ca să-i pot asigura lui tot ce are nevoie“, „nu divorţez pentru că un copil trebuie să-i aibă lîngă el pe ambii părinţi“, „mă las pe mine (deoparte) ca să-i pot da lui“ (copilului), „timp pentru mine nu mai am“ etc. Toate acestea pot fi, la prima vedere, declaraţii de dragoste nemăsurată, necondiţionată pentru copilul meu.
Podu înalt
Am trecut „Podu Înalt“, în varianta Motru. Cu spaime şi ezitări. Nu am avut încotro, pentru că am aflat că era singura cale de acces spre „moşia“ de familie (mai exista o cale, dar foarte îndepărtată şi înnoroiată). Abia după ce l-am trecut, l-am întrebat pe singurul locuitor al zonei, pe care îl cunoşteam, de ce nu înlocuiesc podul cu un altul mai sigur.
Lumina de Paşti
Sînt musulmană nu din convingere, ci prin născare. Mi-am primit religia aşa cum destinul sau întîmplarea a făcut ca părinţii mei să fie părinţii mei. La pachet cu familia extinsă, cu o copilărie uimitoare, cu dragostea pentru bunicii mei şi de neconceput altfel, a venit şi apartenenţa la o anume confesiune.
Căpşunile-s pericol mare
Păi, simplu: ce vedem acum ca fiind căpşuni sînt falseturi. Verzi pe dinăuntru, cojoase ca nucile şi mai ales închise în cufere mici de plastic. Apetisante, dar nimic comestibil. Nu e o noutate că sîntem păcăliţi. Uite, pîinea puzderie făcută de supermarketuri e o făcătură. Pe ce se bazează?
Predînd Sfînta Sofia străinilor
De curînd, am avut privilegiul să vorbesc despre arhitectura bizantină şi ecourile ei arhitecturale. Unde? Chiar în pridvorul (dispărut) al Sfintei Sofii. Venisem înarmat de acasă cu tot ce trebuie, ca să ţin o conferinţă bine garnisită cu fotografii la facultatea de arhitectură de la Universitatea „Mimar Sinan“, din Istanbul.
Borşul de huşte
La subsolul delabrat şi supraîncălzit al casei – într-o bucătărie-dormitor, cu un cuptor care duduia întruna şi un pat ponosit, alături – o familie vindea borş. Toamna, cînd coceau bostani, mirosul acru de huşte, cel dulceag, al plăcintei de dovleac, şi aerul stătut, de vizuină, se combinau într-un abur otrăvit şi ospitalier deopotrivă.
SOV
Eram în redacţia ziarului Cotidianul cînd, prin 2006, Doru Buşcu ne-a strîns pe toţi şi ne-a anunţat că i-au vîndut lui Sorin Ovidiu Vîntu o parte importantă din acţiunile trustului Caţavencu. Că trustul nu mai putea să reziste pe picioare proprii şi că avea nevoie de ajutorul unui om puternic financiar. Că nici el nu e prea fericit de această soluţie, dar asta e!...
Discursul sărutului viitorului rege
Ştiu că v-aţi uitat la nunta regală. Poate că nu aţi urmărit toată transmisia, însă cu siguranţă vă amintiţi, măcar din jurnalele de ştiri, scena sărutului, intrarea în Westminster Abbey, jurămintele mirilor, rochia galbenă a Reginei, caleaşca imperială sau imaginile cu milioanele de oameni care au împînzit străzile Londrei.
De Paşti la Hermitage
Zgomotoşi, românii se adună pe treptele micului lăcaş şi umplu, încet-încet, toată platforma de beton din faţa acesteia. Urmează strigăte de recunoaştere, de chemare de prieteni alături, de comentarii la micimea lăcaşului şi la faptul că nu sînt condiţii de întîmpinare „corespunzătoare“ a miezului nopţii sau de numărul neîndestulător al lumînărilor puse în vînzare.
Cu ochii-n 3,14
„Numai la Metro găsiţi păstrăv eviscerat.“ Şi, dacă tot e să spunem lucrurilor pe nume, aştept continuarea: „Numai la Metro găsiţi pui decapitat, vacă înjunghiată, porc măcelărit“. (L. V.)
Grupul de Cercetare Gerontologică din Los Angeles l-a desemnat pe Jirouemon Kimura cel mai longeviv bărbat din lume. Japonezul are 120 de ani, 11 stră-strănepoţi şi, probabil, nici un dinte. (M. C.)
Apelativul drăgăstos „pui“ nu mi-a sunat niciodată mai firesc ca atunci cînd, într-un supermarket, el a înt
500, care mai de care
La data primelor poveşti, măsuram impactul revistei prin numărul celor pe care-i vedeam citind Dilema, vinerea dimineaţa, prin vagoanele de metrou sau prin sălile de curs ale Universităţii. Astăzi, cei care vor citi acest text pe hîrtie vor fi probabil mai puţini decît cei ce-l vor citi pe Internet.
Vremea primăverii şi lucrarea ei...
Veni şi primăvara... cu miresme, miroase, pomi înfloriţi, verdeţuri, sărbători, ploi şi soare, vremuri capricioase... Fiecare anotimp are „lucrarea“ sa şi trebuie tratat ca atare, respectîndu-i „vrerile“, trăgînd folos din „miracolele“ oferite, „prelucrînd“, pe cît posibil, toate cele „răzbunătoare“ ale naturii.
Stăpînul (I)
„ADMIRATOAREA: Ăsta e drumul lui?
VESTITORUL: Da, da. Trebuia să treacă pe aici, vă spun eu, aşa era în programul festivităţilor...
ADMIRATORUL: L-ai văzut tu însuţi sau l-ai auzit cu propriii tăi ochi şi urechi? “
Normalitate
Ori de cîte ori este adusă în faţa opiniei publice din România problema homosexualităţii, lucrurile o iau razna. Se alege praful de legendara toleranţă românească, de bunăvoinţa şi îngăduinţa faţă de opţiuni sau feluri de a fi altele decît cele majoritare. Orice campanie iniţiată de organizaţii care susţin comunităţile gay sînt întîmpinate cu huiduieli, blesteme, isterii locale.
Strehaia, reloaded
E lucru ştiut că mersul prin România, în orice calitate, nu e tocmai lin. Că poţi da de peisaje fabuloase, monumente aşijderea, pensiuni curate şi oameni încîntători; dar şi de ruine, fie ele de clădiri sau de foste combinate ceauşiste, blocuri mizerabile, cîini vagabonzi, pensiuni murdare.
Sex, maşini, bere, sport şi ceasuri elveţiene
Normal că nimeni nu se aşteaptă ca o revistă pentru bărbaţi (şi, similar, una pentru femei) să fie plină de consideraţiuni alambicat croşetate despre eseurile lui Susan Sontag. Şi, în fine, mare parte din suflarea masculină o fi interesată şi de sex, maşini, bere şi sport. Ca bună parte din suflarea feminină, la o adică.
30 de milioane vaca de lapte, 10 calul
De ce? Păi, ce faci cu calul? E pacoste. Am fost zilele trecute la Strehaia, hotarul copilăriei mele. Şi vorbeam c-un om ce arunca un ochi pămîntului meu şi brusc îl văd supărat: îi sună telefonul. Vreo zece minute a perorat. Dar mai rău: n-a mai avut chef de nimic.