Cu ochii-n 3,14

DACĂ TOT E SĂ SPUNEM LUCRURILOR PE NUME,  ĂIA DE DEASUPRA VOR REIZBUCNI LA PREŢ REDUS, APOI CLIMA VA MERGE MAI BINE

● „Numai la Metro găsiţi păstrăv eviscerat.“ Şi, dacă tot e să spunem lucrurilor pe nume, aştept continuarea: „Numai la Metro găsiţi pui decapitat, vacă înjunghiată, porc măcelărit“. (L. V.)

● Mă enervează ăia pe care îi enervează urarea „Paşte fericit!“. Ăsta e motiv serios de enervare? (C. G.)

● Dialog în noaptea de Înviere, între tată şi fiu, cu două lumînări-candele în mîini: „Tati, cînd se termină lumînarea?“, „Păi, cînd ţi se termină ceara…“, „Şi apa asta de deasupra e tot ceară?“, „Da, tati, e ceară!“, „Dar tu de ce ai mai puţină apă decît mine?“, „Pentru că o scurg. Şi mai taci, tati, şi ascultă ce zice părintele…“. După un moment de tăcere: „Tati, cînd mergem, că mi-au îngheţat obrăjorii?“. Puştiul – candid, tatăl – stupid. (A. P.)

● Doi programatori americani au descoperit că iPhone şi iPad întregistrează şi stochează date despre locurile prin care trece utilizatorul, scrie The New York Times (http://bits.blogs. nytimes.com/2011/04/20/3g-apple-ios-devices-secretly-storing-users-location/?hp). Asta afectează, evident, viaţa privată şi probabil că vor reizbucni ceva dispute pe această temă. Dar eu zic să ne împăcăm cu ideea că putem fi localizaţi oricînd. Nici măcar nu e aşa nouă. Ce, parcă pe vremea cînd ne sunam de pe fix pe fix, nu era clar că sîntem acasă?… (M. V.)

● Totul e la ofertă azi: „Spune La revedere persoanei pe care n-o mai iubeşti cu 70% reducere“. Un cabinet de avocatură din Bucureşti le promite clienţilor despărţiri la preţ redus. Dacă pînă acum plăteau 1400 de lei, acum îi costă doar 400 de lei. (A. M. S.)

● Am prăjit ceva şi mi-a sărit nişte ulei încins pe mînă, la încheietură. S-a înroşit pielea, apoi s-a făcut maro. M-am uitat îndelung la ea. La început semăna în mod clar cu o rachetă de tenis care loveşte o minge. Acum seamănă la fel de clar cu Fecioara şi Pruncul. Că Dumnezeu a vrut să îmi dea un semn, nu am nici o îndoială. O fi El Creatorul Universului, dar ceva timp să comunice cu mine prin prăjeli, sigur îşi găseşte. Doar că nu mi-e clar ce vrea de la mine: să mă reapuc de tenis sau să mă duc mai des la biserică? Doamne, prăjesc şi săptămîna viitoare, te rog să fii mai explicit. (C. G.)

● „Cu toţii sîntem Dumnezeu, iar dacă nu recunoaştem acest lucru, clima va suferi deoarece calotele glaciare de la Polul Nord se vor topi din cauza lucrurilor dăunătoare pe care le provocăm atmosferei“, a declarat într-un interviu criminalul în serie Charles Manson. Dacă şi Manson a ajuns să vorbească despre Dumnezeu şi încălzirea globală, chiar că vine sfîrşitul lumii. (M. C.)

● „Ofertă şoc de Paşte“ la un supermarket: „Carcasă de miel la un preţ incredibil de mic! În plus, cumperi o jumătate de miel şi primeşti o Coca-Cola 2L cadou!“. Veţi spune că-s eu cîrcotaşă, da’ la friptura de miel merge mai bine un vin roşu. (P. M.)

EVIDENT, ATUNCI CÎND  PREGĂTIŢI ÎNNOBILAREA UNUI POPOR DE NIMIC  (LONGEVIV CINCI MINUTE), OPTIMISMUL PICĂ PROST

● La biserica din cartier, anul acesta, de Înviere, preotul a inovat iar: de astă-dată a rostit, la 12 noaptea, o poezie de Goga („Bisericuţă din Albac“). Nu spun că mi-a displăcut poezia (evident, cu obişnuita tentă naţionalist-plîngăcioasă), doar că nu simţeam nevoia, în momentul Învierii, de adaosuri livreşti. (I. P.)

● Din categoria „Sfaturi ca să ne bucurăm de masa de Paşti“, am găsit în presă: „Folosiţi unt sau ulei de palmier atunci cînd pregătiţi cozonacul sau pasca“ şi „Înlocuiţi carnea de miel cu pui sau peşte“. Îmi vine să răspund: „Să mori tu?“, dar am impresia că nu se cuvine. (L. V.)

● Din seria „Ce vinuri mai produc românii“: Murfatlar a scos vinul „Zestrea – Pinot Noir înnobilat cu Merlot“. Nici nu e scumpă „înnobilarea“ asta, bună de dat zestre: doar 12 lei. (M. C.)

● După ce ani de zile am trăit (nu spun cum) ca „reporter harnic şi talentat“ – aşa ne socoteau documentele de partid – al unui popor şi el aşijderea, aflu azi că aparţin unui „popor neperformant“. Înţeleg acum de ce nu mai avem reporteri harnici şi talentaţi. (R. C.)

● Nimic nu a fost mai înduioşător în derby-ul (de nimic) Steaua-Dinamo decît cartonul pe care stătea scris: „Mi-e dor de Steaua“. (R. C.)

● Grupul de Cercetare Gerontologică din Los Angeles l-a desemnat pe Jirouemon Kimura cel mai longeviv bărbat din lume. Japonezul are 120 de ani, 11 stră-strănepoţi şi, probabil, nici un dinte. (M. C.)

● În noaptea Învierii, de prin taxiuri: „354, Hristos a înviat, Giuleşti 56“. La care replica a venit prompt: „Săru’ mîna! Adevărat a înviat, în cinci minute“. (S. G.) 

● Nu înţeleg isteria asta cu nunta regală. Şi de ce visează fetele să fie ca prinţesa? În definitiv, ultima rundă cu vise de genul ăsta nu s-a terminat tocmai bine: prinţesa a ajuns deprimată, bulimică, frustrată şi a sfîrşit ca showgirl pentru un arab dubios. De unde optimismul de acum? (C. G.)

● Un ziar local din Sibiu publică un editorial despre această mega-porcărie calendaristică, despre cum ne-a fost furată ziua liberă pentru că 1 mai pică într-o duminică, zi oricum liberă. Se pare că 2011 e anul dezamăgirilor pentru cine vrea să chiulească. Fiindcă şi zilele libere de Crăciun pică prost de tot (sîmbătă şi duminică), iar în ziarele franceze am citit lăcrămaţii că ziua nu ştiu cărui sfînt (în care „se dă liber“) coincide, şi aceea, cu weekendul, care e sfînt oricum, prin definiţie. M-am uitat repede pe calendar şi-am văzut că 23 august pică bine, adică într-o marţi. Se mai dă liber de 23 august? (M. M.)

LA CUM EVOLUEAZĂ  GRĂDINA ROMÂNIEI, VREI SĂ-ŢI IAU NIŞTE MELEAGURI?

● La cum evoluează gadget-urile astea, eu aştept primul iPhone care-ţi face şi RMN. (M. C.)

● Au băgat lemurieni la Grădina Zoologică din Bucureşti. (L. V.)

● La Românii au talent a cîştigat „Cîntarea României“. Nu mai simt nevoia nici unui comentariu suplimentar. (L. V.)

● Apelativul drăgăstos „pui“ nu mi-a sunat niciodată mai firesc ca atunci cînd, într-un supermarket, el a întrebat-o pe ea: „Pui, vrei să-ţi iau nişte seminţe?“. (A. M. S.)

● În prelungirea dosarului „De la nume adunate“, din nr. 375, transcriu aici o serie de toponime nord-americane şi canadiene (pe care mi le-a comunicat mai demult un prieten de pe acele meleaguri), dovezi incontestabile ale faptului că în Babelul de azi nu se vorbeşte numai romgleza, ci şi englâna. Aşadar, cîteva nume de localităţi din SUA şi Canada (cu precizarea că nu sînt traduceri în română, sînt chiar denumirile originale): Paradox, Arma, Oblong, Novice, Ideal, Mica, Enigma, Gratis, Monument, Captiva, Capac, Intervale, Ursa, Conifer, Magazine, Balta, Arabi, Tunica, Sacul, Mineral, Agenda, Rufe, Berea, Oral, Magnet, Eleva, Hazard, Talpa, Castana, Eclectic. (D. S.)