Carul din stele

Publicat în Dilema Veche nr. 378 din 12-18 mai 2011
Carul din stele jpeg

Am stat, de curînd, pentru o noapte, la o pensiune de patru margarete undeva între Craiova şi Filiaşi. Pensiunea se numea, interesant, Carul din stele. 

Interesant datorită multiplelor posibile conotaţii ale denumirii. Întîi, cuvîntul „car“ în sine: acesta sugerează, evident (în contextul dat), ideea de rural. Mai bine zis de rustic, de rural reinventat – avînd în vedere carele stilizate folosite ca decoraţiuni-emblemă de către multe dintre pensiunile româneşti. Apoi, iarăşi, carul e de multe ori asociat, în acelaşi context, cu „Carul cu boi“ al lui Grigorescu: acesta a fost – şi încă mai este – nelipsit de pe pereţii oricărui motel sau chiar hotel respectabil din ţară. În zonă, poate exista, mai de departe, şi asocierea cu Carul cu proşti care, zice-se, s-a răsturnat la Caracal... Carul nostru aspiră însă mai sus. La stele. Precum turnul cu patru nivele şi creneluri, pare-mi-se, inclus în structura pensiunii. E o combinaţie între carul rustic şi Carul mare. Nu degeaba aceeaşi firmă are şi în Craiova Restaurantul Galaxy – Carul din stele. Ne păstrăm în aceeaşi sferă tradiţionalo-astronomică. 

Lăsînd deoparte denumirea (care şi ea, pînă, la urmă, are o găselniţă) pensiunea nu era inconfortabilă. Dimpotrivă, era curată şi cu mîncare în general gustoasă. Tipică însă pentru amestecul neaoş: chiar şi lucrurile făcute cu grijă şi interes din partea proprietarilor dau chix în privinţa amănuntelor (poate tocmai pentru că nu cer ajutorul unui „for de specialitate“, cum ar fi un designer de interioare, ci preferă propriile gusturi şi opinii, oricît de bine intenţionate, totuşi, neavizate). De pildă, în camera noastră, pereţii erau un verde tare (sau praz, aş putea spune, pentru a fi în ton cu zona...) cu argintiu, iar lampa imita ramuri de copac... 

Mîncarea, în schimb, era preparată cu grijă pentru partea cu orice preţ tradiţională, dar şi regională: „Veţi savura mîncăruri diferite de prin părţile Olteniei, dar şi de pretutindeni, de prin ţară, aşa cum numai oltencele ştiu s-o facă. (...) Vechea artă de a face grătar la foc viu şi nu pe jar e la mare preţ la noi, căci proţapul e gata pregătit pentru a-şi întîmpina muşterii“ (http://www.caruldinstele.ro).   Deja se structurează o ideologie a mîncării, din care reţinem, la prima mînă, două lucruri: vechimea şi... oltencele. Know-how-ul feminin local păstrător al tradiţiei.  

În ce priveşte vechimea, textul site-ului pensiunii continuă, trecînd deja în mitologicale naţionale: „(...) Oltenia reprezintă, poate, locul unde latinitatea s-a păstrat cel mai bine. Triburile geto-dacice, existente odinioară, au fost cucerite de romani, iar urmele cetăţilor ridicate de ei pe aceste meleaguri rezistă pînă astăzi. (...) Gusturi din toate veacurile pînă în vremea noastră ne învaţă să descoperim farmecul mîncării «la ţest». Plămădit din pămînt, frămîntat asemenea unui aluat, cuptorul creează o legătură spirituală între om şi hrană“. Şi continuă pe acelaşi ton. E clar: omul, istoria şi a sa hrană sînt strîns „conectaţi“. În realitatea pensiunii toate acestea se oglindesc, în afară de decorul rustic, în felurile de mîncare: există „carne la găleată“, pastramă de oaie, pastramă de porc, cîrnaţi de oaie... În general gustoase.  

Şi însoţite de muzică. Localul are un taraf. În seara în care am ajuns era o petrecere. Am crezut, întîi, că e o nuntă, după cît de mulţi şi cît de simandicos erau înveşmîntaţi mesenii. Dar nu – era doar ziua cuiva. Se cîntau piese „clasice“ lăutăreşti. Doamnele purtau tocuri, foarte înalte, şi rochii elegante, de seară. Domnii erau la costum. Era un grup mai curînd de oraş, poate de la Craiova, şi nicidecum sărac. Dar cînd era de dansat, nu stăteau pe gînduri: pe tocuri sau nu, cu toţii s-au încins în horă, şi nu o dată. 

Din colţul nostru, de spectatori „superiori“, am devenit, curînd, un public invidios. Invidios că nu participă şi că trăieşte, îndeobşte, într-o lume civilizată, a statului, prăfuit, pe margine. 

Ne-am înecat, măcar, civilizaţia în carne la garniţă şi vinul roşu al casei. Şi, una peste alta, ne-a plăcut să fim, puţin, în Carul din stele.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic