Reduceri! Reduceri!
Privesc acum nişte reduceri de preţuri. Televizorul nu ştiu care se reduce cu vreo juma de milion. Blenderul de mînă Vasilică cu vreo cinci lei. Zahărul cutare cu vreun leu. Laptele ălălalt cu doi lei. Pricep puţin de ce un produs se reduce. Cum de s-a lansat cu un preţ mare, a fost redus brusc şi va deveni un ciuruc. Visez la locul insuportabil al magaziilor interminabile cu produse expirate. Teveul, blenderul pot avea muzeul lor, nu toate teveurile şi blenderele, adevărat, ci doar cele norocoase, dar zahărul şi celelalte mîncate? Ele nu. Ele, odată ieşite din termen, devin bune de aruncat/ars. Visez să însoţesc pe ultimul drum produsele pe care nu le-am putut „înghiţi“.
Vă daţi seama că produsele astea n-au cunoscut nici lumina supermarketului? Plimbate ici-colo, pînă cînd sînt distruse. Produse fără suflet, aruncate în lumea focului fără sentimente. Produse manipulate de ici pînă colo. Privesc în ochi un crap viu dintr-o poză. Preţul lui era 17, acum e 12. E un crap ca toţi ceilalţi. Bine făcut, solzos, cu ochii morţi. Şi chiar şi la destinul acestui peşte mă gîndesc. Oare el, el care a stat mort în poza moartă, oare el ce destin o fi avut? Cine l-a pozat? Cine l-a privit în ochi? Cine i-a dat jos solzii? Cine i-a scos maţele? Ce pisică s-o fi bucurat de maţe? Cine l-a mîncat?
