Jurnalismul de cumetrie
M-am întrebat de mai multe ori în cadrul acestei rubrici ce caută pe micile noastre ecrane unele figuri de comentatori pe care le vedem toată ziua bună ziua. Aceeaşi nedumerire şi-au exprimat, în repetate rînduri, şi alte voci din presă.
Ce competenţe, ce charismă televizuală, ce calităţi de vorbitor are de exemplu o Monica Tatoiu, de se înghesuie toate televiziunile s-o invite în platourile lor şi s-o pună să-şi dea cu părerea despre absolut orice, de la divorţuri mondene la criza economică, de la problemele amoroase ale vreunui personaj dîmboviţean, la chestiuni de geopolitică? Este inteligentă, informată sau măcar decorativă şi nu-mi dau eu seama? Mare mister!
Sau Bogdan Chireac... Jurnalistul curat, dar care a avut grijă să facă afaceri dubioase cu Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, omul integru, dar care nu s-a dat în lături să se asocieze într-un şantaj cu Sorin Roşca Stănescu, domnul care afişează în faţa camerelor de luat vederi o morgă de seriozitate, dar care atunci cînd nu e filmat vorbeşte cu organele genitale la vedere, ca orice golănaş de cartier.
Vinerea trecută, Vlad Mixich publica pe site-ul HotNews un articol sub formă de scrisoare deschisă adresată Corinei Drăgotescu, în care-i punea o întrebare legată de Bogdan Chireac, cel pe care moderatoarea îl avusese invitat în emisiunea Ediţie Specială de la Realitatea TV şi căruia i se adresase la un moment dat: „Eu vreau să-l întreb pe Bogdan Chireac, pentru că nu mai vreau minciuni de la nici un politician. Şi atunci îl întreb pe Bogdan Chireac, care este analist şi este în afara zonei politice“. Vlad Mixich aminteşte şi o recomandare de acum un an şi jumătate: „Clubul Român de Presă şi Asociaţia Jurnaliştilor din România «recomandă instituţiilor de presă şi jurnaliştilor să nu-i mai prezinte pe Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chireac drept jurnalişti sau cu orice altă titulatură care face referire la această meserie»“. Dă şi cîteva exemple care ilustrează cum îl văd alţi jurnalişti pe Bogdan Chireac: „Chireac este lubrifiantul prin care politicienii şi presa fac comerţ cu prestaţii reciproce. Ei obţin dividendele îngenunchierii autorităţii în faţa intereselor private. Sînt brokerii de putere“, scria Cătălin Tolontan. Şi Vlad Mixich îşi încheie textul publicat la HotNews: „Raportul Freedom House privind libertatea presei, care menţionează în dreptul României (depăşită chiar şi de Bulgaria şi de Italia) «parţial liberă», este doar o oglindire a realităţii. Acea Realitate în care şantajiştii şi agenţii de influenţă continuă să fie invitaţi şi prezentaţi ca «analişti» credibili. De ce aveţi încredere în astfel de oameni, doamnă Corina Drăgotescu?“.
Aş fi şi eu curios să aflu răspunsul Corinei Drăgotescu la această întrebare, dar mă tem că nici eu, nici Vlad Mixich nu-l vom primi. Nu se va deranja marea formatoare de opinie să răspundă unora care pentru ea nici nu există.
Aşa stînd lucrurile, voi încerca să intuiesc motivele pentru care un personaj iremediabil compromis ca Bogdan Chireac este în continuare pus să arbitreze şi e oferit telespectatorilor drept reper al imparţialităţii. Unul este evident: mulţi jurnalişti îşi desconsideră publicul şi-l cred redus mintal, fără memorie, uşor de prostit. Poate că unii telespectatori chiar aşa sînt, dar, în cazul acesta, mi se pare de-a dreptul imoral să profiţi de handicapul lor, în loc să-i ajuţi să şi-l depăşească. Apoi, invitarea lui Chireac, în continuare, la televiziuni dovedeşte că nu e un caz izolat şi că mulţi alţi jurnalişti îi sînt cumetri. Că sînt conştienţi că joacă în aceeaşi ligă şi că-i unesc aceleaşi interese. Că de fapt aşa e o mare parte din presa românească – ipocrită, şantajistă şi coruptă. Bogdan Chireac e doar partea vizibilă a aisbergului. Un om care a avut neşansa să fie dat de gol şi pe care acum colegii de breaslă se grăbesc să-l reabiliteze, gîndindu-se că s-ar fi putut să fie ei înşişi în locul lui.
Puteţi urmări pe site-ul adevarul.ro ediţia de săptămîna aceasta a emisiunii Cultube, realizată de Cezar Paul-Bădescu.
