Cu ochii în 3,14

O, ZEI AI UMORULUI EFICIENT, CE GROZĂVII (TOTAL NAŞPA) STRĂBAT UN SCRIITOR CURAT?  

● Milanezul Ibra, năzdrăvanul Ibrahimovici, riscă o nouă suspendare pe trei etape, fiindcă în meciul cu Fiorentina i-ar fi înjurat pe arbitri. „M-am înjurat singur, combinînd cuvinte în italiană şi slavă… nu am insultat pe nimeni… îmi cer scuze. Nu pot să fiu supărat pe mine fără să iau cartonaşul roşu?“ O, zei ai stadioanelor, ce întrebări omeneşti străbat un fotbalist din cap pînă-n picioare şi invers? (R. C.) 

● Într-un băruleţ de pe strada Smîrdan, următorul anunţ: „adaos comercial de la 10 la 1000%“. Să fie simţul umorului de tejghea sau criza realităţii naşte monştri? (S. G.) 

● Potrivit unui studiu recent al OCDE, mexicanii muncesc cel mai mult, urmaţi de japonezi, portughezi, canadieni, estonieni şi austrieci (v. Adevărul din 14 aprilie). Printre europeni, s-a constatat că britanicii muncesc mai puţin decît italienii, spaniolii şi portughezii (consideraţi îndeobşte sudici cu tabieturi). În calitatea mea de meridional, nu pot decît să mă bucur. Dar, pe de altă parte, observ că studiul e despre cît de mult se munceşte, nu cît de eficient… (M. V.) 

● Cînd mă uit la canalele de ştiri şi văd ce grozăvii se mai întîmplă prin lume zilele astea, îmi vine – vorba unui prieten – să regret că nu sînt atît de dezinformat pe cît aş putea fi. (M. C.) 

● Se pare că Elle (originala) a descoperit iar cîteva vedete îmbrăcate mult prea casual, în drum spre supermarket sau spre brutăria din colţ: Nicole Kidman cu bască şi blazer alb, Diane Kruger cu un corsaj negru, total naşpa, şi, mai ales, Sarah Jessica Parker cu un trenci, două jachete, o centură lată şi saboţi, descompusă în faţa aparatului de fotografiat. Ce teroare, aşa se instalează agorafobia, mizantropia şi, în general, pandalia… (S. S.) 

● Titlu în Time: „Justin în Israel: ce a intervenit între Bieber şi Bibi?“. Ce (nu) s-a întîmplat – (prea) tînărul cîntăreţ şi scriitor de autobiografie trebuia să susţină un concert în Israel. Şi, eventual, să aibă o întîlnire cu prim-ministrul Beniamin Netanyahu (cunoscut în lume drept Bibi) şi cu nişte copii care au supravieţuit unui atac cu rachete în Fîşia Gaza. Dar Justin ar fi refuzat, astfel că întîlnirea nu a mai avut loc, fapt ce ar fi determinat un (aparent) scandal internaţional. Justin, stai departe de zonele de conflict! (P. M.) 

● Pe la Piaţa 1 Mai, o bătrînă, îmbrăcată sărăcăcios, dar curat, a întins o păturică pe trotuar, unde a înşirat, pentru a le vinde, următoarele lucruri personale: o pereche de pantofi de lac, negri, păstraţi probabil pentru o posibilă şi neîntîmplată ocazie specială, o fustă din stofă, o bluză aproape nouă, un săpun Palmolive cu ambalajul boţit, care a stat probabil printre haine, cîteva lănţişoare şi brăţări de tinichea, din tinereţile ei. În Bucureşti, mergi pe stradă şi ţi se rupe inima. (A. P.)  

O, ZEI LINIŞTIŢI (ÎN FRAC, LA SUBSOL), CE IRONIE DIN ACEST SECOL VALUTAR NU PREZINTĂ NICI UN PERICOL DE INFECŢIE?  

● Există şapte companii aeriene care nu au avut nici un accident în ultimii 30 de ani: Air Berlin, portugheza TAP, finlandeza Finnair, australiana Qantas, Air New Zeland, Cathay Pacific din Hong Kong şi Air Nipon Airways. Să însemne asta că putem fi liniştiţi, n-or să cadă nici în următorii 30 de ani sau, aşa cum zice un amic de-al meu care nu urcă în avioane din pricina răului de înălţime: „Ce, Turnul Galata a căzut vreodată?“.  (S. S.) 

● O nouă modă de restaurant (mai de lux): epigramele. La restaurantul „Chez Marie“, un domn în frac şi joben umbla pe la mese şi se prezenta drept… epigramist. După o scurtă introducere, îşi lăsa cărţile (de epigrame…) pe masă, în stilul surdo-muţilor din trenuri, şi se întorcea după un timp. Să vadă dacă ai cumpărat ceva, după ce le-ai răsfoit. Pentru amatorii genului, cred că-ţi şi putea recita cîteva ori încropi niscaiva ad-hoc. (I. P.) 

● Prima mea experienţă de felul acesta: crematoriu, ceremonie de incinerare. Totul e mai soft decît mă aşteptam. Povestea cu focul care purifică e foarte adevărată. Sîntem la subsol, vrem să urcăm. Ne luăm după indicatoarele pe care scrie „Ieşire“, dar ceva ne ţine în loc: săgeţile ne arată spre încăperea cu cuptorul. Sfidăm orientarea lor, mergem mai departe şi ajungem afară. (A. M. S.) 

● Pe un raft, într-o librărie, aşezate una lîngă alta, două cărţi şi o ironie a literaturii: Cele mai frumoase poezii de dragoste de Adrian Păunescu şi Creştetul gheţarului de Constanţa Buzea – adică jurnalul fostei sale soţii, în care aceasta povesteşte cum o abuza (în timp ce el scria poeziile alea de dragoste). (M. C.) 

● „Mă duc să-mi iau fetiţa de la grădi…“, îmi spuse un matur din acest secol al tuturor prescurtărilor. (R. C.) 

● Potrivit unui anunţ al Băncii centrale de la Beijing, rezervele valutare ale Chinei ar fi cele mai mari din lume. Ele au depăşit, la sfîrşitul lunii martie, valoarea de 3 mii de miliarde de dolari (iar majoritatea sînt stocate chiar în dolari). Unii analişti se grăbesc deja să prevadă viitoarea înlocuire a Statelor Unite de către China, în postura de cea mai mare putere mondială. Eu zic că trebuie să mai aşteptăm niţel, pînă la momentul în care de la Rezerva Federală a Statelor Unite va veni anunţul că tezaurul valutar al SUA  a devenit cel mai mare din lume şi că e stocat în monedă chineză, adică în yuani. Abia atunci vom face ochii mici. (A. M.) 

● Între accidentul nuclear de la Cernobîl, din 1986, şi situaţia în care se află centrala de la Fukushima nu există nici o asemănare – se precizează, cu o insistenţă aproape suspectă, în cam toate comunicatele oficiale despre evoluţia crizei din Japonia. Ba mie mi se pare că există cel puţin o asemănare: seninătatea autorităţilor care ne asigură acum (exact ca atunci) că radiaţiile „infime“ nu prezintă nici un pericol pentru populaţie. (M. M.) 

● Înţeleg doar pe jumătate scandalul cu spitalele desfiinţate. Pe de o parte, îi înţeleg pe oamenii din Urlaţi sau de te miri unde, care nu mai au unde să se ducă, în caz de urgenţă, şi pe cadrele medicale care au rămas fără locuri de muncă; pe de altă parte, sînt de acord ca unele focare de infecţie unde intri bolnav şi ieşi grav bolnav să dispară. În spitalul SRI-ului din buricul Capitalei, într-o baie pentru pacienţi ce semăna cu toaleta unei bodegi, un gîndac cît o jumătate de deget se plimba nonşalant pe pardoseală, fără să se sinchisească de prezenţa omului. O fi fost vreun turnător? (A. P.)  

O, ZEI MELANCOLICI, PUNEŢI O ÎNDOIALĂ SĂ SE-NTOARCĂ PRINTRE NOI MAI GREU

● Pe 5 aprilie s-au comemorat 17 ani de la sinuciderea lui Kurt Cobain. Primăria din Aberdeen, oraşul său natal, i-a ridicat o statuie pe care sînt trecute versurile din „On a plain“: „One more special message to go / And then I’m done and I can go home“. Acum nu deveniţi melancolici, puneţi CD-ul cu Nevermind şi daţi volumul la maximum! (M. C.) 

● Pe 6 aprilie, Bob Dylan a susţinut primul său concert în China, căzînd la pace cu guvernul comunist şi renunţînd, la „sugestia“ Ministerului Culturii, la celebrele sale protest songs. Nu mai încape nici o îndoială, the times they are a-changin’. (L. V.) 

● După ce-a citit un articol care decreta victorios, pentru a nu ştiu cîta oară, moartea lui Dumnezeu, Alex. Leo Şerban a comentat: „IAR a murit? Da’ ce, e pisikă?“. Sîmbătă, 9 aprilie 2011, Alex. Leo Şerban a murit. Tot ce pot să-mi doresc acum, din cauză că mi-e un dor cumplit de el, e ca Leo însuşi să fie o pisikă şi să se-ntoarcă printre noi, pentru celelalte opt vieţi pe care le mai are de trăit pe-aici. (L. V.) 

● Într-un supermarket, acest anunţ: „La intrarea în magazin, bagajele se lasă la cuşetă“. Cuminte, l-am depus pe-al meu acolo. Mai greu a fost să îl trezesc, fiindcă dormea profund şi se visa Apollo. (D. S.)