⬆
Societate
Pagina 113
Cum se mai supravieţuieşte în cuplu
Filmul Hope Springs e departe de a fi genial. Şi totuşi, l-am văzut de două ori: o parte din el, cel puţin, cea în care Kay, interpretată dincolo de aprecieri de Meryl Streep, îşi trăieşte discret, dar îngrozitor de nefericit singurătatea, e mai mult decît emoţionantă.
Aveţi bunătatea să vă treceţi împreună. Om şi legumă!
Năvăliţi în pieţe acum, luaţi cu asalt legumele! Vine, bre, gerul şi nu-ţi mai vine să scoţi nasul în urît. Dar să ne înţelegem: nu vă opriţi în pieţele hibride. Mergeţi în Sălăjan, în Rîmnicu Sărat, în Rahova, în Norilor, în Buzeşti, în Gorjului, astea-s din Bucureşti, şi-n Ploieşti în Piaţa Centrală.
Cine era, cine (mai) este arhitectul?
Mai mult decît senior, maestru al echipei de meseriaşi capabili să ducă pînă la capăt această operaţiune, arché-tekton-ul era şi singurul capabil să propună – în faţa minţii sale şi în anticipaţia facerii, adică înspre viitorime – de la bun început şi pînă la sfîrşitul tuturor operaţiunilor asociate zidirii întregului edificiu.
Supă groasă de ţipar galben prăjit
Fierbeţi într-un court-bouillon (zeamă de supă limpede, cu vin, mirodenii şi legume) două livre de anghile galbene. Despicaţi-le apoi pe lungime, de la cap la coadă, în trei fîşii prelungi, pe care le tăiaţi în bucăţi lungi de un deget.
Dumnezeu şi femeia în Iran
Bunica mea a fost una dintre primele femei care au studiat matematica şi fizica la Universitatea din Viena. Cînd a absolvit, în 1905, universitatea i-a acordat cea mai mare distincţie existentă la acea dată, un inel gravat cu iniţialele împăratului. Dar împăratul Franz Joseph a refuzat să-i dăruiască premiul.
Dispărutul şi foarte prezentul Cristian Sima
Cînd scandalul Sima a explodat, eram la Cannes, la cel mai mare tîrg de entertainment TV din Europa. Cînd m-am întors în ţară, am descoperit cu o oarecare surpriză cum am contribuit la crearea unei poveşti colorate şi senzaţionale şi am început să mă întreb: ce e special în istoria brokerului dispărut în ceaţă?
Cînd literatura intră pe mîna ticăloşilor
Nu e nici prima, nici ultima dată cînd se întîmplă asta. Literatura este la liber şi, prin urmare, poate intra pe mîna oricui. Asta n-ar fi o problemă, pentru că, dacă e de calitate, ea e maleabilă şi poate vorbi pe limba fiecăruia. Fiind deschisă interpretărilor, îi poate spune oricui cîte ceva.
Puerto Rico - ţara care ar vrea şi n-ar vrea să fie ţară
Roberto putea fi cu siguranţă dublura actorului Sean Connery în rolul de tată al lui Indiana Jones. Seamănă foarte bine cu el. Faţa nerasă, barba grizonantă şi pălăria de explorator îl fac să pară din producţia americană de aventură.
Cu ochii-n 3,14
Mănăstirea Curtea de Argeş a lansat o aplicaţie iPad pentru rugăciuni. Foarte bine. Aşteptăm şi aplicaţia pentru mătănii. (M. V.)
Într-un hipermarket, casc gura la „fructe şi legume“: cartofi albi din Olanda, pere din Spania, usturoi din China, mere din Polonia, rodii din Turcia. Fraţilor, pe la noi chiar nu mai creşte nimic? (A. P.)
Alicia şi Mediterana
Am urmărit-o lung cu privirea atunci cînd a intrat în mare – gîndindu-mă, oarecum mîndru, că foarte probabil nu sînt singurul bărbat care o pîndeşte. A intrat în mare aşa cum intră o pisică în casă, după o zi întreagă de pîndit la păsărici: cu un oarecare tremur al membrelor, cu spinarea dreaptă şi cu opriri bruşte.
Cărţile de furat
În trecutul nostru mai îndepărtat, furtul cărţilor este o treabă obişnuită. O carte se fură pentru lectura ei, dar mai ales pentru valoarea ei. Nu este vorba aici de o valoare simbolică, ci de una cît se poate de palpabilă, de materială, de zornăitoare.
Roluri de copii, plăceri de adulţi
Un film, difuzat la ora 7 seara, pe unul dintre cele mai importante canale de televiziune: două familii petrec împreună Crăciunul, la o cabană. Copiii lor, cu vîrste cuprinse între 4 şi 12 ani, devin peste noapte criminali în serie. Vedem felul în care părinţii mor, răpuşi de mîinile însîngerate ale propriilor fii.
Moaşte din copilărie
Moaşte din copilărie „Aaaaah! Doamne fereşteeeee!“ Îmi scutur mîna şi o frec temeinic de turul blugilor. O bucată sfarogită de nuştiuce învelită într-un tifon la fel de dubios a zburat pînă în colţul celălalt al camerei. Mai bine întrebam de la bun început.
De ce (mai) ţine trupa Taxi
Cred că tocmai normalitatea asta a fost cheia succesului remarcabil al concertului Taxi de la Sala Palatului. Membrii trupei nu erau nici îmbrăcaţi supersexy, nici ostentativi în vreun alt fel: erau în haine pe care oricare dintre spectatori le-ar fi purtat în viaţa de zi cu zi şi s-ar fi simţit confortabil.
Există vreun cuvînt să definească
strugurele? Da, cuvîntul strugure. Mănînc ca prostul strugure cu pîine proaspătă. Există vreun cuvînt care să definească mărul? Da, cuvîntul măr. Muşc ca nebunul din măr. Ciorchinele şi rotundul sînt formele mele de a fi în astă toamnă. Sînt zdrobit de savorile acestor miracole.
Peştişori crocanţi din peşte sau pseudo-hamsii prăjite
Curăţaţi de solzi şi evisceraţi un peşte de mărime potrivită (hering, macrou sau crap), îndepărtaţi-i capul şi coada şi tăiaţi-l în fîşii subţiri (peştişori). Maceraţi fîşiile de peşte o jumătate de zi, într-un baiţ din soia, vin de orez, sare, ceapă şi ghimbir.
Despre paranoia colectivă, corupţie şi soluţii
O bună parte a politicienilor români par sau sînt convinşi că au o menire mesianică – aceea de a scăpa România de corupţii din tabăra opusă. Mesajele transmise societăţii româneşti de către mass-media şi elitele politice şi intelectuale sînt, în acest moment, dezastruoase.
Urbanismul şi urbaniştii - mic îndreptar de uz public
În ultimii ani asistăm la o ofensivă sistematică îndreptată împotriva oraşelor României, dusă chiar de locuitorii acestora. Cauzele sale sînt multiple, iar rezultatul – dureros: oraşele României îşi pierd din ce în ce mai mult din caracterul urban, o caracteristică definitorie a civilizaţiei europene contemporane.
Sexul şi picioarele lui Putin
Vladimir Putin a primit cadou, din partea opoziţiei, Viagra şi o pereche de papuci, cu ocazia împlinirii a 60 de ani. Dacă n-ar fi restul, ar părea că politicianul se află în prag de pensie. Dar care rest? Sexul şi picioarele sînt cele două atribute definitiorii ale cultului putinian.
Serialele de altădată, pe limba copiilor
Erau anii ’70-’80, televiziunea lui Ceauşescu nu oferea mare lucru, aşa că serialele străine erau urmărite de o ţară întreagă, iar personajele şi situaţiile din ele se întipăreau în conştiinţa publică. Dacă, în plus, vorbim de cei care pe atunci erau copii, lucrurile căpătau dimensiuni încă şi mai mari.
Cinci povestitori de mare clasă
Timp de cîteva zile, în Bucureşti a venit o cavalerie de jurnalişti americani. Spun „cavalerie“, pentru că nu mi-i pot închipui venind altfel din America şi pînă în România decît pe cal. Jurnaliştii ca ei nu pot merge cu avionul sau cu vaporul transatlantic, veţi vedea mai încolo de ce.
Cu ochii-n 3,14
După ce şi-a ratat suicidul, Adrian Năstase a cerut ca din cei doi ani de închisoare pe care-i are de ispăşit să i se taie cele şase zile în care a fost internat la Spitalul Floreasca. Un adevărat bărbat! (M. C.)
Luni, 1 octombrie, CD-ul (compact discul, adică) a împlinit 30 de ani. Deocamdată, cel mai bine vîndut CD din Anglia rămîne albumul Gold al celor de la ABBA, aşa că vă propun un flash mob casnic naţional: sîmbătă, 13 octombrie, la ora 11, să desprăfuim colecţia de CD-uri în timp ce dans
Ce-i lipseşte României pentru a fi ţara perfectă?
Da, ştiu: nici n-aţi citit bine titlul şi deja credeţi că ştiţi răspunsul. Cei mai cinici dintre dvs. vor spune că-i lipsesc multe, iar cei mai optimişti mi-ar putea replica: ţara perfectă nu există. Şi totuşi, eu am un al treilea răspuns.
Despre calomnia "utilă" pe la '48
Bătăliile politice sînt întotdeauna marcate de înfruntări „sîngeroase“, în care rareori se varsă sînge, dar deseori limbajul atinge culmile indecenţei. De altminteri, frumoasele foloase ale puterii şi necesitatea exacerbării masculinităţii obligă lumea bărbaţilor să se angajeze în lupta politică.
Lecţia despre responsabilitate
„Se vorbeşte prea mult despre responsabilităţile noastre, ca profesori, părinţi, şi prea puţin despre cele ale copiilor, elevilor“, se aud vocile adulţilor nemulţumiţi. „Dar ei n-au responsabilităţi? Ei nu au obligaţii, numai noi? Oare n-ar trebui să ştie şi de îndatoriri, nu numai de drepturi?“
O zi la spital
„Totul a mers bine. Vedeţi că i-am legat pietrele de mînă.“ Medicul se ţine drept, dar pare obosit. Se întoarce şi coboară scările. Capul rotund, cu părul alb, tuns foarte scurt i se mai vede cîteva secunde printre barele balustradei. Apoi dispare. Domnul cu care vorbise rămîne uşor descumpănit.
Feminism de toamnă
La începutul fiecărei toamne, aud, mereu, că e, printre altele, şi momentul în care gosopodinele fac zacuscă, suc de roşii şi pun murături. Spun „aud“, pentru că în familia mea nu prea se întîmplau lucrurile astea, toamna fiind mai curînd strict legată de sfîrşitul vacanţei şi începerea şcolii (şi, eventual, de poezia frunzelor moarte).
Despre prea marea putere a tehnologiei şi a tinereţii
M-am trezit cîntînd la un festival de biciclete. Bărbaţi sîntem noi, eu şi Gigi. Gurist şi acordeonist. Şi am început şi ne-am trezit că ni se taie microfoanele şi sîntem lăsaţi în beznă. Fără vină şi putere. Ticălosul fu un tînăr. În vîltoarea începutului de cîntare se recomandă şef event şi strecură mitocăneşte că-mi pleacă lumea.
Omul politic desăvîrşit
Tocmai pentru că aceasta este o meserie atît de importantă pentru naţiune, drumurile vieţii pentru viitorul om politic desăvîrşit trebuie atent păzite de către familie şi comunitate. Încă din primii ani de copilărie, acesta va creşte într-o familie echilibrată, în care membrii săi îşi cultivă cele mai alese sentimente.
Două reţete franţuzeşti nemţeşti
Blanşaţi 4-5 momiţe de viţel. Uscaţi-le bine, tăiaţi-le în cubuleţe şi sotaţi-le rapid în unt. Asezonaţi cu sare şi cu piper. Scurgeţi surplusul de unt şi puneţi momiţele la fiert, într-un fond alb din supă de pasăre. Cînd începe să clocotească, trageţi vasul pe marginea cuptorului, îndepărtaţi spuma şi degresaţi bine supa.
Ciocoii vechi şi noi - şi mai ales foarte noi
Ciocoii: sînt peste tot, mai ales de cînd i-a conjurat Dan Diaconescu. Distinsa lingvistă Rodica Zafiu a scris de curînd un articol revelator despre ei în Dilema veche. Totuşi, cum de s-au trezit ei, ca să ne bîntuie, tocmai acum, în 2012?
Europenii şi americanii
Unul dintre posturile mele preferate este Viasat History. În situaţia în care nu am canalul Arte – care, din păcate, nu a venit în România, aşa cum ni se promitea anul trecut –, Viasat History este postul cu cele mai multe programe culturale pe care mi-l oferă operatorul de cablu la care sînt abonat, RCS-RDS.
Noul Pegas - interviu cu Andrei BOTESCU
"Pegasul a fost bicicleta copilăriei mai multor generaţii. Asta o face să fie specială. Dacă vrem să căutăm indicii obiective despre calitatea bicicletelor Pegas, putem observa că există foarte multe biciclete second hand care, cu o minimă recondiţionare, sînt funcţionale după 20 pînă la 40 de ani de la fabricare."
Cu ochii-n 3,14
Într-o staţie de metrou din Frankfurt am descoperit culmea mîncatului fast food: automatul de pizza sau pizzomatul. (S. G.)
Cică peştişorul de aur (din specia carassius auratus auratus) n-are prea multă minte. Cercetătorii au arătat că miticul peştişor are o memorie foarte scurtă – care acoperă exact trei secunde. Păi, în cazul ăsta, nici n-apuci bine să formulezi a treia dorinţă, că a şi uitat-o pe prima. Să mai credeţi în basme! (M. M.)
De ce lui N. Ceauşescu nu-i plăceau benzile desenate
Din nefericire, răspunsul exact la întrebarea de mai sus l-ar putea da doar N. Ceauşescu – dar nu mai e cazul. Din fericire, putem şi noi intui cîte ceva din raţiunea acestei suspiciuni – cunoscînd cît de cît personajul şi mai ales cunoscînd banda desenată românească a acelor ani.
Despre meserii, bucurii şi plăceri
M-am întrebat deseori ce anume l-a transformat pe Luciano Pavarotti – şi pe alţii ca el – într-un mare artist. Talentul? Nu e suficient: la urma urmei, păstrînd proporţiile, şi Costel Busuioc are talent şi a eşuat, la scurt timp după debutul promiţător, în spectacole de case de cultură comunale.
Bunica metalistă
Într-o familie oarecare, soţul îşi cumpără un telefon mobil mai performant. E interesat de gadget-urile astea noi şi, cum apare ceva mai bun, pac, trebuie să-l încerce. Vechiul lui mobil ajunge la nevastă-sa care folosise pînă atunci tot un aparat de-al lui, căzut în dizgraţie.
În pădure
Multe dintre poveştile copilăriei noastre se petrec în păduri. Nu degeaba, dacă ar fi să-l ascultăm pe Vladimir Propp, ci pentru că acolo se desfăşurau iniţierile băieţilor ajunşi la adolescenţă... În nişte spaţii ascunse, misterioase, precum în filmul The Brothers Grimm, în care pădurea colcăia de personaje şi magii obscure.
1001 de nopţi la doi lei volumul
Cînd am ascultat „Lucy in the Sky with Diamonds“ nu mi-am dorit decît un lucru: Beatles-ul tot la mine în casă. Nu erau vremurile de aşa natură, nu m-am priceput, am uitat, l-am pizmuit în tăcere pe Ion Barbu care-l avea, apoi Luca, sistematic, l-a strîns.
De mîncare, de mirare, prin Germania (VI)
Hochheim am Main – un orăşel cu o faimă discretă. Biserica barocă Sf. Petru şi Pavel – cu acoperiş de ardezie, înălţată pe o colină între vii – domină peisajul şi se vede din depărtare, de pe şosea şi mai ales din trenurile care străbat regiunea. Istoria locului este legată, pe misterioase căi viticole, de lumea anglo-saxonă.
Nenumăratele talente ale Gabrielei Firea
Gabriela Firea intră în politică. E genul de veste care ar provoca dezolare în rîndurile fanilor prezentatoarei, dacă s-ar şti exact care sînt aceştia. Dar, pînă la urmă, au dreptate aceşti fani, în ipoteza că există, să fie dezolaţi? Mai degrabă nu.
Cine iese din televizor
Felul în care a decurs licitaţia pentru privatizarea Oltchim şi faptul că ea a fost cîştigată de un individ care a venit cu aceleaşi strategii de prostire ca în cazul Elodia dovedesc încă o dată că monştrii creaţi de televiziune nu rămîn în televizor, ci, după o vreme, ies de acolo şi ne invadează realitatea.
Milana, o poveste adevărată din Cecenia
Cînd Milana era întrebată „Cu ce vă ocupaţi?“, răspundea, cu autoironie, „Sînt femeie de afaceri“. Proiectul său fusese o fermă de pui – în scurtul timp dintre războaie, femeia a închiriat o clădire mică care fusese bombardată, lîngă care a construit un fîneţ şi o magazie.
La tarabă
La începutul anilor ’90, oamenii se împărţeau în două categorii: cei cu spirit întreprinzător, care aveau curajul să înceapă o afacere, şi ceilalţi, care nu îndrăzneau să-şi părăsească slujbele cu lefuri sigure de la stat şi asistau la schimbările din jurul lor ca nişte spectatori.
Cu ochii-n 3,14
S-a descoperit zăpadă pe planeta Marte! Uraaa! Înseamnă că nu mai e nevoie decît de nişte cărbuni, de un morcov şi de-o mătură ca să facem marţieni de zăpadă. (M. M.)
Cele mai căutate cuvinte pe Google-ul românesc sînt jocuri şi filme. Un popor vesel! (M. C.)
Adevărul despre ce vedem la o femeie
Da, este adevărat că un bărbat, cînd priveşte o femeie, se uită la sîni, la şolduri, la gură şi la coama părului. Şi nu de ieri, de azi. Nu de pe vremea lui Burebista şi nici măcar de pe vremea lui Tuthankamon. Ci de cîteva bune sute de mii de ani – cel puţin.
Democraţia, o faţadă în trompe l'oeil?
Cum putem să exprimăm mai bine paradoxul democraţiei europene decît subliniind faptul că soarta acesteia a depins, în ultimele zile, de deciziile consiliului Băncii Centrale Europene (BCE) şi ale Curţii Constituţionale a Germaniei?
Păcatele manualului de religie
Prin felul în care sînt construite, manualele de religie ar trebui să nască nemulţumiri mai curînd în rîndul credincioşilor decît al ateilor: limbajul prăfuit, discursul anost, dădăceala obosită şi poveştile ameninţătoare îl pun pe gînduri pînă şi pe cel mai harnic şi devotat enoriaş care-şi înscrie copilul la cursurile de religie.
Aere, grade, nervi
„Ai văzut, Simono, s-a întors prinţesul din concediu. Să vezi tu dacă n-o să avem iar trei sute de milioane de grade în birou...“ Discuţia are loc în liftul clădirii înalte de sticlă, cu şapte etaje, care înghite în fiecare dimineaţă, pe la opt şi nouă, sute de salariaţi cărora ne-am obişnuit să le spunem corporatişti.
Disneyland şi curajul
Nu e, nici pe departe, prima dată cînd merg la Disneyland-ul din Paris. Am ajuns acolo doar adultă fiind deşi am visat să vizitez parcul (cel american pe atunci) cam de pe cînd aveam vreo 11 ani şi un prieten proaspăt emigrat în SUA mi-a trimis o poză cu el şi vulpoiul şi cotoiul din Pinocchio pe fundalul unui foc de artificii.