⬆
Societate
Pagina 113
Cum se plantează o pădure
Ţin minte că a fost nevoie de ceva muncă de convingere ca să merg taman pînă la poalele muntelui Tăşuleasa, aproape de Pasul Tihuţa, acolo unde membrii asociaţiei, ajutaţi de cîţiva voluntari, au construit un campus pentru tinerii care, într-un avînt ecologic romantic, vor să salveze Mama natură de natura umană.
Cu ochii-n 3,14
● Uma Thurman, protagonista din Kill Bill, a anunţat numele fiicei sale recent născute: Rosalind Arusha Arkadina Altalune Florence Thurman-Busson. Am zis eu că am fost discriminată atunci cînd, în secolul trecut, taică-meu a vrut să mă numească Ana-Maria Simona şi funcţionara de la ghişeu i-a spus că e prea mult. Parcă aş cere cuiva nişte daune… (S. S.)
● La Piaţa Sudului, în geamul unei prăvălii, acest anunţ: „Pierdut broască ţestoasă cu tot cu coş, coşul de culoare alb cu albastru. Ofer recom
Acum 94 de ani: umilinţă şi extaz
Anul 1918 va rămîne, probabil în toată istoria neamului nostru, anul cel mai paradoxal. Cu greu se pot imagina, la distanţă de cîteva luni, atîtea evenimente şi stări mai contradictorii. Drumul de la agonia şi pînă la extazul unui întreg neam a avut nevoie de doar două trimestre.
Capra vecinului din cultura română
Cultura pe aici pe la noi n-a fost şi nici nu prea este ceva important. Şi pînă la urmă, de ce ar fi? Pe aici pe la noi, doar cine nu vrea nu scrie cărţi şi nu editează compendii despre civilizaţii trecute şi prezente. Şi apoi, nu-i mare lucru să mîzgăleşti trei linii pe hîrtie şi să declari că eşti mare scriitor.
O televiziune bolnavă
Ideea unui filozof român, prezentată la oră de maximă audienţă, de a da în judecată CNA-ul la CEDO, a avut palide ecouri în mass-media noastră. Nici nu-i de mirare: Ce televiziune din România ar putea spune cu mîna pe inimă că îşi doreşte un CNA care să funcţioneze, punînd între televiziuni şi telespectatorii săi limitele legii?
Minte-mă frumos
Ca orice român mai mult sau mai puţin snob, care a ajuns să ofteze atins de frumuseţea deal-vale italienească, zimţată pe alocuri de chiparoşii întunecaţi, de orăşelele dichisite, mobilate pe dinafară ca în casă, mi-oi fi aţintit şi eu o privire vag goală într-un punct inexistent şi oi fi început să visez.
Mall (-ul meu) mai mic
Mall-ul din Vitan este deja… istoric. Deschis în 1999, e, din cîte ştiu, primul din Bucureşti. Pentru mine a fost (şi încă mai este) simbolul consumismului postrevoluţionar de la noi. Cînd s-a deschis, am dat năvală, împreună cu mulţi alţi concetăţeni, să văd ce-i cu acest bizar stabiliment.
Un pui, două raţe
Lucian mi-a adus de la el de-acasă, din Vîlcea, două raţe şi un pui. Dom’le, sînt hrăniţi numai cu lucruri naturale şi sînt plimbaţi. Mama mea îi creşte! Da, sînt plimbaţi. Nu ştiu cum vedeţi voi lucrurile, dar eu în vorba lui Lucian am încredere şi chiar mai mult de atît.
Carne „flori de prun“
Tăiaţi două livre de carne în felii subţiri. Decupaţi marginile fiecărei felii în formă de floare cu cinci petale. Înmuiaţi „florile“ obţinute în trei albuşuri de ou bătute şi prăjiţi-le în untură fierbinte. După ce s-au rumenit bine, scurgeţi-le de grăsime şi ţineţi-le deoparte.
De ce nu avem branduri personale
România este ţara cărţilor de vizită, a adreselor de e-mail şi a CV-urilor fistichii, inovatoare în sensul rău al cuvîntului. Motivele ţin, desigur, de o lipsă generală de simţ practic şi de orientare către eficienţă, care duce şi la atribute profesionale intrinseci mai reduse, şi deci cu atît mai mult la neglijenţa în comunicarea proprie.
Ştiţi ce rataţi?
Aşa cum scriam şi altă dată, televiziunile de la noi se întrec în a ne prezenta cît mai multe personaje din curtea miracolelor. Vedem varietăţi ale femeii cu barbă, ale mahalagioacei care-şi ridică în văzul lumii fustele sau ale piticului zglobiu – vedete, analişti sau politicieni.
Poveşti alsaciene
Deşi sălăşluieşte în portul Liberty Island din New York, dăruită Statelor Unite ale Americii de către Franţa, în 1886, pentru aniversarea celor 100 de ani de la Declaraţia de Independenţă, o replică a Statuii Libertăţii, cea care „salută călătorii veniţi pe pămînt american“, există şi în Franţa.
Cu ochii-n 3,14
„Iubita mea, sînt ultimul poet balcanic: / Primeşti un decojitor mecanic!“ Nu, nu e unul din sloganurile Dedeman, este un distih scris de Emil Brumaru în 1978. (M. C.)
Ultimele cuvinte ale lui Felix Baumgartner înainte să sară de la 39 km distanţă de Pămînt au fost: „I’m coming home“. Mai emoţionant de-atît nu se poate. Decît de la 40 km încolo. (L. V.)
Noua Cruciadă rulează la cinematograf
La capitolul „băieţi cu care nu e bine să te pui“ preferatul meu, pînă mai ieri, era Bruce Willis – dat fiind că Die Hard 2 (1990) rămîne, în mintea mea, un film de referinţă al genului. Dar iată ca Liam Neeson vine tare din urmă – şi, cînd spun tare, mă refer la o conotaţie pe care îndeobşte filmele de tip shoot them all nu o au.
"Dumnezeu e aci'...la colţ"
Implicarea Bisericii în construirea unor programe educative, pentru propriii slujitori, nu pentru ceilalţi, este destul de firavă şi a fost întotdeauna destul de anemică. Regulamentele Organice (1830/1831), avînd nevoie de preoţi în susţinerea proiectului modernizator, au oferit o serie de soluţii menite a stimula instrucţia.
Ghiozdanul elevului şi raniţa soldatului
Temele pentru acasă şi ghiozdanul atîrnă în spinarea elevului român ca raniţa unui soldat plecat pe frontul unui război mondial. Tone de exerciţii şi de compuneri, zeci de caiete, manuale, culegeri, lecturi suplimentare pun viaţa de şcolar, dar şi de părinte de şcolar, sub semnul unei confruntări majore, pe viaţă şi pe moarte.
Te-am sunat la telefon
„Alejandro, Alejandroooo Ale-Alejandroooo, Fernandoooo tralalalaaa...“ Lady Gaga urlă din telefonul unei doamne cu o aparenţă mai de mamaie, aşa. Şi urlă, şi urlă, că mamaie îl aude greu, iar cînd îl aude, trebuie să-l caute îndelung într-o sacoşă uriaşă, cu de toate.
Cum se mai supravieţuieşte în cuplu
Filmul Hope Springs e departe de a fi genial. Şi totuşi, l-am văzut de două ori: o parte din el, cel puţin, cea în care Kay, interpretată dincolo de aprecieri de Meryl Streep, îşi trăieşte discret, dar îngrozitor de nefericit singurătatea, e mai mult decît emoţionantă.
Aveţi bunătatea să vă treceţi împreună. Om şi legumă!
Năvăliţi în pieţe acum, luaţi cu asalt legumele! Vine, bre, gerul şi nu-ţi mai vine să scoţi nasul în urît. Dar să ne înţelegem: nu vă opriţi în pieţele hibride. Mergeţi în Sălăjan, în Rîmnicu Sărat, în Rahova, în Norilor, în Buzeşti, în Gorjului, astea-s din Bucureşti, şi-n Ploieşti în Piaţa Centrală.
Cine era, cine (mai) este arhitectul?
Mai mult decît senior, maestru al echipei de meseriaşi capabili să ducă pînă la capăt această operaţiune, arché-tekton-ul era şi singurul capabil să propună – în faţa minţii sale şi în anticipaţia facerii, adică înspre viitorime – de la bun început şi pînă la sfîrşitul tuturor operaţiunilor asociate zidirii întregului edificiu.
Supă groasă de ţipar galben prăjit
Fierbeţi într-un court-bouillon (zeamă de supă limpede, cu vin, mirodenii şi legume) două livre de anghile galbene. Despicaţi-le apoi pe lungime, de la cap la coadă, în trei fîşii prelungi, pe care le tăiaţi în bucăţi lungi de un deget.
Dumnezeu şi femeia în Iran
Bunica mea a fost una dintre primele femei care au studiat matematica şi fizica la Universitatea din Viena. Cînd a absolvit, în 1905, universitatea i-a acordat cea mai mare distincţie existentă la acea dată, un inel gravat cu iniţialele împăratului. Dar împăratul Franz Joseph a refuzat să-i dăruiască premiul.
Dispărutul şi foarte prezentul Cristian Sima
Cînd scandalul Sima a explodat, eram la Cannes, la cel mai mare tîrg de entertainment TV din Europa. Cînd m-am întors în ţară, am descoperit cu o oarecare surpriză cum am contribuit la crearea unei poveşti colorate şi senzaţionale şi am început să mă întreb: ce e special în istoria brokerului dispărut în ceaţă?
Cînd literatura intră pe mîna ticăloşilor
Nu e nici prima, nici ultima dată cînd se întîmplă asta. Literatura este la liber şi, prin urmare, poate intra pe mîna oricui. Asta n-ar fi o problemă, pentru că, dacă e de calitate, ea e maleabilă şi poate vorbi pe limba fiecăruia. Fiind deschisă interpretărilor, îi poate spune oricui cîte ceva.
Puerto Rico - ţara care ar vrea şi n-ar vrea să fie ţară
Roberto putea fi cu siguranţă dublura actorului Sean Connery în rolul de tată al lui Indiana Jones. Seamănă foarte bine cu el. Faţa nerasă, barba grizonantă şi pălăria de explorator îl fac să pară din producţia americană de aventură.
Cu ochii-n 3,14
Mănăstirea Curtea de Argeş a lansat o aplicaţie iPad pentru rugăciuni. Foarte bine. Aşteptăm şi aplicaţia pentru mătănii. (M. V.)
Într-un hipermarket, casc gura la „fructe şi legume“: cartofi albi din Olanda, pere din Spania, usturoi din China, mere din Polonia, rodii din Turcia. Fraţilor, pe la noi chiar nu mai creşte nimic? (A. P.)
Alicia şi Mediterana
Am urmărit-o lung cu privirea atunci cînd a intrat în mare – gîndindu-mă, oarecum mîndru, că foarte probabil nu sînt singurul bărbat care o pîndeşte. A intrat în mare aşa cum intră o pisică în casă, după o zi întreagă de pîndit la păsărici: cu un oarecare tremur al membrelor, cu spinarea dreaptă şi cu opriri bruşte.
Cărţile de furat
În trecutul nostru mai îndepărtat, furtul cărţilor este o treabă obişnuită. O carte se fură pentru lectura ei, dar mai ales pentru valoarea ei. Nu este vorba aici de o valoare simbolică, ci de una cît se poate de palpabilă, de materială, de zornăitoare.
Roluri de copii, plăceri de adulţi
Un film, difuzat la ora 7 seara, pe unul dintre cele mai importante canale de televiziune: două familii petrec împreună Crăciunul, la o cabană. Copiii lor, cu vîrste cuprinse între 4 şi 12 ani, devin peste noapte criminali în serie. Vedem felul în care părinţii mor, răpuşi de mîinile însîngerate ale propriilor fii.
Moaşte din copilărie
Moaşte din copilărie „Aaaaah! Doamne fereşteeeee!“ Îmi scutur mîna şi o frec temeinic de turul blugilor. O bucată sfarogită de nuştiuce învelită într-un tifon la fel de dubios a zburat pînă în colţul celălalt al camerei. Mai bine întrebam de la bun început.
De ce (mai) ţine trupa Taxi
Cred că tocmai normalitatea asta a fost cheia succesului remarcabil al concertului Taxi de la Sala Palatului. Membrii trupei nu erau nici îmbrăcaţi supersexy, nici ostentativi în vreun alt fel: erau în haine pe care oricare dintre spectatori le-ar fi purtat în viaţa de zi cu zi şi s-ar fi simţit confortabil.
Există vreun cuvînt să definească
strugurele? Da, cuvîntul strugure. Mănînc ca prostul strugure cu pîine proaspătă. Există vreun cuvînt care să definească mărul? Da, cuvîntul măr. Muşc ca nebunul din măr. Ciorchinele şi rotundul sînt formele mele de a fi în astă toamnă. Sînt zdrobit de savorile acestor miracole.
Peştişori crocanţi din peşte sau pseudo-hamsii prăjite
Curăţaţi de solzi şi evisceraţi un peşte de mărime potrivită (hering, macrou sau crap), îndepărtaţi-i capul şi coada şi tăiaţi-l în fîşii subţiri (peştişori). Maceraţi fîşiile de peşte o jumătate de zi, într-un baiţ din soia, vin de orez, sare, ceapă şi ghimbir.
Despre paranoia colectivă, corupţie şi soluţii
O bună parte a politicienilor români par sau sînt convinşi că au o menire mesianică – aceea de a scăpa România de corupţii din tabăra opusă. Mesajele transmise societăţii româneşti de către mass-media şi elitele politice şi intelectuale sînt, în acest moment, dezastruoase.
Urbanismul şi urbaniştii - mic îndreptar de uz public
În ultimii ani asistăm la o ofensivă sistematică îndreptată împotriva oraşelor României, dusă chiar de locuitorii acestora. Cauzele sale sînt multiple, iar rezultatul – dureros: oraşele României îşi pierd din ce în ce mai mult din caracterul urban, o caracteristică definitorie a civilizaţiei europene contemporane.
Sexul şi picioarele lui Putin
Vladimir Putin a primit cadou, din partea opoziţiei, Viagra şi o pereche de papuci, cu ocazia împlinirii a 60 de ani. Dacă n-ar fi restul, ar părea că politicianul se află în prag de pensie. Dar care rest? Sexul şi picioarele sînt cele două atribute definitiorii ale cultului putinian.
Serialele de altădată, pe limba copiilor
Erau anii ’70-’80, televiziunea lui Ceauşescu nu oferea mare lucru, aşa că serialele străine erau urmărite de o ţară întreagă, iar personajele şi situaţiile din ele se întipăreau în conştiinţa publică. Dacă, în plus, vorbim de cei care pe atunci erau copii, lucrurile căpătau dimensiuni încă şi mai mari.
Cinci povestitori de mare clasă
Timp de cîteva zile, în Bucureşti a venit o cavalerie de jurnalişti americani. Spun „cavalerie“, pentru că nu mi-i pot închipui venind altfel din America şi pînă în România decît pe cal. Jurnaliştii ca ei nu pot merge cu avionul sau cu vaporul transatlantic, veţi vedea mai încolo de ce.
Cu ochii-n 3,14
După ce şi-a ratat suicidul, Adrian Năstase a cerut ca din cei doi ani de închisoare pe care-i are de ispăşit să i se taie cele şase zile în care a fost internat la Spitalul Floreasca. Un adevărat bărbat! (M. C.)
Luni, 1 octombrie, CD-ul (compact discul, adică) a împlinit 30 de ani. Deocamdată, cel mai bine vîndut CD din Anglia rămîne albumul Gold al celor de la ABBA, aşa că vă propun un flash mob casnic naţional: sîmbătă, 13 octombrie, la ora 11, să desprăfuim colecţia de CD-uri în timp ce dans
Ce-i lipseşte României pentru a fi ţara perfectă?
Da, ştiu: nici n-aţi citit bine titlul şi deja credeţi că ştiţi răspunsul. Cei mai cinici dintre dvs. vor spune că-i lipsesc multe, iar cei mai optimişti mi-ar putea replica: ţara perfectă nu există. Şi totuşi, eu am un al treilea răspuns.
Despre calomnia "utilă" pe la '48
Bătăliile politice sînt întotdeauna marcate de înfruntări „sîngeroase“, în care rareori se varsă sînge, dar deseori limbajul atinge culmile indecenţei. De altminteri, frumoasele foloase ale puterii şi necesitatea exacerbării masculinităţii obligă lumea bărbaţilor să se angajeze în lupta politică.
Lecţia despre responsabilitate
„Se vorbeşte prea mult despre responsabilităţile noastre, ca profesori, părinţi, şi prea puţin despre cele ale copiilor, elevilor“, se aud vocile adulţilor nemulţumiţi. „Dar ei n-au responsabilităţi? Ei nu au obligaţii, numai noi? Oare n-ar trebui să ştie şi de îndatoriri, nu numai de drepturi?“
O zi la spital
„Totul a mers bine. Vedeţi că i-am legat pietrele de mînă.“ Medicul se ţine drept, dar pare obosit. Se întoarce şi coboară scările. Capul rotund, cu părul alb, tuns foarte scurt i se mai vede cîteva secunde printre barele balustradei. Apoi dispare. Domnul cu care vorbise rămîne uşor descumpănit.
Feminism de toamnă
La începutul fiecărei toamne, aud, mereu, că e, printre altele, şi momentul în care gosopodinele fac zacuscă, suc de roşii şi pun murături. Spun „aud“, pentru că în familia mea nu prea se întîmplau lucrurile astea, toamna fiind mai curînd strict legată de sfîrşitul vacanţei şi începerea şcolii (şi, eventual, de poezia frunzelor moarte).
Despre prea marea putere a tehnologiei şi a tinereţii
M-am trezit cîntînd la un festival de biciclete. Bărbaţi sîntem noi, eu şi Gigi. Gurist şi acordeonist. Şi am început şi ne-am trezit că ni se taie microfoanele şi sîntem lăsaţi în beznă. Fără vină şi putere. Ticălosul fu un tînăr. În vîltoarea începutului de cîntare se recomandă şef event şi strecură mitocăneşte că-mi pleacă lumea.
Omul politic desăvîrşit
Tocmai pentru că aceasta este o meserie atît de importantă pentru naţiune, drumurile vieţii pentru viitorul om politic desăvîrşit trebuie atent păzite de către familie şi comunitate. Încă din primii ani de copilărie, acesta va creşte într-o familie echilibrată, în care membrii săi îşi cultivă cele mai alese sentimente.
Două reţete franţuzeşti nemţeşti
Blanşaţi 4-5 momiţe de viţel. Uscaţi-le bine, tăiaţi-le în cubuleţe şi sotaţi-le rapid în unt. Asezonaţi cu sare şi cu piper. Scurgeţi surplusul de unt şi puneţi momiţele la fiert, într-un fond alb din supă de pasăre. Cînd începe să clocotească, trageţi vasul pe marginea cuptorului, îndepărtaţi spuma şi degresaţi bine supa.
Ciocoii vechi şi noi - şi mai ales foarte noi
Ciocoii: sînt peste tot, mai ales de cînd i-a conjurat Dan Diaconescu. Distinsa lingvistă Rodica Zafiu a scris de curînd un articol revelator despre ei în Dilema veche. Totuşi, cum de s-au trezit ei, ca să ne bîntuie, tocmai acum, în 2012?
Europenii şi americanii
Unul dintre posturile mele preferate este Viasat History. În situaţia în care nu am canalul Arte – care, din păcate, nu a venit în România, aşa cum ni se promitea anul trecut –, Viasat History este postul cu cele mai multe programe culturale pe care mi-l oferă operatorul de cablu la care sînt abonat, RCS-RDS.
Noul Pegas - interviu cu Andrei BOTESCU
"Pegasul a fost bicicleta copilăriei mai multor generaţii. Asta o face să fie specială. Dacă vrem să căutăm indicii obiective despre calitatea bicicletelor Pegas, putem observa că există foarte multe biciclete second hand care, cu o minimă recondiţionare, sînt funcţionale după 20 pînă la 40 de ani de la fabricare."