Capra vecinului din cultura română

Publicat în Dilema Veche nr. 454 din 25-31 octombrie 2012
Capra vecinului din cultura română jpeg

Cultura pe aici pe la noi n-a fost şi nici nu prea este ceva important. Şi pînă la urmă, de ce ar fi? Pe aici pe la noi, doar cine nu vrea nu scrie cărţi şi nu editează compendii despre civilizaţii trecute şi prezente. Şi apoi, nu-i mare lucru să mîzgăleşti trei linii pe hîrtie şi să declari că eşti mare scriitor, că doar tot românul s-a născut poet. Aşa cum nu-i mare lucru să pui cinci documente cap la cap şi să ţipi, cu gura pînă la urechi, că „sistemul ticăloşit“ nu-ţi recunoaşte adevărata valoare. Care valoare? Or, despre această „valoare“, România a omis să vorbească în ultimele două decenii, promovînd miştocăreala, şmecheria, superficialitatea, minciuna, uşurinţa, fără să pară interesată de lucruri cu adevărat importante, precum ar fi munca, erudiţia, talentul şi iarăşi munca. Din toată această învălmăşeală a ieşit ce a ieşit: un plagiat sau mai multe plagiate, o normalitate, de altminteri, a sistemului nostru educativ, o producţie culturală şchioapă care nu reuşeşte niciodată să depăşească periferia, peste care tronează o invidie denigratoare incontestabilă. Habar nu am de ce ne este aşa de greu să ne recunoaştem, promovăm, susţinem valorile, şi de ce „să moară capra vecinului“ tronează pe toate gardurile amărîtei noastre culturi, de ce putregaiul frustrărilor individuale este mai important decît bucuria unei reuşite?!

Nu mă număr printre lectorii scriitorului Mircea Cărtărescu. Am citit doar Nostalgia şi De ce iubim femeile, şi n-am reuşit, oricît m-am străduit (nu prea tare, recunosc!), să trec de primele pagini din Orbitor. Nu se potrivea cu gusturile mele de prin anii studenţiei, mai degrabă romantice, înclinate spre Emily Brontë şi William Thackeray decît spre J.D. Salinger. În schimb, l-am descoperit pe omul Cărtărescu, recent, citindu-i interviurile şi articolele de prin gazete, cu asiduitate chiar. Şi mi-a plăcut, devenind pentru mine un model de modestie, simplitate, bun-simţ. Ajuns sus, cît mai sus în lumea celor cu talent literar, Mircea Cărtărescu reuşeşte să nu se lase contaminat de aroganţa covorului roşu. Mare lucru! Aşa că denigrările astea josnice, atît de specifice culturii române, mă îndeamnă să mă îndrept, tot cu asiduitate, spre celelalte cărţi ale scriitorului Mircea Cărtărescu, care va rămîne, pentru mine, un model.

Tot în zona asta a denigrărilor am asistat la desfiinţarea istoricului Mihai-Răzvan Ungureanu. Am crezut o vreme (sau am vrut să cred) că istorici mai competenţi decît mine vor ieşi să corecteze minciunile atît de intens vehiculate, dar... am aşteptat în zadar. Pe vremea cînd debuta ca prim-ministru, se iţiseră colegi şi „prieteni“ gata să-l tămîie pe istoricul, savantul, intelectualul etc... Acu’ cînd, din întîmplările sorţii, istoricul Mihai-Răzvan Ungureanu a ales calea politicii, scrierile sale au fost acreditate ca fiind „maculatură“. Înainte de a fi om politic, Mihai-Răzvan Ungureanu este istoric, un istoric de foarte bună calitate, cu erudiţie, intuiţie şi talent. Cartea Convertire şi integrare religioase susţine fără putinţă de tăgadă acest lucru. Doar că trebuie să o citeşti cu atenţie şi pe îndelete pentru a te pronunţa asupra calităţii ei. Mai trebuie să ştii ceva istorie, ceva chirilică, ceva germană, ceva engleză, să ai ceva lecturi pentru a descîlci toate acele principii care au dominat societatea românească de la începutul secolului al XIX-lea. Dar am vorbit despre toate acestea într-o recenzie a cărţii în Studia Politica, aşa cum Andrei Oişteanu a recenzat cartea în revista 22. E adevărat că nu sînt cine ştie ce istoric, să se ţină cont de aprecierile mele, dar cînd este vorba de editare de documente şi de negarea oricărei contribuţii în acest sens, afirmaţiile făcute de nişte neaveniţi inculţi, la care, din păcate, mulţi dintre noi căscăm gura, închizîndu-ne minţile, lucrurile mi se par de-a dreptul tragice.

După cum bine ştiţi, istoriografia românească a primei modernităţi este tributară documentelor publicate de V.A Urechia la sfîrşit de secol XIX, în Istoria românilor, cu ajutorul studenţilor acelor vremuri. Or, pentru a face lumină într-o epocă atît de importantă pentru istoria românilor, trebuie să fii mai întîi de toate editor de documente şi mai apoi istoric. Asta fac de vreo 14 ani la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“, cunosc foarte bine ce înseamnă munca de editare de documente. O muncă deloc uşoară, care nu presupune nici pe departe mutarea unui document dintr-un fond de arhivă între copertele unei cărţi, aşa cum s-a tot încercat să se spună, în nebunia minimalizării contribuţiei istoricului Ungureanu, devenit om politic. Orice cercetare pe primă modernitate românească are nevoie de aceste documente, editate cu acribie de Mihai-Răzvan Ungureanu, fie că este vorba de Arhondologia Moldovei, fie că este vorba de o serie de catagrafii cuprinse în Revista de istorie socială. Această revistă îl are ca fondator pe Mihai-Răzvan Ungureanu, o revistă în jurul căreia s-a închegat o nouă tendinţă în istoriografia românească. Dar, confundîndu-se prea tare cu fondatorul ei, revista supravieţuieşte, din nefericire, doar din cînd în cînd.

Capra vecinului din cultura română nu este chiar aşa o vorbă în vînt. Şi nici măcar nu este de astăzi, că nu degeaba s-a exilat bietul Caragiale. Cum adică să recunoaştem că unii dintre noi mai fac şi lucruri bune, utile, frumoase, demne... păi, nu trebuie să fim toţi o apă şi-un pămînt?

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Ministrul german al Apărării Lambrecht a vizitat Odesa FOTO Profimedia
Ministrul german al Apărării a vizitat Odesa și a promis livrarea unui sistem de apărare aeriană. Ce va primi Moldova
Ministrul german al Apărării, Christine Lambrecht, a efectuat o vizită neanunțată în orașul portuar ucrainean Odesa, întâlnindu-se cu omologul său Oleksi Reznikov și, la un moment dat, fiind obligat să intre într-un adăpost antiaerian după declanșarea alarmei de raid aerian.
Becuri
„Rabla pentru becuri”: condiții pentru voucherul de 200 de lei
Ministerul Mediului a publicat în dezbatere publică Ghidul privind programul „Rabla pentru becuri” cu ajutorul căruia persoanele fizice pot obține un voucher de 200 de lei.
Popescu
Gică Popescu, revoltat de ce pățesc românii din cauza străinilor: „Băi oameni buni, nu se poate așa!“
Decăderea fotbalului românesc continuă să-l șocheze pe fostul căpitan al tricolorilor.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.