Despre calomnia "utilă" pe la '48

Publicat în Dilema Veche nr. 451 din 4-10 octombrie 2012
Odă dulceţurilor  jpeg

Bătăliile politice sînt întotdeauna marcate de înfruntări „sîngeroase“, în care rareori se varsă sînge, dar deseori limbajul atinge culmile indecenţei. De altminteri, frumoasele foloase ale puterii şi necesitatea exacerbării masculinităţii obligă lumea bărbaţilor să se angajeze în lupta politică, iar adversitatea este, fără doar şi poate, o cale de progres (oricare ar fi el). Oamenii vremurilor paşoptiste nu precupeţesc nici un efort şi nici un moment pentru a se bălăcări, calomnia unii pe alţii. Odată taberele stabilite, consulatele ruseşti de la Iaşi şi Bucureşti, administraţia de la Sankt Petersburg, administraţia de la Ţarigrad (Istanbul), gazetele Europei, susţinătorii politici de la Paris sau Berlin sînt cu toţii invadaţi de memorii nesfîrşite, în care calomnia ocupa un loc principal.

Domnii şi boierii, oamenii politici ai acelor timpuri, descriu în termeni sumbri situaţia din ţară, uitînd, strategic, că fiecare dintre ei a contribuit în egală măsură la construirea unei vieţi politice dezagreabile. Desfiinţarea adversarului este o tactică generală. Celălalt nu are niciodată calităţi, celălalt nu poate fi decît un pericol eminent pentru biata modernitate ce se construieşte cu greu, celălalt nu poate reprezenta nicidecum o soluţie, o altă cale, o speranţă. Expertiza şi experienţa celorlalţi nu pot fi decît pietre de moară pentru evoluţia politică a bietelor noastre provincii, şi aşa înapoiate în raport cu luminoasa Europă. Cît despre caractere... aici sînt scoase de prin cufere mici amănunte din viaţa privată a fiecăruia, capabile să susţină meschinăria, avariţia, cupiditate, micimea, galantomia, prevaricaţiunea, vanitatea, ifosele, apetenţele spre lux şi multe altele care se vor vedea mai jos.

Nicolae Suţu, unul dintre cei mai importanţi dregători ai Moldovei, fiu de domn, cu o importantă educaţie, mai ales în domeniul ştiinţelor economice, nu prea are cuvinte de laudă cu privire la colegii şi amicii săi de generaţie. De-o vanitate fără margini, Nicolae Suţu îi încondeiază în memoriile sale pe toţi marii oameni politici ai Moldovei. Iată cum se apleacă cu furie literară asupra lui Theodor Balş : „om nul, inutil, fără nici un merit, neştiind nici să scrie, dar nici să vorbească vreo limbă străină, neavînd nici o opinie proprie, aruncîndu-se cu încăpăţînare în apărarea unor cauze efemere construite de alţii, adulator al puterii, se foloseşte de demnitatea sa doar pentru a-şi arăta epoleţii şi a suna din pinteni“. Or, Theodor Balş este marele hatman al Moldovei, un fel de ministru al Apărării de astăzi. Sau: chiar dacă recunoaşte oareşce calităţi la Costache Conachi, pentru o vreme şeful Departamentului de Justiţie (1834), nu se poate abţine să nu precizeze că mizeria din conacul boierului atinge culmile „abjecţiei“.

Dar dacă aceste caracterizări se ascund în paginile de memorii ale boierului vanitos, nu acelaşi lucru se poate spune despre calomniile politice utile menite a înnegri pagini şi pagini de memorii adresate diferitelor puteri străine. Pentru Mihai vodă Sturdza, întreaga opoziţie (şi mare parte dintre oamenii cu care a colaborat la un moment dat, înainte de a deveni opozanţi) nu este decît una incompetentă şi plină de toate defectele umane: logofătul Constantin Sturdza este „un om de o indolenţă şi de o incapacitate rar întîlnite, datorîndu-şi supravieţuirea surorii sale“, postelnicul Alexandru Mavrocordat este mai întîi de toate „plin de datorii“, astfel încît soţia, „un model de virtute“, s-a văzut obligată să-şi reclame zestre, apoi este „de o ignoranţă strigătoare la cer, mai ales că se crede poet, fără să ştie să scrie corect nici măcar o singură propoziţie în nici o limbă“, şi ce-ar mai fi de spus cînd declară peste tot că este „omul lui Louis-Philippe“. Alexandru Rosetti se găseşte în aceeaşi stare de ruină financiară, căreia i se adaugă „o imoralitate şi o impertinenţă de netăgăduit“. Rămîne Constantin Balş, „fără casă, fără masă“, cu averea pierdută, dar aspirînd „la toate onorurile, la toate dregătoriile, extenuîndu-se şi luptînd din răsputeri să le obţină, fără a fi capabil să pună împreună două idei“ (3 noiembrie 1835).

În Valahia, lucrurile se învîrt în jurul aceloraşi cuvinte „utile“ ale calomniei. Într-un pamflet, care se vrea anonim, marele boier Iordache Golescu îl caracteriza pe adversarul său Ştefan Belu, ajuns prin diferite tertipuri mare dregător, ca: „om din cei proşti“, „om fără dă lege, fără omenire şi fără haractir“, „cel mai murdar otrep“ şi cel „mai spurcat vas“, demn de un „jidov“ ce ştie foarte bine cum să „stoarcă sudoarea omenească“.

Schimbaţi, vă rog, doar numele personajelor, păstraţi cuvintele, calomnia, adversitatea. Veţi descoperi că oamenii n-aveau cum să se schimbe prea mult, ştiind că parfumul puterii încă îmbată... şi nu cu apă rece...

Fragment dintr-o carte fără nume, care zace din primăvara trecută prin laboratoarele Editurii Humanitas. 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

excutie cu ajutorul elefantului jpg
Elefanții transformați în călăi. Una dintre metodele cumplite de execuție folosită în Asia
Una dintre cele mai cumplite metode de tortură și execuție din lume era moartea produsă de elefanți-călăi, special antrenați. Această metodă deosebit de crudă a fost utilizată până în secolul al XIX-lea.
Foto Fb politia Romana
Cu banii din BMW-uri MAI putea angaja şi plăti 2.062 de poliţişti, susțin sindicaliştii din penitenciare
Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor (FSANP) critică achiziţia de BMW-uri a Ministerului Afacerilor Interne (MAI) şi arată că banii cheltuiţi pe bolizii de lux, într-un an, ar fi ajutat ministerul să angajeze şi să plătească aproximativ 2.062 de poliţişti
Platforma petrol gaze FOTO Shutterstock
Norvegia va desfășura forțe armate pentru a-și proteja instalațiile de petrol și gaze
Norvegia va desfășura forțe armate în apropierea sondelor sale de gaze naturale și petrol ca urmare a presupusului sabotaj ce ar fi dus la exploziile gazoductelor Nord Stream în apele suedeze și daneze, a declarat miercuri prim-ministrul țării nordice.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.