Feminism de toamnă

Publicat în Dilema Veche nr. 451 din 4-10 octombrie 2012
Spital, în Franţa jpeg

La începutul fiecărei toamne, aud, mereu, că e, printre altele, şi momentul în care gosopodinele fac zacuscă, suc de roşii şi pun murături. Spun „aud“, pentru că în familia mea nu prea se întîmplau lucrurile astea, toamna fiind mai curînd strict legată de sfîrşitul vacanţei şi începerea şcolii (şi, eventual, de poezia frunzelor moarte).

Tocmai pentru că tradiţia gospodărească cam lipsea din familia mea, atunci cînd auzeam, prin jur, de roşiile, ardeii şi vinetele (printre altele) care se achiziţionează, în cantităţi ce pe atunci păreau infinite, pentru zacuscă, totul îmi părea misterios: încă ceva accesibil doar iniţiaţilor, la al cărui mister nu aveam şansa (şi nici anvergura) să mă ridic vreodată.

Bonele copilului din diverse perioade făceau parte – cel puţin unele dintre ele – din categoria iniţiatelor. Ele îmi vorbeau, printre altele, de borcane cu capacităţi nebănuite şi forme extraordinare, ba chiar cu capac – device-uri care, cel puţin pe vremea lui Ceauşescu, erau o raritate accesibilă doar în anumite locuri privilegiate, precum piaţa Obor de atunci. Cu cît îmi povesteau mai mult despre tehnologia produselor gospodăreşti de toamnă, cu atît mă speriau mai tare. Şi în loc să rup pisica şi să mă apuc să le fac, cu ajutorul lor cel puţin, preferam să cumpăr zacuscă picantă sau clasică de la supermarket.

Urmarea, firească, a paragrafului de mai sus ar fi fost că toate ezitările au trecut şi că acum le fac pe toate fluierînd, intrînd în rutina gospodinei cool. Din păcate, ceva atît de radical nu s-a întîmplat. Doar că, auzind o prietenă, cu aproape aceeaşi educaţie antigospodărească ca şi mine, că, de fapt, nu e atît de complicat, m-am hotărît să „achiziţionez“ (termen antipatic, cu pretenţii eficiente) materie primă şi să duc la bun sfîrşit procedura cu ajutorul actualei bone.

Preludiile procedurii au dus la reflecţii. Mai ales pe fondul citirii unor studii feministe în care se vorbea de „hegemonie masculină“, patriarhat şi practici rezistive la toate astea. Fond amestecat cu cel al gătitului de duminică – şi acesta rar şi în caz de absolută necesitate.

Gătitul s-a dovedit că poate ajunge la rezultate... satisfăcătoare, fără să ştii, aparent, nimic. Sau, de fapt, acumulînd lucruri pe care le-ai mai văzut şi auzit în timp: uitîndu-te, pe de o parte, la dna Steluţa (actuala bonă) şi la Eat, Pray, Love (Mănîncă, roagă-te, iubeşte) sau Julie şi Julia, pe de alta, şi bînd un pahar de vin roşu pe deasupra, nu ştiu cum se întîmplă, dar poţi nimeri condimentele de pe legumele puse în tigaia magică sau de pe carnea aruncată pe grătar.

Gătitul devine rod al inspiraţiei, dar şi un fel de „text“ pe care îl pui în practică în viaţa reală. Cînd mai presari usturoi sau busuioc peste legumele sfîrîinde, ai şi o „ideologie“ în spate: o vezi pe Julia Roberts din Eat, Pray, Love (film, altfel, nu foarte inspirat), uitîndu-se admirativ la farfuria cu spaghete şi busuioc sau aranjîndu-şi ouăle şi anghinarea pe un platou.

În condiţiile astea, parcă şi teoriile rezistive feministe îşi pierd din încrîncenare: să găteşti nu înseamnă neapărat să cedezi „hegemoniei masculine“, ci să-ţi faci cheful. Nu mai e o rutină (atît timp cît nu eşti obligată să o faci zilnic), ci un act cît de cît creativ, autoasumat.

Parcă nici să faci zacuscă nu mai pare atît de complicat (desigur, la nivel de deziderat, cel puţin). Iar „gospodina“ nu trebuie să apară neapărat precum cea dintr-un mai vechi număr al meu din Dilema, de prin anii ’90, şi anume drept un soi de personaj opresiv, trendsetter în mod negativ şi emiţînd judecăţi critice la adresa celor care nu sînt ca ea.

Poate fi doar o doamnă care-şi face treaba (e drept că, în cazul ei, zilnică) cu profesionalism şi plăcere, conştientă de poziţia ei în relaţiile dintre sexe. Şi alegînd, de bunăvoie, şi de dragul bucătăriei tradiţionale, să facă o zacuscă, în loc s-o cumpere.

Desigur, toate astea le poate face numai cu ajutorul celor din jur, al membrilor familiei aparţinînd patriarhatului (şi nu numai). Şi doar aşa mă poate îndemna pe mine, care nu mă ridic încă la acest statut, să fac zacuscă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Rusii trec granita in Georgia FOTO Getty Images jpg
Moscova face liste cu cei care pleacă din țară: ce se va întâmpla cu ei
Rusia alcătuiește liste cu persoanele care pleacă din țară în contextul decretării mobilizării parțiale.
Martin Jordan sosie Gordon Ramsay foto Antena 1 jpg
„Chefi la cuțite“, vizitați de Gordon Ramsay. „Când îți demontează farfuriile de la amuletă, te gândești: «Îți e permis, maestre»“
În ediția de miercuri a show-ului culinar de la Antena 1, chefii au avut un șoc total când l-au văzut în platou pe celebrul Gordon Ramsay.
marian cozma jucator handbal jpeg
Omagiul maghiarilor pentru Marian Cozma, handbalistul omorât la Veszprem VIDEO
Dinamo a jucat miercuri în turul 3 al Ligii Campionilor la handbal contra lui Veszprem. A fost întâlnirea echipelor la care a evoluat sportivul ucis mișelește într-un bar din Ungaria.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.