Mall (-ul meu) mai mic

Publicat în Dilema Veche nr. 454 din 25-31 octombrie 2012
Spital, în Franţa jpeg

Mall-ul din Vitan este deja… istoric. Deschis în 1999, e, din cîte ştiu, primul din Bucureşti. Pentru mine a fost (şi încă mai este) simbolul consumismului postrevoluţionar de la noi. Cînd s-a deschis, am dat năvală, împreună cu mulţi alţi concetăţeni, să văd ce-i cu acest bizar stabiliment. Care pe atunci mi se părea uriaş şi cît se poate de novator. Ca să nu mai vorbesc de partea de cinema, principala mea destinaţie acolo de altfel, care, în comparaţie cu minusculele cinematografe de cartier, era un… paradis. Unul destul de contestat, la momentul respectiv, din diverse cauze, care mai de care mai cîrcotaşe, precum: sunetul prea tare şi din prea multe părţi; preţul prea mare al biletelor şi al consumaţiei de la bufet.

Şi totuşi, nu mă puteam abţine să nu remarc, în aceeaşi indecent de comodă sală de cinema, alte cîteva bizarerii… pozitive: gaura, rotundă şi neagră, de lîngă scaun, unde puteai să-ţi pui paharul. Pahar pe care-l puteai cumpăra nu de la cofetăria din zonă, sub formă de sticlă, ca pe vremuri (asta în cazul în care aveai sticlă la schimb), ci chiar de la bufetul propriu (!) al cinema-ului. Sau faptul că pe bilete scria „dreapta“ sau „stînga“ în dreptul locurilor, indicaţii misterioase pe care le-am înţeles mult mai tîrziu, după îndelungate ciondăneli cu vecinii de rînd.

Toate astea au fost cîndva, pe la începutul anilor 2000, în copilăria… mică a copilului meu, pe cînd mergeam aproape zilnic la mall Vitan. Da, ştiu, citisem şi eu în studiile de cultură populară – mall-ul era, din diverse perspective, un loc al pierzaniei, care imita şi reconstruia protector şi restrictiv realitatea de afară. Un loc kitsch, un soi de Disneyland al shopping-ului amestecat cu fast food-ul şi cinema-ul. Pe scurt, un surogat de realitate nu prea elevat şi elitist.

Şi totuşi, continuam să mergem acolo, unde, pe sub cupola lui, ne îndeplineam cu religiozitatea consumatorilor înrăiţi, a celor care purced doar de dragul consumului, în căutare de plăceri mici şi inutile, acelaşi ritual: restaurantul Ruby Tuesday (şi acum mai vorbim „de-ale vieţii“ cu chelneriţele vechi de acolo, de parcă am fi rude), magazinul Totem (cu pisici exotice, din lemn), care acum s-a închis, librăria Diverta şi, evident, cinema-ul.

Toate astea sînt deja istorie: ele aparţin epocii de glorie a mall-ului Vitan, cea de început a anilor 2000, cînd nu exista concurenţă. Treptat, spre mijlocul anilor 2000, au început să apară altele mai mari. Şi poate (dar nu neapărat) mai frumoase, precum AFI Center Cotroceni.

AFI Center ne-a schimbat concepţia neaoşă de mall, apropiind-o mai evident de cele străine, americane (deşi acelea sînt şi mai mari…). Oricum, în comparaţie cu AFI, mall-ul din Vitan a căpătat, brusc, alte proporţii. A devenit mai intim, într-o oarecare măsură nostalgic. Treptat, cel puţin în ce mă priveşte, a căpătat o valoare afectivă.

Mai deunăzi, stînd, alături de mulţi alţi semeni ai mei de vîrstă medie, pe la ora prînzului, în respectivul mall, în faţa unei tăvi de mîncare chinezească tip fast food, am avut „profunda“ revelaţie a trecerii timpului care ne schimbă percepţiile.

Mi-a fost, deodată, cumva milă de mall-ul meu de altădată, devenit oarecum vulnerabil în faţa schimbărilor istoriei. Nu că n-ar avea în continuare şi el clienţii lui, nu că nu şi-ar fi extins aripile cu magazine bune, precum Zara sau H&M. Ci pur şi simplu fiindcă mi-am dat seama de relativitatea lui, într-o lume crudă şi grăbită, în care proporţiile se schimbă cam repede.

Aşa că am dat cîteva ture prin el, am văzut vreo două filme, mi-am cumpărat cîteva lucruri, reintrînd în fluxul aşa-zis normal al consumului. Sentimentul de familiaritate pe care mi l-au dat cîteva feţe de acolo, precum femeia de serviciu care strînge de pe mese şi un domn cu burtică, care părea să aibă aceleaşi trasee fără rost ca şi mine, m-au mai scos din melancolie. La fel şi cele două DVD-uri destul de bune pe care le-am primit cadou la film: pînă la urmă, şi lucrurile (mai) mici şi nu neapărat de ultimă oră, dar trainice, îşi pot avea locul lor.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

INSTANT CIUCA CARBURANT 003 INQUAM Photos Octav Ganea jpg
România va alimenta cu gaz Republica Moldova. Ciucă: Cinci milioane metri cubi de gaz pe zi, nu mai mult
România poate să dea Republicii Moldova cel mult cinci milioane de metri cubi de gaz pe zi, a declarat, luni, premierul Nicolae Ciucă, precizând că statul moldovean a cerut ţării noastre să primească gaz natural.
Elevi liceu Romania FOTO Mircea Moira   Shutterstock jpg
Elevii și profesorii, liberi miercuri. Structura anului școlar
Elevii și preșcolarii vor avea liber miercuri, 5 octombrie, de Ziua Internaţională a Educaţiei. Pentru cadrele didactice, această zi liberă este inclusă în contractul de muncă.
ccr
Legea prin care unităţile administrativ-teritoriale achiziţionează simplificat terenuri agricole din extravilan, în dezbatere la CCR
Curtea Constituţională a României (CCR) urmează să discute, miercuri, sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis în legătură cu legea prin care unităţile administrativ-teritoriale pot achiziţiona simplificat terenuri agricole din extravilan.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.