O zi la spital

Publicat în Dilema Veche nr. 451 din 4-10 octombrie 2012
Prostănaci de fiecare zi jpeg

„Totul a mers bine. Vedeţi că i-am legat pietrele de mînă.“ Medicul se ţine drept, dar pare obosit. Se întoarce şi coboară scările. Capul rotund, cu părul alb, tuns foarte scurt i se mai vede cîteva secunde printre barele balustradei. Apoi dispare. Domnul cu care vorbise rămîne uşor descumpănit. „Dar cînd poate s-o vadă? O fi la terapie intensivă? Oare cînd o aduc în salon?“ Caută răspunsul, la întrebările nerostite, la ceilalţi omuşori îngrijoraţi care stau buluc pe scările care duc spre sălile de operaţii.

Spitalul e proaspăt renovat, însă o sală de aşteptare pentru toţi „aparţinătorii“ care-şi aşteaptă rudele să iasă de sub cuţit n-a făcut nimeni. Aşa că vreo şase-şapte persoane stau în permanenţă în capul acelor scări, cu feţele lipite de o uşă dublă de sticlă. Prin ea se vede un hol mare şi iarăşi nişte uşi, deasupra cărora stă scris „Bloc Operator“. În interior, un bodyguard cu faţă cumsecade, de om de la ţară, stă pe un scaun cu coatele sprijinite de genunchi. Privirea lui e goală, sau obosită, sau tristă. Stă ca pe băncuţa din faţa gardului şi se uită în pămînt. Din cînd în cînd, ridică privirea la semnele disperate ale celorlalţi de dincolo de uşă. Se ridică şi vine spre grămada de speriaţi. „Nu vă supăraţi, a ieşit doctorul cutare din operaţie? Unde e terapia intensivă? Îi duc pe aici?“ Şi aşa mai departe. Omul răspunde ce-o şti şi el. Promite să bage capul pe culoarul de la operaţii să vadă de doctorul cutare. Se întoarce după aia şi face un semn cu ambele mîini împreunate, le duce la ureche şi apleacă uşor capul într-o parte: semnul universal al somnului. Vine mai aproape spre cel care întrebase: „Sînteţi cu doamna aceea cu părul negru?“. „Da...“, zice neliniştit domnul. „Au scos-o, să ştiţi. Doarme acuma. E bine, nu vă faceţi griji“, mai spune bodyguard-ul, atins parţial de aura gravă a breslei medicilor.

Între timp, grupului de îngrijoraţi i se adaugă încă o doamnă care are pe cineva în operaţie. Doamna ştie tot. Ştie preţurile, ştie mersul lucrurilor. E înconjurată rapid de restul oamenilor, care îi sorb fiecare cuvînt. „Îi scoate la terapie intensivă – zice –, e tot pe etajul ăsta.“ „Se fac vizite între trei jumate şi patru jumate, apoi seara între şapte jumate şi opt jumate.“ „Aicea, la terapie?“, întreabă un nedumerit. „Da, domnule, aicea. După aia îi duce la salon, depinde de ce zice şi doctoru’. Da’ dumneavoastră pe cine aveţi?“, întreabă doamna. „Soţia“, zice nedumeritul. „Cu fierea.“ „Aaaa, dacă-i d-aia cu laser e simplu“, spune atotştiutoarea. „Ţaca-paca şi-a scăpat. La mine e mai grav. Unchiu’“, zice doamna coborînd uşor vocea. „Zic medicii că tumoarea i-a cuprins tot gîtul. Acuma îl operează. Cum o vrea Dumnezeu.“ Ceilalţi o privesc de parcă ar fi, brusc, contagioasă.

La uşa de sticlă se iscă o uşoară comoţie. Un domn în pijamale vărgate se apropie de grup; e întîmpinat de, pesemne, soţie şi fiică. „Ce faci, n-ai intrat?“ „Nu încă, mai are dom’ doctor ceva de făcut“, zice omul în pijamale. În mîna stîngă ţine o pungă de plastic pe care scrie „Thank you for shopping here“. Din ea iese un dren, al cărui capăt i se pierde undeva sub cămaşa pijamalei. În pungă e un alt recipient din plastic spitalicesc plin cu pipi.

După domnul în pijamale iese un brancadier cu o cutie de plastic dreptunghiulară, în care sînt cîteva borcănele. Se apropie de doamna atotştiutoare. „Uitaţi – zice – astea merg la laborator. Să coborîţi să le ziceţi dumneavoastră să se grăbească, că altfel vă ţin două săptămîni cu analizele. Şi dom’ doctor zice că ne grăbim.“ În borcănele, în văzul tuturor, cancerul unchiului e dezgolit indecent în lumina pustie a spitalului. „Da, mă duc“, zice uşor femeia. Domnul cu soţia cu fierea se apropie de ea. Trebuie să întrebe. „Nu vă supăraţi – zice –, mi-a zis doctorul că i-a legat soţiei pietrele de mînă. Cum adică? Ce pietre?“. „Alea din fiere, zice femeia. I le leagă la mînă într-un tifon. O să vedeţi cînd o coboară la salon. Că mulţi vrea să le păstreze.“ Domnul dă din cap. Se retrage şi se sprijină la loc de perete. Poate o coboară astăzi.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

grefier
Grefier dat afară pentru că avea un handicap grav. Concedierea, declarată abuzivă
Un grefier de la o judecătorie din subordinea Curții de Apel Bacău a fost concediat, în contextul în care s-a descoperit că deține un certificat pentru grad de handicap accentuat, cu însoțitor.
arestare carabinieri Italia FOTO stiridiasoora
Român arestat pentru viol în Italia, amnezic. „Am băut 20 de litri de vin, nu mai știu ce am făcut“
Un român de 40 de ani a fost arestat în Italia, la Cuneo, fiind acuzat că a violat o femeie într-un parc din oraș. Bărbatul le-a spus anchetatorilor că nu-și mai amintește nimic din ce a făcut în ziua respectivă.
parc eolian apa FOTO profit ro jpg
Damen va construi fundaţii plutitoare pentru turbine eoliene. Ancorele vor avea dimensiuni fără precedent
Compania Damen Shipyards a anunţat că dezvoltă o nouă clasă de nave, capabilă să sprijine dezvoltarea eoliană offshore. Este vorba despre turbine eoliene plutitoare offshore, la scară largă (FOWT).

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?