Cărţile de furat

Publicat în Dilema Veche nr. 452 din 11-17 octombrie 2012
Odă dulceţurilor  jpeg

În trecutul nostru mai îndepărtat, furtul cărţilor este o treabă obişnuită. O carte se fură pentru lectura ei, dar mai ales pentru valoarea ei. Nu este vorba aici de o valoare simbolică, ci de una cît se poate de palpabilă, de materială, de zornăitoare. O carte, în peisajul secolului al XVIII-lea, este un lucru rar, un lucru asociat cu Biserica, mănăstirea, uneori cu şcoala. Biblioteci „publice“, în sensul celor de astăzi, nu prea există, în timp ce bibliotecile private sînt şi ele puţine şi se reduc la un număr infim de privilegiaţia ai lecturii şi ai bunăstării. Manuscrisul penetrează mai degrabă diferitele medii, decît tipăritura; el fiind rodul muncii cîtorva scribi care, unii cu talent, alţii cu mai puţin talent, adună ceea ce consideră important de cunoscut. Din acest motiv, cartea este un „raritet“ costisitor.

Nu puţine sînt cazurile de popi, călugări, sau chiar laici, „plecaţi“ cu mineie, liturghiere, cazanii sau ohtoihuri sub sutană, sau surtuc, cărţi transformate mai apoi în lucruri mai „terestre“ şi mai „utile“. Cam la fel este răsplătită şi munca unui iubitor de lectură, dornic să păstreze şi să copieze „frumos“ şi cu patos pagini şi pagini de istorii de odinioară, pentru a fi văduvit apoi de valoroasa-i operă prin furt. De pildă, un oarecare Ştefan Şandru, citind în original Paul şi Virginia, s-a apucat de traducere cu justificarea următoare: „văzînd frumoasa poveste a acestii mici cărţi me-am pus ostenelile mele cele cu dragoste întru scrierea ei, scriindu-o în vremea cumplitei ciumi ce stăpînea la Iaşi, la anul 1829, noiemvrie 24, în sfînta mănăstire Slatina“. Or, ca Ştefan Şandru sînt mulţi alţii ce se ostenesc spre plăcerea lecturii. Dar este la fel de adevărat că sînt şi mulţi alţii care apreciază mai puţin plăcerea lecturii şi mai mult gustul banilor.

Pentru toţi aceştia, proprietarii de „cultură“ se apără cum pot: blestemul. O întreagă artă a blestemului însoţeşte orice carte sau manuscris. „Această carte, Zăbava fandasii este scrisă de paharnicul Toader Jora şi cini să va întîmpla să o înstrăineze prin ascundere, de furtişagu în vieaţă, neblagoslovit să să sfîrşească de Cel de Sus“, notează pe una dintre file autorul pe la 1786. Sau: „acest Hronograf, luîndu-l cineva să cetiască pă dînsul, de nu l-ar da înapoi, să fie blăstămat de domnul Dumnezeu, şi de Preacurata sa Maică; cutremurul lui Cain să-l cuprinză şi înger nemilostiv să aibă în zilile vieţii lui de driapta lui şi locul lui să fie cu Iuda. Şi de mine încă să fie neiertat, în veci“, scrie un oarecare Costandin Veisa, diac în visteria lui Alexandru vodă Mavrocordat pe la 1785. Sau: „această carte este a dumnealui logofătului Gorovei şi cine ar fura-o sau de găsitu a fi la cineva, de nu o va spune-o să fii în veci afurisit, cu tot neamul lui. Martie 26“. Aceste însemnări, destul de numeroase, susţin, de fapt, că furtul cărţilor este o practică, o practică foarte la îndemînă. Cărţile circulă nu numai pe filiere ştiute şi prevăzute, ci şi pe filiera unui furt calificat sau doar accidental. Şi atunci, oamenii timpului îşi protejează micile comori de lecturi prin închiderea lor în spaimele morţii blestemate. Bănuim că puţini vor fi fost impresionaţi de această judecată divină, şi poate că la fel de puţini vor fi fost cei care vor fi citit, fie şi în gînd, mînia proprietarului. Banii, sau simpla foame, vor fi fost mai aproape decît destinul unei biete cărţi.

Aceste destine de altădată mă duc cu gîndul la eşecul unei iniţiative lăudabile. Bookland şi-a propus să ofere lectură, lectură la tot cartierul: cărţi în metrou şi autobuz, cărţi uşoare, de vară, care să invite la lectură. Cărţile cu pricina n-au invitat, din păcate, la lectură, ci doar la furat. Acum, mie mi-e foarte greu să cred că acele cărţi au fost furate de dragul lecturii, că acele cărţi vor fi aşteptînd cuminte pe etajeră să fie citite, de lectori pasionaţi, cu picioarele atîrnate într-un fotoliu comod, cu cafeaua alături şi coşul de mere iradiind lumina toamnei. Iniţiatorii, deşi dezamăgiţi, cred, naivi, că şi furtul cărţilor este un semn bun, şi, aşadar, vor continua. Le urez succes, dar îi sfătuiesc mai bine să doteze o bibliotecă şcolară sau sătească. Cel puţin acolo destinul unei cărţi poate fi cunocut. Aşa, ele vor fi ajuns prin cine ştie ce sobe, focuri, tomberoane, canale, toalete sau pe tarabele anticarilor. Un om care preţuieşte o carte, care are gustul lecturii, n-o fură niciodată, aşa, din metrou, şi din prima...

Pot doar să sper că focurile Iadului şi singurătatea lui Cain, inscripţionate pe coperte, i-ar speria pe creştinii necredincioşi ai umilului nostru secol.

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

soldati rusi in ucraina FOTO ZDF
Mărturia unui rus care a scăpat din încercuirea ucrainenilor: Lunetiștii noștri aveau puști din 1939
Rușii sunt trimiși să lupte pe frontul din Ucraina fără să fie pregătiți militar, fără veste antiglonț, fără hrană și cu arme vechi, conform unui militar.
Generalul Mark Hertling FOTO EPA-EFE
Bătălia Crimeei va fi „dificilă” pentru armata ucraineană, afirmă fostul comandant al trupelor americane în Europa
Bătălia pentru Crimeea va fi „dificilă” pentru armata ucraineană în cazul în care va ajunge în situația de a elibera peninsula din Marea Neagră, apreciază fostul comandant al trupelor americane în Europa, generalul în rezervă Mark Hertling.
Deepfake Technology. FOTO Discover Magazine
Proces Deep Fake în premieră. Elevă din Giurgiu, condamnată de instanță pentru un trucaj video
Primul proces din România cu tema DeepFake a fost judecat la o instanță din județul Giurgiu. O elevă a fost obligată să achite o sumă importantă pentru că și-a bătut joc de un coleg de clasă.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.