Acum 94 de ani: umilinţă şi extaz

Publicat în Dilema Veche nr. 454 din 25-31 octombrie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Anul 1918 va rămîne, probabil în toată istoria neamului nostru, anul cel mai paradoxal. Cu greu se pot imagina, la distanţă de cîteva luni, atîtea evenimente şi stări mai contradictorii. Drumul de la agonia şi pînă la extazul unui întreg neam a avut nevoie de doar două trimestre.

Pe 5 martie acel an, la Buftea – lîngă Bucureşti –, România era obligată să semneze un tratat preliminar de pace cu Puterile Centrale, împotriva cărora luptase pînă atunci. România fiind considerată învinsă, condiţiile acestui tratat (impuse de ministrul de Externe de la Viena, Ottokar von Czernin) erau dure: urma să cedăm Dobrogea pînă la Dunăre în favoarea Bulgariei, iar pe linia Carpaţilor suportam rectificări de frontieră în beneficiul Austro-Ungariei. Cîteva săptămîni mai tîrziu, pe 27 martie 1918 (stil vechi) sau 9 aprilie (pe stil nou), provincia dintre Prut şi Nistru, prin reprezentanţii săi legitimi, vota în Sfatul Ţării de la Chişinău revenirea Basarabiei în graniţele României. După 106 ani de la anexarea acestei provincii de către Rusia ţarilor, Basarabia românească putea spera la un nou viitor.

Adevărul este că atît Germania, cît mai ales Austro-Ungaria, în acele momente, au fost încîntate de unirea Basarabiei cu România şi chiar au încurajat-o, prin declaraţiile lor publice. Cum se explică acest lucru? Cele două puteri sperau ca, extinzîndu-se spre Est şi unindu-se cu Basarabia, România să se consoleze şi să abandoneze gîndul pentru care intrase în Marele Război – acela de a recupera Transilvania. Pe 7 mai 1918, noul stat român, cu graniţele lărgite aşadar către Est, prin guvernul său, semna la Bucureşti un dezastruos tratat de pace cu Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria şi Turcia (adică definitivarea tratatului preliminar de la Buftea, de mai sus). Armata română urma să fie demobilizată şi redusă la opt divizii însumînd circa 30.000 de soldaţi, Germania avea să aibă monopolul asupra petrolului, agriculturii şi silviculturii din România, 5.600 de km2 de pe linia Carpaţilor urmau să fie cedaţi Austro-Ungariei, iar Dobrogea intra în componenţa Bulgariei vecine. Greu de imaginat umilinţă mai mare – şi, cu toate acestea, guvernele de la Berlin, Viena şi Sofia erau convinse că România o va accepta şi se va mulţumi cu recîştigarea Basarabiei.

În fapt, regele Ferdinand I-ul al României nu a contrasemnat niciodată acest tratat – drept care el rămîne un foarte interesant document istoric, dar, din punct de vedere juridic, a fost nul. Şansa României s-a jucat însă pe frontul de Vest al Primului Război Mondial – unde victoriile din luna august 1918 ale alianţei anglo-franco-americane vor împinge Puterile Centrale într-o teribilă criză.

În jurul României, istoria intra din nou în efervescenţă. De la Paris, prim-ministrul Franţei, Georges Clemenceau, a trimis un mesaj secret către regele Ferdinand al României şi către omul politic, fost şi viitor premier, Ion I.C. Brătianu: pe 22 octombrie 1918, Clemenceau le dezvăluia celor doi planurile de atac ale armatei franceze la Dunăre şi le sugera să profite de moment pentru a intra din nou în război, alături de Antantă. Este ceea ce România va face, peste două săptămîni: pe 6 noiembrie 1918 guvernul Marghiloman îşi dă demisia, iar regele îl însărcinează pe generalul Constantin Coandă să formeze o nouă echipă ministerială, a cărei sarcină urma să fie remobilizarea generală şi retrimiterea trupelor peste Carpaţi, în Transilvania. Două zile mai tîrziu, pe 8 noiembrie, divizia a 8-a a armatei române intra în Bucovina, pentru a pune capăt debandadei şi jafurilor făcute de soldaţii ucrainieni ce se întorceau de pe front în dezordine. Iar pe 9 noiembrie guvernul României adresa un ultimatum trupelor germano-austro-ungaro-bulgare ce se aflau pe teritoriul ţării, cerîndu-le să părăsească România în 24 de ore.

În noaptea de 10 spre 11 noiembrie 1918, România declara din nou război Puterilor Centrale, iar cursa pentru Transilvania începea iarăşi. De această dată, pentru prima oară în istoria recentă, statul român avea prima şansă.

Şi astfel s-a ajuns la Adunarea Naţională de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918, cînd 1228 de delegaţi, întruniţi în sala Caseinei din oraş, au decretat „unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dînşii cu România“; în afara sălii, pe un tăpşan numit Cîmpul lui Horea, 100.000 de participanţi – din toate colţurile Transilvaniei şi Banatului – aveau să aclame ore în şir la aflarea rezoluţiei de unire. România Mare lua naştere: cu Dobrogea şi cu Basarabia, cu Bucovina, cu (ulterior) parte din Banat şi cu Transilvania, noul stat român îşi extindea autoritatea asupra a 295.000 de km2 şi unei populaţii totale de 16 milioane şi jumătate.

Nimic din toate acestea nu s-ar fi crezut posibile cu doar şase luni mai devreme.

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.