Lecţia despre responsabilitate

Publicat în Dilema Veche nr. 451 din 4-10 octombrie 2012
Bucurii uitate jpeg

„Se vorbeşte prea mult despre responsabilităţile noastre, ca profesori, părinţi, şi prea puţin despre cele ale copiilor, elevilor“, se aud vocile adulţilor nemulţumiţi. „Dar ei n-au responsabilităţi? Ei nu au obligaţii, numai noi? Oare n-ar trebui să ştie şi de îndatoriri, nu numai de drepturi?“

Aş spune, într-o primă instanţă, că au atîta responsabilitate cîtă sînt învăţaţi să aibă. Responsabilitatea este o atitudine care se dobîndeşte, în urma educaţiei, şi nu te naşti cu ea. Ar trebui, deci, ca ea să fie mai întîi de toate o virtute a grupului din care face parte tînărul – familie, şcoală, societate –, mai apoi una care să-i fie cerută. (Ştiu, în familie, eforturile de a include responsabilitatea pe lista calităţilor obligatorii sînt, de cele mai multe ori, apreciabile. La nivel de societate însă stăm prost: de la celebrul „Am fost un dobitoc!“, ţara n-a mai auzit alte forme, chiar şi aşa rudimentare, de asumat responsabilitatea.) Mai apoi, lecţia despre responsabilitate este o lecţie despre alegeri, fapte şi consecinţe, adaptare, integrare, şi nu o simplă listă cu ce ai voie şi ce nu. Aleg, de exemplu, să respect legile societăţii în care trăiesc nu pentru că m-am născut cu o genă a moralităţii. La baza alegerii mele stau diverse motivaţii: ştiu clar care sînt consecinţele nerespectării lor şi mă tem de ele; valorile morale cu care am fost educat; ataşamentul faţă de modele benefice; standardele morale promovate de societate; dorinţa de a aparţine unui grup social sau altul etc. Aleg să fiu părinte, sau profesor, afacerist, şef de departament, cetăţean român sau emigrant, iar din alegerea mea decurge asumarea firească a drepturilor, dar şi a răspunderilor pe care le am. Aleg în fiecare zi, şi nu o dată pentru toată viaţa.  

Aşa stînd lucrurile, lecţia despre responsabilitate pare a fi o lecţie atît de grea, încît s-ar cuveni să fie rezervată mai curînd adulţilor. Dar nu e aşa: copiii pot învăţa, încă din primii ani de viaţă, „regulile jocului“. Pot afla – şi experimenta pe propria lor piele – efectele unor alegeri proaste sau ale unor renunţări benefice, condiţiile unei negocieri cu victorii imediate sau ale unei acţiuni cu cîştiguri pe termen lung, conflictul dintre dorinţă şi datorie etc. Pentru ca lecţia să aibă succes, au nevoie de explicaţii, înţelegere, reguli ferme, consecvenţă, modele, disponibilitatea adulţilor de a negocia sau de a primi şi alte puncte de vedere, dar şi răbdare. De foarte multă răbdare, fiindcă lecţia despre responsabilitate este greu de învăţat la vîrste mici. De ce?Pentru că deciziile majore din viaţa copiilor, pînă la o anumită vîrstă, le iau adulţii din jurul lor. Ei decid cînd şi unde trebuie să meargă la şcoală, cît se joacă şi cît dorm, cînd îşi fac temele şi la ce oră trebuie să intre în casă. (Şi e firesc să fie aşa.) Copilul, în această postură, „încasează“ consecinţele unor decizii pe care nu el le-a luat. Rolul adulţilor este tocmai acela de a-i oferi copilului, din timp, instrumente care-l vor ajuta să ia deciziile corecte pentru propria viaţă. De a-l pregăti nu pentru un rol de simplu executant al unui regulament de ordine interioară, ci al unui adult pregătit să aleagă singur între nenumăratele faţete ale răului şi binelui cu care se întîneşte în viaţă.

Mă tem, însă, că întrebarea de la începutul articolului ascunde, de foarte multe ori, o nemulţumire: părinţii sînt nemulţumiţi de eforturile şcolii în a impune disciplina, iar dascălii – de educaţia cu care copiii vin din familie. Dacă e aşa, atunci am o nedumerire: cum poate lecţia despre responsabilitate să înceapă cu o neasumare a responsabilităţii?

Maria Iordănescu este psiholog.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.