Cu ochii-n 3,14

NU VI S-A PĂRUT NICIODATĂ CĂ
FORŢELE CĂLĂTORILOR-POVESTITORI,
AFLATE LA O DISTANŢĂ 
DE CINCI MII DE ANI-LUMINĂ 
DE O DISTOPIE, SÎNT PRINTRE NOI? 

● Cercetătorii germani au demonstrat că abuzul de alcool micşorează creierului. Vestea bună e că acesta începe să-şi revină îndată ce consumatorul începe un proces de detoxifiere. Nu vi s-a părut niciodată că după cîteva beri vă simţiţi mai uşori? (A. P.)

● Fostul lider al sîrbilor bosniaci, Radovan Karadjici, acuzat pentru crime de război, a declarat în faţa Tribunalului de la Haga că în loc să fie arestat ar trebui să fie recompensat pentru faptul că el, ca „om tolerant“ ce este, a căutat să facă pace în Bosnia şi a redus suferinţele populaţiei. În războiul de la mijlocul anilor ’90, numai la Srebreniţa, forţele sîrbilor bosniaci au executat peste 7000 de oameni. E adevărat că, într-o formulare cinică, se poate spune că aceştia au fost scutiţi definitiv de orice suferinţe. Dar spre norocul sau nenorocul lui Karadjici, Tribunalul de la Haga nu-l poate achita în acelaşi mod de suferinţele vieţii. (A. M.)

● În autocarul spre Sibiu, am (re)auzit trei dintre tradiţionalele ziceri-clişeu care asezonează deseori conversaţiile călătorilor-povestitori: 1) „moartea e plata păcatelor“, 2) „timpul le rezolvă pe toate“ şi – cea care conduce detaşat la număr de utilizări – 3) „totuşi… să ştiţi că era mai bine înainte“. (P. M.) 

● Înainte de a sări din stratosferă (de la 39 de kilometri altitudine) pe Pămînt şi a atinge viteza de 1342 km/oră, spărgînd, astfel, bariera sunetului într-o cădere liberă de peste patru minute („ca şi cum ai înota fără să simţi apa“, a descris el sentimentul), Felix Baumgartner a spus: „Ştiu că toată lumea mă priveşte acum. Mi-aş dori să vedeţi ceea ce văd eu. Uneori trebuie să te ridici foarte sus pentru a înţelege cît eşti de mic. Mă întorc acasă acum“. A doua zi era anunţată descoperirea unei planete aflate la o distanţă de cinci mii de ani-lumină, de şase ori mai mare decît Pămîntul şi care are patru sori diferiţi. Chiar că sîntem mici. E posibil chiar să nu existăm. (M. C.)

● Victor Ponta, în discursul de pe Arena Naţională: „Mă gîndesc la cum va arăta România în 2019, cînd vom avea preşedinţia Uniunii Europene. Atunci, Crin Antonescu îşi va încheia primul mandat la Cotroceni“. Oare Ponta ştie ce-i aia o distopie? (L. V.)

● Pe un stîlp de pe Bulevardul Dacia cineva a pus un anunţ: „Îl caut pe Dan (Vali?) (≈39 de ani?) pe care l-am cunoscut în august 1998 în discoteca Gringo din Costineşti. (targovisteirina@yahoo.com)“. Marile poveşti de dragoste sînt printre noi, dar uneori, din motive necunoscute, se rătăcesc protagoniştii. (A. M. S.) 

ÎNAINTE SĂ SE TERMINE 
(CUM S-A STABILIT) 
PROPRIA INADECVARE, 
AM AFLAT CĂ AM GREŞIT SCAUNUL:
SÎNT ULTIMUL CAP DE LOCUITOR

● USL şi-a lansat candidaţii pe Arena Naţională, în cadrul unei ceremonii fastuoase. Au vorbit fel de fel de somităţi din partid, s-au făcut glumiţe pe seama adversarilor politici, s-au lansat ameninţări şi promisiuni. Delegaţi veniţi din toate judeţele s-au instalat în tribune ca să-i aplaude pe mai-marii partidului. Unii se plictiseau atît de tare încît căscau chiar şi cînd erau filmaţi; alţii aplaudau dezinteresaţi. În fine, încă înainte să se termine prezentarea candidaţilor, cei mai mulţi au plecat. A fost ca la un meci al naţionalei de fotbal: oamenii s-au dus să-i susţină deşi ştiau dinainte că-s perdanţi. (M. M.)

● Deci, cu bac-ul profesional rămîne cum s-a stabilit. Propun să se introducă şi doctoratul profesional. (M. V.)

● Din categoria „Nici o săptămînă fără Andrei Marga“, nu pot să nu remarc insistenţa cu care preşedintele ICR ţine să-şi dovedească propria inadecvare, repetînd ori de cîte ori are ocazia cîteva idei legate de promovarea literaturii: 1) „Trebuie să avem grijă şi de generaţia care se manifestă prin D.R. Popescu, Augustin Buzura, Nicolae Breban“ şi 2) „O astfel de carte (Tînărul Eugen Ionescu, de Eugen Simion, n.m.), la Paris, poate avea un mare succes. Am dat imediat dispoziţie să înceapă traducerea“. ICR, noul cămin cultural al pensionarilor literaturii române. (L. V.)

● Încercînd să pricep mai bine cum se calculează preţul la gaze, am aflat de pe un site că el depinde de „puterea calorifică“ a gazelor, adică de calitatea lor. Şi am găsit şi un fel de „corespondenţă“ la titlul rubricii de faţă: în România calitatea gazelor e de 314 feluri. (M. V.)

● Imediat după terminarea meciului România-Olanda, scor 1-4, antrenorul Victor Piţurcă a declarat următoarele: „Am pierdut la o diferenţă de trei goluri. Am dat un gol. Am primit patru goluri. Scorul a fost 1-4. Am pierdut trei puncte… Vom analiza meciul să vedem ce am greşit, dacă am greşit cu ceva, şi probabil că am greşit, dacă am primit patru goluri… La fotbal important e golul. Golul îţi aduce puncte. Noi n-am marcat. O echipă mare marchează… Nu ne interesa să batem Olanda, pe noi ne interesau punctele puse în joc.“ Piţurcă, un antrenor exact şi elocvent! (M. C.)

● Oamenii şi fiarele se tot amestecă: deunăzi, într-un restaurant, la o masă afară, m-am dus la toaletă. Cînd m-am întors, pe scaunul meu stătea, tacticoasă, o pisică. (I. P.)

● „Iubita mea, sînt ultimul poet balcanic: / Primeşti un decojitor mecanic!“ Nu, nu e unul din sloganurile Dedeman, este un distih scris de Emil Brumaru în 1978. (M. C.)

● New England Journal of Medicine a stabilit o legătură directă între consumul de ciocolată pe cap de locuitor al unei ţări şi premiile Nobel pe care acea ţară le-a cîştigat de-a lungul timpului. Consumul de ciocolată e corelat cu cercetarea de înaltă calitate, a spus Eric Cornell, un fizician american care a luat Nobelul în 2001, pentru că acest consum ţine de bogăţia şi dezvoltarea unei ţări. Pe locul întîi sînt, desigur, elveţienii, urmaţi de suedezi şi danezi. Asta e, iată de ce nu iau românii Premiul Nobel: pentru că nu mănîncă destulă ciocolată! (S. S.) 

O TÎNĂRĂ DORITOARE DE ZGOMOT
POATE REGRETA SAU NU

● O altă culme a spam-ului: nu doar că mi-am trimis mie însumi spam, dar în mesaj sînt o tînără hot doritoare de relaţii pe net şi am şi poze: un link către un site rusesc cu femei goale. Dacă primiţi de la mine aşa ceva, să nu vă plîngeţi apoi de ce găsiţi acolo. (C. G.)

● Echipa naţională nu bate Olanda, dar bate Vocea României. La audienţă. De aceea, cei de la PRO TV au preferat să mute show-ul de marţi într-o altă zi ca să nu se suprapună cu meciul. Sincer, aş fi preferat muzică, nu zgomot mult pentru nimic. (A. P.)

● Ultimele cuvinte ale lui Felix Baumgartner înainte să sară de la 39 km distanţă de Pămînt au fost: „I’m coming home“. Mai emoţionant de-atît nu se poate. Decît de la 40 km încolo. (L. V.)

● O rugăminte ceva mai aparte a unui cerşetor de autobuz: „Vă rog frumos, îmi daţi şi mie zece mii pentr-o apă minerală? N-am ce mînca! Vă rog frumos, nu veţi regreta!“. (D. S.)

● Cînd, de ziua ta, primeşti urări de „La mulţi ani“ din partea băncii la care ai un credit de „mulţi ani“, nu prea ştii dacă să te bucuri sau nu. (S. G.)

Foto: M. Pleşu