Dispărutul şi foarte prezentul Cristian Sima

Zilele trecute, cînd scandalul Sima a explodat, eram la Cannes, la MIPCOM, cel mai mare tîrg de entertainment TV din Europa. Cînd m-am întors în ţară, am descoperit cu o oarecare surpriză cum am contribuit la crearea unei poveşti colorate şi senzaţionale şi am început să mă întreb, ca alţii: ce e special în istoria brokerului dispărut în ceaţă de a creat o asemenea vîlvătaie media?

Pe cînd încercam în zadar să pun cap la cap tot felul de lucruri apărute în diferite surse şi să cos la un loc, într-o poveste cu sens, mai multele scrisori şi intervenţii pe care le-a avut cel dat dispărut după plecarea din ţară, instrumentele de monitorizare pe care le folosesc au început să îmi aducă trimiteri la un ymterviu (interviu pe Yahoo! Messenger) pe care îl făcusem în 2007, pe blog, chiar cu subiectul scandalului media. Sima spunea acolo, despre el şi alţi brokeri ca el: „Sîntem o gaşcă de şacali bine pregătiţi“; cum, probabil, în weekendul 13-14 octombrie, Sima a luat o pauză, diferite organizaţii de ştiri, gen B1 TV sau Capital, au săpat pe Internet pînă au ajuns la anticul ymterviu de pe Comanescu.ro.

Antreprenor.eu spune chiar că ymterviul l-a propulsat pe „haiducul pieţei de capital“ în atenţia presei. Nu ştiu dacă poate fi interpretat ca lipsă de modestie sau onestitate – în definitiv, cine ar admite cu plăcere că a pus umărul la imaginea unui om care a fost acuzat că a fugit cu banii clienţilor? –, dar, într-adevăr, din cîte-mi amintesc, Cristian Sima era la vremea respectivă un personaj mult mai low profile. Iar eu aveam şi am un blog care vorbeşte cu jurnaliştii, deci – cum se zice – îi influenţează pe influenţatori. Pe Sima îl cunoscusem la HotNews, unde tocmai achiziţionase 10 procente, şi mi s-a părut un personaj colorat-extrovertit-enciclopedic, care ar merita o conversaţie.

În cursul acesteia, Sima a avut un mod aiuritor de a sări de la un lucru la altul, presărat cu tot felul de panseuri referitoare la bursă, economie, media şi altele. Mi-a fost foarte greu să-l stăpînesc şi să traduc ezotericele abrevieri bursiere în ceva înţeles de noi, ceilalţi. Deşi îşi instalase messengerul la instigarea mea şi nu cred că a avut vreodată o propensiune pentru acest tip de comunicare, Sima mitralia toate cele de mai sus cu o viteză aiuritoare şi nişte greşeli crîncene de ortografie. S-a şi supărat pe mine, după publicare, fiindcă nu-i corectasem totul, dar fusesem pur şi simplu excedat de cantitatea greşelilor.

Ulterior, Sima a început să apară pe HotNews.ro, cu articole şi chiar cu un pamflet în versuri (atrăgător, oricît de ciudat şi anacronic sună asta în 2008, 2009 sau 2010), apoi pe Realitatea TV, Money Channel şi multe altele. Ceea ce păţisem eu au păţit şi alţii, de la editorul web care prelua textul lui Sima pe un site, la moderatori experimentaţi şi, la nevoie, destul de agresivi, ca Radu Soviani. Dar, dincolo de fuga de idei, brokerul vorbea răspicat şi pertinent pe o piaţă în care limba de lemn şi ascunsul ţepelor sub covor se poartă de 20 de ani.

La cîteva luni după ymterviu, m-am întîlnit întîmplător cu Sima, printr-o cafenea din Dorobanţi (încă nu se inventase Centrul vechi). Omul stătea cu un laptop cu ecran mare în faţă, iar pe ecran clipoceau, hipnotic, tot felul de cifre colorate, pe fond negru, într-un fel de tablă sau tabel care era nu ştiu ce bursă externă sau unealtă de tranzacţionare. Sima era cocoşat deasupra indicilor şi săgeţilor ca o pisică asupra şoarecelui, mai dădea cîte un click, dar, chiar pe cînd făcea asta, a găsit destul timp ca să-mi mai înşire nişte minuni despre cum cîntase el cu Nicole Kidman la pian într-o seară, în Elveţia, despre cinematograful lui privat şi alte lucruri care nu ştiu dacă erau publice sau pentru publicare, dar, oricum, mi se păreau prea de tot ca să le public. Am plecat aiurit şi deocheat.

La tot ce am citit mai nou, presa tinde să ia de bun tot ce-i zice Sima. Însă, în miezul problemei, acesta pare să fi pierdut pe burse banii unor clienţi, pentru ca ulterior să fi dispărut cam neelegant, fie în Islanda, fie pe o insulă în Pacific (cele două variante îi aparţin). Brokerul s-a compromis prin această cascadorie, dar omul nu pare să aibă probleme legale şi, moral, nu i se poate imputa mai mult decît se vede.  

Oamenii de afaceri şi brokerii autohtoni nu prea comunică. Şi nu neapărat fiindcă sînt rinoceri sau penali. Presa autohtonă scrie uneori despre macroeconomie şi companii, fără să priceapă cum se plăteşte un nenorocit de TVA şi, în consecinţă, e capabilă să-i crucifice imediat ce simte un iz conflictual.

Cam asta trăieşte în momentul de faţă şi Cristian Sima. Şi tocmai fiindcă media nu ne furnizează fapte, ci vorbe, nu îţi poţi da seama exact care este gradul lui de responsabilitate – fie ea legală, raportată la normele bursiere, sau general umană – pentru ceea ce s-a întîmplat. Problema lui Sima e că aceeaşi presă e alimentată cu acele vorbe permanent, iar cel care o alimentează e nimeni altul decît dispărutul, dar în acelaşi timp foarte prezentul Sima. Să ne gîndim ce s-ar fi întîmplat dacă Sima s-ar fi dat la fund cu totul, nu numai fizic: ştirea s-ar fi fumat după o zi sau două, chiar dacă un număr de prieteni ai lui Sima de pe burse s-ar fi chinuit s-o alimenteze cu detalii mai mult sau mai puţin gustoase. Viitorul de om de afaceri al lui Sima, atîta cît mai este, e invers proporţional cu cariera epistolară a aceluiaşi. Dacă nu vizează o poziţie de blogger sau analist economic într-una din redacţiile falite ale României, ar fi cazul să lase o vreme tastatura, pentru pian.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).