⬆
Societate
Pagina 112
Nimic despre Japonia
Sînt la Tokyo de mai bine de jumătate de an şi nu pot să spun nimic despre Japonia, mă exprim cel mult prin poze; mulţi amici m-au întrebat de ce nu scriu un blog. În afara faptului că ideea de blog ca jurnal nu-mi surîde, cred că pur şi simplu n-aş putea, mi-e foarte greu să pun în cuvinte toată povestea asta.
Patria ca baby sitter, de 1 Decembrie
Pe 30 noiembrie, seara, atunci cînd i-am spus fetiţei că putem merge a doua zi la paradă, nu m-aşteptam să văd o asemenea explozie de entuziasm. Fetiţa are 7 ani şi ceva şi e amatoare de tot felul de sindrofii; totuşi, ce i-a venit cu parada?
Ordonanţa pe furiş
Pe la începutul lui noiembrie, apăreau nişte informaţii în presă că Guvernul ar avea un proiect de modificare a Legii Audiovizualului. Ştirea a stîrnit reacţii din partea agenţiilor de publicitate, iar proiectul a fost criticat de Asociaţia Europeană a Agenţiilor de Comunicare, care vorbea despre „impact anticoncurenţial major“.
Permis minorilor
Baluri, baluri ale bobocilor (de raţă, pe rîu), tocuri, rochii cu volănaşe, mănuşi albe de mătase, fundiţe în păr, coafuri deosebite cu tot felul de încolăcituri şi bucle, trăsuri, dovleci – hopa, cred că am greşit povestea şi secolul. Acum nu mai e vorba de dansuri lente şi de domniţe îmbrăcate extravagant de elegant.
Am fost în clasă cu "Missa"!
De cîţiva ani încoace, balurile bobocilor organizate de liceeni au devenit subiecte de ştiri care sînt tratate cu seriozitate, ca nişte mici evenimente mondene. Două aspecte sînt scoase cu precădere în evidenţă: “depravarea” sau maturizarea precoce a tineretului de azi şi sumele impresionante cheltuite de părinţi.
Cu ochii-n 3,14
Într-un newsletter am primit cîteva sugestii de cadouri de Moş Crăciun. Pentru adolescente, sugera reclama, potrivite ar fi lip-gloss-urile (termenul modern pentru strugurel). Pentru tinere – farduri şi fonduri de ten, pentru mame – creme antiriduri, iar pentru bunicuţe… deodorante de cameră. (S. G.)
„Îi blestem şi îi condamn pe realizatorii acestui serial şi pe proprietarii acestui post de televiziune, care se joacă cu valorile poporului. Ei trebuie să primească o lecţie“, a zis premierul turc
1 decembrie 1918 - şi ce a urmat
Unirea României mici cu Basarabia, Transilvania şi Bucovina, în cursul anului 1918, a fost rezultatul unui amestec de şansă istorică şi de încăpăţînare politică naţională în sensul bun al cuvîntului. După 1 deecmbrie 1918, România mare avea o suprafaţă de 295.000 de km2 şi o populaţie de 16,5 milioane de locuitori.
Locuri vacante la putere
Patruzeci de mii de copii sînt abandonaţi în spitalele României. Mulţi dintre ei au nevoie de tratamente şi intervenţii chirurgicale, care însă nu pot fi iniţiate pentru că doctorii au nevoie de acordul scris al tutorelui legal. Adică al părinţilor. Care sînt de negăsit.
Cine sîntem
A plecat acum mulţi ani, dintr-un oraş mic, spre Capitală. A lăsat în urmă prietenii din copilărie cu care bătea grădinile şi cîmpurile la ţară, la mamaie. A lăsat în urmă apartamentul mic pe care-l împărţea cu părinţii şi cu fratele mai mic. A ajuns la facultate în anul I cu lînurile tricotate de mama.
Kitsch-ul cel mai dulce
Nu e kitsch mai dulce decît cel al tarabelor de Crăciun. Cel puţin eu, una, aşa consider. La fel de dulce precum gustul punsch-ului care se vinde la tîrgul de Crăciun din faţa Primăriei din Viena. (Să fie de vină terminaţiile asemănătoare?)
Varza
Munţii de varză din pieţe mi-s dragi. Bogăţie, viitor. Visez deja la sarmale, raţă pe varză, varză à la Cluj. Ciolan cu varză. Totul cu varză. Bineînţeles, eu sînt varză pe lumea pe care o parazitez. Şi asta îmi dă măsura lucrului trăit.
O sută de ani de istorie edificată
În perioada 1850-1950, istoria, dar şi geografia politică a zonei desemnate astăzi prin sintagma Europa Centrală şi de Est s-au schimbat dramatic. Ţările de astăzi pe care sintagma le acoperă au făcut parte din cîteva state mari, imperii sau federaţii şi şi-au schimbat frontierele ca urmare a diferitelor războaie.
Desert din rădăcină de lotus
Cojiţi, curăţaţi şi tocaţi mărunt o jumătate de livră de rădăcină de lotus. Încălziţi într-un vas două uncii de ulei de arahide. Cînd s-a încins bine, adăugaţi patru uncii de zahăr alb. După ce s-a topit tot zahărul, puneţi şi rădăcinile de lotus. Amestecaţi bine şi lăsaţi să fiarbă cîteva momente.
JR, stafia capitalismului
Blondă, sofisticată, serafică, filolog, o cunoştinţă de-a mea de la începutul anilor ’90 avea o soră brunetă, la fel de sofisticată şi serafică, tot filolog. Fetele stăteau împreună în casa părintească şi, ca tot filologul, au rămas neputincioase atunci cînd li s-a stricat televizorul.
Declaraţii oneste
Umberto Eco scria, prin 1994, în cadrul rubricii sale din l’Espresso, „Pliculeţul Minervei“: „Una din datoriile jurnalistice ar fi să spui: «astăzi nu avem nimic de spus, sau tot ce vă putem spune este rutină, trăncăneală, nimicuri. Aceleaşi fleacuri». E păcat să simulezi. Şi totuşi ăsta e blestemul jurnalismului.
Sate şi oraşe
Brasilia, oraşul preconstruit despre care am învăţat prin gimnaziu, m-a fascinat ca idee. Cum o fi să faci un oraş şi abia apoi să se mute lumea în el? Ei bine, asta se întîmplă la Belval, unde am locuit pentru un an. Aici, a fost cîndva o uzină siderurgică.
Cu ochii-n 3,14
În sectorul 2 din Bucureşti vor să devină deputaţi Vulpoiu Dorel, Pelican Dumitru şi Păuniţă Marius. Oare ce o să se aleagă din toată fauna asta? (A. P.)
Se pare că melcii pot dormi fără întrerupere timp de trei ani fără să moară de foame. Oamenii mănîncă în jur de 50 de tone de alimente de-a lungul vieţii şi li se face foame în fiecare zi. Iar somnul nu-i ajută prea mult. De cînd cu tăierile astea de salarii, condiţia melcului (care, apropo, nici nu plăteşte chirie) mi se pare, brusc, mult sup
Alicia, în noaptea aceea
O femeie în pat este o specie cu totul diferită de cea a noastră, a bărbaţilor. Şi nu mă refer aici la femeia „adusă la pat“ sau „luată în stăpînire“ prin actul posesiei; a aduce la pat şi a lua în stăpînire sînt formule pur masculine, verbe ale vanităţii noastre; ele arată doar perspectiva bărbatului.
„Omului făcut“ sau despre succesul social
Campania electorală din acest an e aşa cum n-a mai fost vreodată în ultimele două decenii şi cum nu va mai fi de aci înainte... Dincolo de limbajul grobian şi colorat, de trivialitatea promovată ca stil de viaţă, ceea ce mă impresionează este ubicuitatea mediocrităţii: oameni ieşiţi din nimic încercînd din răsputeri să fie „cineva“.
Scriitori fără corp
Au apărut zilele acestea, la Editura Humanitas, într-o selecţie realizată de Dan C. Mihăilescu, scrisorile lui Caragiale. Cu ceva timp în urmă, a apărut, la aceeaşi editură, un audiobook cu texte jurnalistice, ale aceluiaşi autor. Nu-mi aduc aminte să le fi studiat la şcoală, nici pe unele, nici pe celelalte.
Chestiuni nerezolvate
Eşti răcit şi vai de capul tău. Îţi bubuie tîmplele, nu poţi respira şi o tuse seacă îţi chinuie pieptul. Poţi să ai cincisprezece sau cincizeci de ani, mama ta îţi va reproşa că umbli gol pe stradă şi de-aia ai răcit. Îşi va aminti că iarna umbli cu capul gol şi că ieşi afară imediat după ce faci duş.
Sat şi oraş
S-a tot vorbit, şi pe bună dreptate, de discrepanţele evidente, flagrante, între sat şi oraş. Din România. Recent, mergînd prin niscaiva sate, după o oarecare pauză, constat că, în anumite privinţe, lucrurile nu mai stau chiar aşa. Discrepanţele pe care le tot comentam s-au mai diminuat.
S-a umplut sectorul 3
De corturi cu primarul Robert care cică a zis-făcut 0% taxa la gunoi. Tocmai acum au apărut corturile, cînd el trebuie să dea socoteală de mansardele de lemn construite aiurea pe blocurile de beton şi care au luat foc. Bună şmecherie: ard mansardele – trosc, realizăm ceva!
Fibre de carne deshidratată (Ròuso-ng)
Reţeta este valabilă pentru orice fel de carne: pui, porc sau peşte. Spălaţi cu apă rece o livră de carne, maceraţi-o o vreme în vin de orez şi puneţi-o apoi la fiert. Cînd e gata, înveliţi bucata de carne într-un sac de pînză şi stoarceţi-o cu putere, în repetate rînduri, pînă cînd e aproape uscată.
„Comunismul şi capitalismul nu sînt două epoci complet separate“ - interviu cu Anca PUŞCĂ
Este profesoară de studii internaţionale la Goldsmiths, University of London, şi se ocupă de cercetare la Columbia University, în New York. Anca Puşcă face parte dintre românii cu o carieră reuşită în străinătate, motiv pentru care i-a stîrnit interesul Claudiei Silaghi de la Romanian Education Foundation.
Bicolorul naţional
A ajuns în România odată cu frigul şi dă aceeaşi senzaţie de amorţeală: campania electorală de la parlamentare e un exerciţiu democratic formal şi plicticos. Nici măcar insultele nu dinamizează, deocamdată, lucrurile. Cum se spune, jocurile sînt făcute.
Vocea lui Dan Voiculescu
Giovanni Sartori observa, în volumul său Homo videns, că televiziunea are un cuvînt decisiv de spus în privinţa votului, dar că ea personalizează alegerile. „Pe micul ecran vedem persoane, nu programe de partid“ – spunea el. „Video-politica tinde să distrugă – mai mult sau mai puţin, în funcţie de loc – partidul“.
Mexicul meu cît o boabă de năut
Am plecat spre Festivalul de Film de la Morelia cu un ghid răsfoit în grabă şi avînd în minte poveştile lui Mihai Chirilov, care fusese de mai multe ori acolo. Mai trecusem Oceanul, dar de data asta pămîntul s-a învîrtit, la propriu, mult mai mult pentru mine.
Cu ochii-n 3,14
E plantă, se numeşte Amorphophallus şi pute în asemenea hal încît cercetătorii au catalogat după miros cîteva din cele peste 170 de specii cunoscute, astfel: peşte/urină, bălegar/fecale, hoit şi brînză rîncedă. Cu toate astea, o specie de Amorphophallus japoneză miroase a fructe/ciocolată şi e cultivată ca ingredient pentru bomboane. Este, cum ar veni, rebela speciei. (M. C.)
Întrebat de jurnaliştii de la Adevărul de ce a demis directori de institute „cu rezultate remarcabile“, Andrei Marga (da,
Iurie Darie la televizor
Unele dintre primele mele amintiri legate de televizor au legătură cu un bărbat simpatic foarte, care, nu ştiu prin ce minune, desena şi vorbea în acelaşi timp – ceea ce pentru unul ca mine, care în probleme de desen mereu a avut două mîini stîngi, reprezintă un mister chiar şi azi, cînd mi-aduc aminte.
Cum să mori în România în anul de graţie 2012
Cum sînt o persoană mai „nevricoasă“, protestez pe toate căile posibile şi imposibile împotriva expunerii vizibile a morţii publice. Trăim şi aşa într-un oraş tare urît, plin de gropi de toate felurile, lipsit de afecţiune şi mai ales de orice regulă. Nu vreau să aud claxoane, să văd alaiuri funerare, să particip la exhibiţionismul „îndurerat“ de pe străzile oraşului.
Basme cu sclipici
Cărţile de poveşti ale copilăriei noastre comuniste erau, cu cîteva mici excepţii, urîte, sărace, meschine: cu pagini gri, pe care cu greu puteai descifra literele, cu chipuri bucălate de fetiţe şi băieţi angajaţi, deja, în lupta pentru eradicarea inechităţii sociale, cu siluete incerte în culori dubioase ale unor prinţi şi prinţese scăpătate.
Lucrurile bune
Îmi amintesc cum păstra bunică-mea într-o ladă mare, de lemn (să fi fost lada de zestre?) tot felul de aşternuturi şi feţe de pernă noi, din damasc, brodate, croşetate şi apretate-băţ – numai bune să stea în picioare de capul lor. Mirosea înăuntru a nou învechit, a săpun, a lemn uscat.
Vîrstă şi vîrste
Am realizat, din nefericire, că, odată ce timpul trece mai dihai, devenim mai puţin reali. Nu zic vorbe mari – mai falşi şi mai cîrpiţi. Nu, nu e vorba de (aproape) nimic metafizic deocamdată: ci pur şi simplu de realităţile esteticii şi aparenţelor feminine – dar nu numai –, cel puţin odată cu înaintarea în vîrstă.
Lumea cu geamantane
Voi nu ştiu dacă aţi văzut, dar eu da: lumea pe stradă cu geamantane. Număr zilnic patru-cinci oameni ce-şi iau lumea în cap şi şi-o pun în geamantan. Unde s-or duce? Sînt ca-n Topîrceanu?
Obiectivitatea, o dictatură a bunului-gust (II)
„Presa exersează în Franţa un monopol al prostului-gust, al unei elite jurnalistice care propagă o gîndire unică, egoistă, care nu sfieşte să se anunţe a fi de dreapta sau de stînga, şi care violează în permanenţă abecedarul meseriei. Articolul de informaţie, comentariul – totul este amestecat“.
Carne fiartă lent cu măsline
Tocaţi două livre de carne, o duzină de măsline chinezeşti şi amestecaţi totul cu şase uncii de sos de soia, un vîrf de sare, patru uncii de vin galben, puţină ceapă şi ghimbir. Puneţi tocătura la fiert, cu puţină apă, la foc foarte mic, vreme de cel puţin patru ore; cu cît mai mult, cu atît mai bine.
Semnificaţiile unei victorii alarmante
Ce înseamnă victoria lui Obama global – pentru americani, pentru europeni şi, implicit, pentru români? Mai mult decît oricînd, românii înşişi sînt chemaţi să se mobilizeze pentru apărarea propriei libertăţi.
Practica şi teoria necrologului
Colegii de la Adevarul.ro au stîrnit reacţii negative pe Internet cu un live text (relatare pe ore şi minute) de la înmormîntarea lui Iurie Darie. Detaliile deloc ceremonioase ale ceremoniei au scandalizat cel puţin alte două site-uri, lucru care naşte o întrebare: în definitiv, ce şi cum ar trebui să scriem la moartea unei celebrităţi?
Interesele CNA
Vinerea trecută, între 19,00 şi 19,10, trei dintre canalele de televiziune de la noi au avut cea mai bună emisiune difuzată pe un post românesc. Este vorba de cele zece minute în care pe ecran a fost afişat textul sancţiunii date de Consiliul Naţional al Audiovizualului pentru limbajul suburban folosit în studiouri.
Avem un fel de „deltă“. Cum procedăm?
Auzisem că am avea un fel de „deltă“ în Bucureşti, un ecosistem apărut în mod miraculos în fosta groapă Văcăreşti, văzusem cîteva fotografii pe care aproape că le-aş fi bănuit de photoshopare intensă dacă n-ar fi fost publicate în National Geographic: o întindere de ape, stufăriş şi verdeaţă, tot felul de păsări hrănindu-şi puii.
Cu ochii-n 3,14
Într-o zi ploioasă, pe la ora 5, am condus cu maşina o prietenă la aeroport, la Otopeni. Zbura de la Bucureşti la Cluj. După o oră m-a sunat veselă să-mi spună că a ajuns. Noi încă eram blocaţi în trafic, pe drumul de întoarcere acasă, pe la Piaţa Victoriei. (A. P.)
Catedrala Mîntuirii Neamului va fi dotată cu adăpost antiatomic – anunţă Adevărul. Păi, dacă pînă şi clericii simt nevoia de-un adăpost antiatomic, atunci de ce mama naibii mai costruim ditamai catedrala? (M. M.)
Vedea-te-aş la Casa Albă
De ceva timp, trăiesc un sentiment de reînnoită uimire în faţa... cui credeţi?... preşedinţilor americani. N-are nici o legătură cu faptul că am şi dat mîna cu unul. Pentru mine e un mister cum de aceşti oameni mai au puterea, timp de patru ani de zile, să mai mişte o hîrtie.
De Sfîntul Mihail la 8 noiembrie 1835
"După lectura firmanului, vodă, într-un discurs injurios, plin de fiere şi dispreţ, a insultat o parti dintre familiile nobile ale acestei ţări; şi, dintr-o dată, luat de pasiunea care-l domină, s-a ridicat în picioare, pare-se, prin mişcările agitate şi privirile înfricoşate, spre a căuta persoanele asupra cărora ar fi vrut să-şi reverse furia."
Sexul în afara tarabelor
Glumim, de foarte multe ori, noi, adulţii, despre educaţia sexuală a copiilor noştri: avem impresia că ştiu mai multe decît noi, de la vîrste cu mult mai fragede decît acelea pe care le-am considera noi potrivite pentru a începe discuţiile despre sex.
Teoria şosetei
Mă numesc Camelia. Sau Ioana. Sau Sorina, cum vreţi dumneavoastră. Sînt o femeie cu nimic ieşită din comun, am un soţ şi doi copii. O slujbă de la 9 dimineaţa la 5 după-amiaza. Nu conduc. Am două credite, încă suportabile, în urma cărora voi plăti cam de două ori valoarea obiectelor cumpărate.
BZN şi fericirea cantabilă
Vedeam, peste tot, afişe cu concertele BZN de la Sala Palatului. Tot trecînd pe lîngă ele, pur şi simplu mi s-a făcut poftă să merg şi eu. Ce mă leagă de trupa BZN? La prima vedere, nimic în mod special, nici o amintire pregnantă sau particulară. Mai curînd o senzaţie: senzaţia dansului şi a „ceaiurilor“ din (pre)adolescenţa mea.
Crizantemele
Garoafa şi crizantema îmi dau senzaţia de mort. Om mort, ieftin îi iei două fire de-alea şi de-alea şi gata, la groapă! Privesc însă explozia asta de crizanteme a toamnei şi numai baia de culori, demenţa de petale îmi alungă gîndul macabru.
Obiectivitatea, o dictatură a bunului-gust
Dincolo de metodă în sine, de concept sau aspecte ale unei limbi de lemn care fac, din fericire, parte din fundamentele deontologiei jurnalistului, obiectivitatea pare a fi astăzi un termen extrem de greu de definit. Nu numai în presa românească, ci şi în cea franceză sau anglo-saxonă.
Tendoane de porc prăjite
Pregătiţi 10 picioare de porc, separînd tendoanele, cartilagiile şi şoriciul de carne şi de oase. Opăriţi-le, spălaţi-le bine şi fierbeţi-le într-o zeamă de legume. Cînd prind o culoare aurie, scoateţi-le din supă şi marinaţi-le într-un amestec alcătuit din părţi egale de vin galben de orez şi apă.