⬆
Societate
Pagina 112
Lucrurile bune
Îmi amintesc cum păstra bunică-mea într-o ladă mare, de lemn (să fi fost lada de zestre?) tot felul de aşternuturi şi feţe de pernă noi, din damasc, brodate, croşetate şi apretate-băţ – numai bune să stea în picioare de capul lor. Mirosea înăuntru a nou învechit, a săpun, a lemn uscat.
Vîrstă şi vîrste
Am realizat, din nefericire, că, odată ce timpul trece mai dihai, devenim mai puţin reali. Nu zic vorbe mari – mai falşi şi mai cîrpiţi. Nu, nu e vorba de (aproape) nimic metafizic deocamdată: ci pur şi simplu de realităţile esteticii şi aparenţelor feminine – dar nu numai –, cel puţin odată cu înaintarea în vîrstă.
Lumea cu geamantane
Voi nu ştiu dacă aţi văzut, dar eu da: lumea pe stradă cu geamantane. Număr zilnic patru-cinci oameni ce-şi iau lumea în cap şi şi-o pun în geamantan. Unde s-or duce? Sînt ca-n Topîrceanu?
Obiectivitatea, o dictatură a bunului-gust (II)
„Presa exersează în Franţa un monopol al prostului-gust, al unei elite jurnalistice care propagă o gîndire unică, egoistă, care nu sfieşte să se anunţe a fi de dreapta sau de stînga, şi care violează în permanenţă abecedarul meseriei. Articolul de informaţie, comentariul – totul este amestecat“.
Carne fiartă lent cu măsline
Tocaţi două livre de carne, o duzină de măsline chinezeşti şi amestecaţi totul cu şase uncii de sos de soia, un vîrf de sare, patru uncii de vin galben, puţină ceapă şi ghimbir. Puneţi tocătura la fiert, cu puţină apă, la foc foarte mic, vreme de cel puţin patru ore; cu cît mai mult, cu atît mai bine.
Semnificaţiile unei victorii alarmante
Ce înseamnă victoria lui Obama global – pentru americani, pentru europeni şi, implicit, pentru români? Mai mult decît oricînd, românii înşişi sînt chemaţi să se mobilizeze pentru apărarea propriei libertăţi.
Practica şi teoria necrologului
Colegii de la Adevarul.ro au stîrnit reacţii negative pe Internet cu un live text (relatare pe ore şi minute) de la înmormîntarea lui Iurie Darie. Detaliile deloc ceremonioase ale ceremoniei au scandalizat cel puţin alte două site-uri, lucru care naşte o întrebare: în definitiv, ce şi cum ar trebui să scriem la moartea unei celebrităţi?
Interesele CNA
Vinerea trecută, între 19,00 şi 19,10, trei dintre canalele de televiziune de la noi au avut cea mai bună emisiune difuzată pe un post românesc. Este vorba de cele zece minute în care pe ecran a fost afişat textul sancţiunii date de Consiliul Naţional al Audiovizualului pentru limbajul suburban folosit în studiouri.
Avem un fel de „deltă“. Cum procedăm?
Auzisem că am avea un fel de „deltă“ în Bucureşti, un ecosistem apărut în mod miraculos în fosta groapă Văcăreşti, văzusem cîteva fotografii pe care aproape că le-aş fi bănuit de photoshopare intensă dacă n-ar fi fost publicate în National Geographic: o întindere de ape, stufăriş şi verdeaţă, tot felul de păsări hrănindu-şi puii.
Cu ochii-n 3,14
Într-o zi ploioasă, pe la ora 5, am condus cu maşina o prietenă la aeroport, la Otopeni. Zbura de la Bucureşti la Cluj. După o oră m-a sunat veselă să-mi spună că a ajuns. Noi încă eram blocaţi în trafic, pe drumul de întoarcere acasă, pe la Piaţa Victoriei. (A. P.)
Catedrala Mîntuirii Neamului va fi dotată cu adăpost antiatomic – anunţă Adevărul. Păi, dacă pînă şi clericii simt nevoia de-un adăpost antiatomic, atunci de ce mama naibii mai costruim ditamai catedrala? (M. M.)
Vedea-te-aş la Casa Albă
De ceva timp, trăiesc un sentiment de reînnoită uimire în faţa... cui credeţi?... preşedinţilor americani. N-are nici o legătură cu faptul că am şi dat mîna cu unul. Pentru mine e un mister cum de aceşti oameni mai au puterea, timp de patru ani de zile, să mai mişte o hîrtie.
De Sfîntul Mihail la 8 noiembrie 1835
"După lectura firmanului, vodă, într-un discurs injurios, plin de fiere şi dispreţ, a insultat o parti dintre familiile nobile ale acestei ţări; şi, dintr-o dată, luat de pasiunea care-l domină, s-a ridicat în picioare, pare-se, prin mişcările agitate şi privirile înfricoşate, spre a căuta persoanele asupra cărora ar fi vrut să-şi reverse furia."
Sexul în afara tarabelor
Glumim, de foarte multe ori, noi, adulţii, despre educaţia sexuală a copiilor noştri: avem impresia că ştiu mai multe decît noi, de la vîrste cu mult mai fragede decît acelea pe care le-am considera noi potrivite pentru a începe discuţiile despre sex.
Teoria şosetei
Mă numesc Camelia. Sau Ioana. Sau Sorina, cum vreţi dumneavoastră. Sînt o femeie cu nimic ieşită din comun, am un soţ şi doi copii. O slujbă de la 9 dimineaţa la 5 după-amiaza. Nu conduc. Am două credite, încă suportabile, în urma cărora voi plăti cam de două ori valoarea obiectelor cumpărate.
BZN şi fericirea cantabilă
Vedeam, peste tot, afişe cu concertele BZN de la Sala Palatului. Tot trecînd pe lîngă ele, pur şi simplu mi s-a făcut poftă să merg şi eu. Ce mă leagă de trupa BZN? La prima vedere, nimic în mod special, nici o amintire pregnantă sau particulară. Mai curînd o senzaţie: senzaţia dansului şi a „ceaiurilor“ din (pre)adolescenţa mea.
Crizantemele
Garoafa şi crizantema îmi dau senzaţia de mort. Om mort, ieftin îi iei două fire de-alea şi de-alea şi gata, la groapă! Privesc însă explozia asta de crizanteme a toamnei şi numai baia de culori, demenţa de petale îmi alungă gîndul macabru.
Obiectivitatea, o dictatură a bunului-gust
Dincolo de metodă în sine, de concept sau aspecte ale unei limbi de lemn care fac, din fericire, parte din fundamentele deontologiei jurnalistului, obiectivitatea pare a fi astăzi un termen extrem de greu de definit. Nu numai în presa românească, ci şi în cea franceză sau anglo-saxonă.
Tendoane de porc prăjite
Pregătiţi 10 picioare de porc, separînd tendoanele, cartilagiile şi şoriciul de carne şi de oase. Opăriţi-le, spălaţi-le bine şi fierbeţi-le într-o zeamă de legume. Cînd prind o culoare aurie, scoateţi-le din supă şi marinaţi-le într-un amestec alcătuit din părţi egale de vin galben de orez şi apă.
În apărarea unui indezirabil – omul politic
Scriu aceste rînduri ca semn de apreciere pentru un tînăr om politic pe care îl cunosc şi care, în mod cu totul neaşteptat, zilele trecute a rupt cîteva minute din timpul său preţios pentru a fi prezent la o lansare de carte a unui poet, coleg al său de generaţie.
Voichiţa. Alina. Dealu Nou
Cristian Mungiu a fost acuzat că propagă o imagine negativă a României în lume. Polemica pe această temă a fost de un părerism generalizat: toată lumea şi-a dat cu presupusul cu privire la ce ar putea sau nu ar putea face filmul lui Mungiu din acest punct de vedere, dar nimeni nu a fost curios să afle ce a făcut efectiv.
Cei care ne îmbolnăvesc societatea
Te uiţi la ei, la realizatorii emisiunilor tabloide, îi vezi cum se bălăcesc cu dezinvoltură în tot felul de lături şi te întrebi: „oare cum or fi oamenii aceştia?“. Sînt în viaţa lor de zi cu zi la fel de decăzuţi cum sînt pe micul ecran?
Porţi deschise la Biblioteca Academiei Române
"Din comorile bibliotecii aş menţiona: Pergamonul lui Ioan Sinaitul, un pergamon grecesc de la sfîrşitul secolului XI, partiturile lui Mozart şi ale lui Rossini, monedele de aur din secolele V, VI BC şi, bineînţeles, arhivele marilor oameni din România: de cultură, politici, ingineri – de pildă, cea a lui Traian Vuia."
Cu ochii-n 3,14
Dacă faci baie în bere şi hamei, slăbeşti; dacă nu dormi, slăbeşti. Dacă te masezi cu turmeric şi curry, slăbeşti. Cînd luna e în scădere, s-ar putea să pierzi din greutate. Pînă şi vizionarea unui film horror te ajută să arzi peste 200 de calorii. Oare n-ar fi mai simplu să te apuci de sport? (S. G.)
În seara în care Felix Baumgartner urma să sară din stratosferă şi urmăream cu sufletul la gură transmisia de pe Digi Sport, m-a sunat tata: „Dă pe Discovery, e unul care se pregăteşte să meargă pe
Ce nu ştiu femeile despre sărut
Privind-o pe Alicia cum sta pe pat cu o mînă sub cap şi cum muşca din smochina movalie, mi-am spus că femeile nu-s deloc conştiente de importanţa pe care (totuşi!) bărbaţii o dau unui sărut – şi mai ales primului sărut din relaţia lor cu femeia care-i atrage într-un fel mai aparte.
Despre Cotroceni
Înainte de a fi palat, Cotroceni a avut o lungă şi importantă istorie mai puţin cunoscută astăzi. Despre această istorie vorbeşte Mariana Lazăr în cartea ei „Spre folosul acestei Sfinte Case“ Constituirea şi evoluţia domeniului mănăstirii Cotroceni (secolele XVII-XIX), carte apărută la Editura Istros, Brăila, 2012.
Portretul dascălului protestatar
În urmă cu doi ani, o învăţătoare a intrat în greva foamei pentru că drepturile salariale i-au fost încălcate. Guvernanţii de atunci, ca de altfel toţi cei din perioada postdecembristă, au făcut promisiuni mari angajaţilor la stat, deşi semnele crizei internaţionale erau mai mult decît evident
Petrecerea
Pare genul slujbaşului din straturile ierarhice de mijloc. Slujbaş la stat, cu ceva putere de decizie şi cu acces la îngerii de categoria întîi, ăia de lîngă stăpîn. Au întins o masă lungă, mare, pe o latură a încăperii care mai adăposteşte cîteva mese mai mici, de patru persoane, ocupate, de asemenea, de altă lume.
On the run - am, n-am treabă…
După o perioadă de lucru asiduu acasă, mi-am dat seama că, dacă vrei să fii „în inima lucrurilor“ (în cazul în care respectiva expresie înseamnă, cu adevărat, ceva), trebuie să ieşi în lume. Să umbli, să te arăţi, să se vadă că exişti. Cui (să te arăţi)? Evident, lumii.
Sînt as în a nu-mi plăti datoriile la timp
Uit, n-am bani la date exacte. Creditul la bancă, electrica, întreţinerea, netul-teveul, mobilul. Apare noua factură şi eu n-am plătit-o pe cea veche. Aşa sînt. Există însă o exactitate a întîrzierii şi una a întîrzierii plăţii, o corectitudine în a plăti pînă la urmă. Şi orice ins care priveşte situaţia mea vede că aşa sînt.
Exerciţii de răbdare
Lecţia răbdării, combinată indisociabil cu cea a speranţei, pare să fie vitală în programul ascensiunii noastre, pe orice plan ar fi vizată aceasta. Dar şi, în egală măsură, o temă consacrată în discursul sapienţial curent al celor care-ţi evaluează situaţia.
Felii de rinichi prăjite
Puneţi doi rinichi de porc într-o oală cu apă rece. Curăţaţi-i de pieliţe, tăiaţi-i în două pe lungime, îndepărtaţi partea grasă şi zgîrcioasă din mijloc, ştergeţi-i cu o cîrpă şi tăiaţi-i în felii subţiri, pe care le înmuiaţi din nou în apă rece, pentru a îndepărta urmele de sînge.
Haterii în actualitate
În ultimii ani peisajul social românesc s-a îmbogăţit cu un nou personaj public, preluat sub formă de clişeu din engleză: haterul, cel-care-urăşte. Specie nu foarte răspîndită, el a ajuns totuşi la proeminenţă prin obiectele urei lui, de regulă personaje mai cunoscute decît el şi care dispun de canale de comunicare publică.
Cum e poporul, şi televizorul
Avem tendinţa să judecăm lumea după măsurile propriei noastre persoane. Aşa cum sîntem şi gîndim credem că sînt şi gîndesc şi cei din jurul nostru. Desigur, conştientizăm că oamenii sînt diferiţi, chiar foarte diferiţi, dar trebuie să facem un efort să şi simţim asta.
Cum se plantează o pădure
Ţin minte că a fost nevoie de ceva muncă de convingere ca să merg taman pînă la poalele muntelui Tăşuleasa, aproape de Pasul Tihuţa, acolo unde membrii asociaţiei, ajutaţi de cîţiva voluntari, au construit un campus pentru tinerii care, într-un avînt ecologic romantic, vor să salveze Mama natură de natura umană.
Cu ochii-n 3,14
● Uma Thurman, protagonista din Kill Bill, a anunţat numele fiicei sale recent născute: Rosalind Arusha Arkadina Altalune Florence Thurman-Busson. Am zis eu că am fost discriminată atunci cînd, în secolul trecut, taică-meu a vrut să mă numească Ana-Maria Simona şi funcţionara de la ghişeu i-a spus că e prea mult. Parcă aş cere cuiva nişte daune… (S. S.)
● La Piaţa Sudului, în geamul unei prăvălii, acest anunţ: „Pierdut broască ţestoasă cu tot cu coş, coşul de culoare alb cu albastru. Ofer recom
Acum 94 de ani: umilinţă şi extaz
Anul 1918 va rămîne, probabil în toată istoria neamului nostru, anul cel mai paradoxal. Cu greu se pot imagina, la distanţă de cîteva luni, atîtea evenimente şi stări mai contradictorii. Drumul de la agonia şi pînă la extazul unui întreg neam a avut nevoie de doar două trimestre.
Capra vecinului din cultura română
Cultura pe aici pe la noi n-a fost şi nici nu prea este ceva important. Şi pînă la urmă, de ce ar fi? Pe aici pe la noi, doar cine nu vrea nu scrie cărţi şi nu editează compendii despre civilizaţii trecute şi prezente. Şi apoi, nu-i mare lucru să mîzgăleşti trei linii pe hîrtie şi să declari că eşti mare scriitor.
O televiziune bolnavă
Ideea unui filozof român, prezentată la oră de maximă audienţă, de a da în judecată CNA-ul la CEDO, a avut palide ecouri în mass-media noastră. Nici nu-i de mirare: Ce televiziune din România ar putea spune cu mîna pe inimă că îşi doreşte un CNA care să funcţioneze, punînd între televiziuni şi telespectatorii săi limitele legii?
Minte-mă frumos
Ca orice român mai mult sau mai puţin snob, care a ajuns să ofteze atins de frumuseţea deal-vale italienească, zimţată pe alocuri de chiparoşii întunecaţi, de orăşelele dichisite, mobilate pe dinafară ca în casă, mi-oi fi aţintit şi eu o privire vag goală într-un punct inexistent şi oi fi început să visez.
Mall (-ul meu) mai mic
Mall-ul din Vitan este deja… istoric. Deschis în 1999, e, din cîte ştiu, primul din Bucureşti. Pentru mine a fost (şi încă mai este) simbolul consumismului postrevoluţionar de la noi. Cînd s-a deschis, am dat năvală, împreună cu mulţi alţi concetăţeni, să văd ce-i cu acest bizar stabiliment.
Un pui, două raţe
Lucian mi-a adus de la el de-acasă, din Vîlcea, două raţe şi un pui. Dom’le, sînt hrăniţi numai cu lucruri naturale şi sînt plimbaţi. Mama mea îi creşte! Da, sînt plimbaţi. Nu ştiu cum vedeţi voi lucrurile, dar eu în vorba lui Lucian am încredere şi chiar mai mult de atît.
Carne „flori de prun“
Tăiaţi două livre de carne în felii subţiri. Decupaţi marginile fiecărei felii în formă de floare cu cinci petale. Înmuiaţi „florile“ obţinute în trei albuşuri de ou bătute şi prăjiţi-le în untură fierbinte. După ce s-au rumenit bine, scurgeţi-le de grăsime şi ţineţi-le deoparte.
De ce nu avem branduri personale
România este ţara cărţilor de vizită, a adreselor de e-mail şi a CV-urilor fistichii, inovatoare în sensul rău al cuvîntului. Motivele ţin, desigur, de o lipsă generală de simţ practic şi de orientare către eficienţă, care duce şi la atribute profesionale intrinseci mai reduse, şi deci cu atît mai mult la neglijenţa în comunicarea proprie.
Ştiţi ce rataţi?
Aşa cum scriam şi altă dată, televiziunile de la noi se întrec în a ne prezenta cît mai multe personaje din curtea miracolelor. Vedem varietăţi ale femeii cu barbă, ale mahalagioacei care-şi ridică în văzul lumii fustele sau ale piticului zglobiu – vedete, analişti sau politicieni.
Poveşti alsaciene
Deşi sălăşluieşte în portul Liberty Island din New York, dăruită Statelor Unite ale Americii de către Franţa, în 1886, pentru aniversarea celor 100 de ani de la Declaraţia de Independenţă, o replică a Statuii Libertăţii, cea care „salută călătorii veniţi pe pămînt american“, există şi în Franţa.
Cu ochii-n 3,14
„Iubita mea, sînt ultimul poet balcanic: / Primeşti un decojitor mecanic!“ Nu, nu e unul din sloganurile Dedeman, este un distih scris de Emil Brumaru în 1978. (M. C.)
Ultimele cuvinte ale lui Felix Baumgartner înainte să sară de la 39 km distanţă de Pămînt au fost: „I’m coming home“. Mai emoţionant de-atît nu se poate. Decît de la 40 km încolo. (L. V.)
Noua Cruciadă rulează la cinematograf
La capitolul „băieţi cu care nu e bine să te pui“ preferatul meu, pînă mai ieri, era Bruce Willis – dat fiind că Die Hard 2 (1990) rămîne, în mintea mea, un film de referinţă al genului. Dar iată ca Liam Neeson vine tare din urmă – şi, cînd spun tare, mă refer la o conotaţie pe care îndeobşte filmele de tip shoot them all nu o au.
"Dumnezeu e aci'...la colţ"
Implicarea Bisericii în construirea unor programe educative, pentru propriii slujitori, nu pentru ceilalţi, este destul de firavă şi a fost întotdeauna destul de anemică. Regulamentele Organice (1830/1831), avînd nevoie de preoţi în susţinerea proiectului modernizator, au oferit o serie de soluţii menite a stimula instrucţia.
Ghiozdanul elevului şi raniţa soldatului
Temele pentru acasă şi ghiozdanul atîrnă în spinarea elevului român ca raniţa unui soldat plecat pe frontul unui război mondial. Tone de exerciţii şi de compuneri, zeci de caiete, manuale, culegeri, lecturi suplimentare pun viaţa de şcolar, dar şi de părinte de şcolar, sub semnul unei confruntări majore, pe viaţă şi pe moarte.
Te-am sunat la telefon
„Alejandro, Alejandroooo Ale-Alejandroooo, Fernandoooo tralalalaaa...“ Lady Gaga urlă din telefonul unei doamne cu o aparenţă mai de mamaie, aşa. Şi urlă, şi urlă, că mamaie îl aude greu, iar cînd îl aude, trebuie să-l caute îndelung într-o sacoşă uriaşă, cu de toate.