⬆
Societate
Pagina 112
Sate şi oraşe
Brasilia, oraşul preconstruit despre care am învăţat prin gimnaziu, m-a fascinat ca idee. Cum o fi să faci un oraş şi abia apoi să se mute lumea în el? Ei bine, asta se întîmplă la Belval, unde am locuit pentru un an. Aici, a fost cîndva o uzină siderurgică.
Cu ochii-n 3,14
În sectorul 2 din Bucureşti vor să devină deputaţi Vulpoiu Dorel, Pelican Dumitru şi Păuniţă Marius. Oare ce o să se aleagă din toată fauna asta? (A. P.)
Se pare că melcii pot dormi fără întrerupere timp de trei ani fără să moară de foame. Oamenii mănîncă în jur de 50 de tone de alimente de-a lungul vieţii şi li se face foame în fiecare zi. Iar somnul nu-i ajută prea mult. De cînd cu tăierile astea de salarii, condiţia melcului (care, apropo, nici nu plăteşte chirie) mi se pare, brusc, mult sup
Alicia, în noaptea aceea
O femeie în pat este o specie cu totul diferită de cea a noastră, a bărbaţilor. Şi nu mă refer aici la femeia „adusă la pat“ sau „luată în stăpînire“ prin actul posesiei; a aduce la pat şi a lua în stăpînire sînt formule pur masculine, verbe ale vanităţii noastre; ele arată doar perspectiva bărbatului.
„Omului făcut“ sau despre succesul social
Campania electorală din acest an e aşa cum n-a mai fost vreodată în ultimele două decenii şi cum nu va mai fi de aci înainte... Dincolo de limbajul grobian şi colorat, de trivialitatea promovată ca stil de viaţă, ceea ce mă impresionează este ubicuitatea mediocrităţii: oameni ieşiţi din nimic încercînd din răsputeri să fie „cineva“.
Scriitori fără corp
Au apărut zilele acestea, la Editura Humanitas, într-o selecţie realizată de Dan C. Mihăilescu, scrisorile lui Caragiale. Cu ceva timp în urmă, a apărut, la aceeaşi editură, un audiobook cu texte jurnalistice, ale aceluiaşi autor. Nu-mi aduc aminte să le fi studiat la şcoală, nici pe unele, nici pe celelalte.
Chestiuni nerezolvate
Eşti răcit şi vai de capul tău. Îţi bubuie tîmplele, nu poţi respira şi o tuse seacă îţi chinuie pieptul. Poţi să ai cincisprezece sau cincizeci de ani, mama ta îţi va reproşa că umbli gol pe stradă şi de-aia ai răcit. Îşi va aminti că iarna umbli cu capul gol şi că ieşi afară imediat după ce faci duş.
Sat şi oraş
S-a tot vorbit, şi pe bună dreptate, de discrepanţele evidente, flagrante, între sat şi oraş. Din România. Recent, mergînd prin niscaiva sate, după o oarecare pauză, constat că, în anumite privinţe, lucrurile nu mai stau chiar aşa. Discrepanţele pe care le tot comentam s-au mai diminuat.
S-a umplut sectorul 3
De corturi cu primarul Robert care cică a zis-făcut 0% taxa la gunoi. Tocmai acum au apărut corturile, cînd el trebuie să dea socoteală de mansardele de lemn construite aiurea pe blocurile de beton şi care au luat foc. Bună şmecherie: ard mansardele – trosc, realizăm ceva!
Fibre de carne deshidratată (Ròuso-ng)
Reţeta este valabilă pentru orice fel de carne: pui, porc sau peşte. Spălaţi cu apă rece o livră de carne, maceraţi-o o vreme în vin de orez şi puneţi-o apoi la fiert. Cînd e gata, înveliţi bucata de carne într-un sac de pînză şi stoarceţi-o cu putere, în repetate rînduri, pînă cînd e aproape uscată.
„Comunismul şi capitalismul nu sînt două epoci complet separate“ - interviu cu Anca PUŞCĂ
Este profesoară de studii internaţionale la Goldsmiths, University of London, şi se ocupă de cercetare la Columbia University, în New York. Anca Puşcă face parte dintre românii cu o carieră reuşită în străinătate, motiv pentru care i-a stîrnit interesul Claudiei Silaghi de la Romanian Education Foundation.
Bicolorul naţional
A ajuns în România odată cu frigul şi dă aceeaşi senzaţie de amorţeală: campania electorală de la parlamentare e un exerciţiu democratic formal şi plicticos. Nici măcar insultele nu dinamizează, deocamdată, lucrurile. Cum se spune, jocurile sînt făcute.
Vocea lui Dan Voiculescu
Giovanni Sartori observa, în volumul său Homo videns, că televiziunea are un cuvînt decisiv de spus în privinţa votului, dar că ea personalizează alegerile. „Pe micul ecran vedem persoane, nu programe de partid“ – spunea el. „Video-politica tinde să distrugă – mai mult sau mai puţin, în funcţie de loc – partidul“.
Mexicul meu cît o boabă de năut
Am plecat spre Festivalul de Film de la Morelia cu un ghid răsfoit în grabă şi avînd în minte poveştile lui Mihai Chirilov, care fusese de mai multe ori acolo. Mai trecusem Oceanul, dar de data asta pămîntul s-a învîrtit, la propriu, mult mai mult pentru mine.
Cu ochii-n 3,14
E plantă, se numeşte Amorphophallus şi pute în asemenea hal încît cercetătorii au catalogat după miros cîteva din cele peste 170 de specii cunoscute, astfel: peşte/urină, bălegar/fecale, hoit şi brînză rîncedă. Cu toate astea, o specie de Amorphophallus japoneză miroase a fructe/ciocolată şi e cultivată ca ingredient pentru bomboane. Este, cum ar veni, rebela speciei. (M. C.)
Întrebat de jurnaliştii de la Adevărul de ce a demis directori de institute „cu rezultate remarcabile“, Andrei Marga (da,
Iurie Darie la televizor
Unele dintre primele mele amintiri legate de televizor au legătură cu un bărbat simpatic foarte, care, nu ştiu prin ce minune, desena şi vorbea în acelaşi timp – ceea ce pentru unul ca mine, care în probleme de desen mereu a avut două mîini stîngi, reprezintă un mister chiar şi azi, cînd mi-aduc aminte.
Cum să mori în România în anul de graţie 2012
Cum sînt o persoană mai „nevricoasă“, protestez pe toate căile posibile şi imposibile împotriva expunerii vizibile a morţii publice. Trăim şi aşa într-un oraş tare urît, plin de gropi de toate felurile, lipsit de afecţiune şi mai ales de orice regulă. Nu vreau să aud claxoane, să văd alaiuri funerare, să particip la exhibiţionismul „îndurerat“ de pe străzile oraşului.
Basme cu sclipici
Cărţile de poveşti ale copilăriei noastre comuniste erau, cu cîteva mici excepţii, urîte, sărace, meschine: cu pagini gri, pe care cu greu puteai descifra literele, cu chipuri bucălate de fetiţe şi băieţi angajaţi, deja, în lupta pentru eradicarea inechităţii sociale, cu siluete incerte în culori dubioase ale unor prinţi şi prinţese scăpătate.
Lucrurile bune
Îmi amintesc cum păstra bunică-mea într-o ladă mare, de lemn (să fi fost lada de zestre?) tot felul de aşternuturi şi feţe de pernă noi, din damasc, brodate, croşetate şi apretate-băţ – numai bune să stea în picioare de capul lor. Mirosea înăuntru a nou învechit, a săpun, a lemn uscat.
Vîrstă şi vîrste
Am realizat, din nefericire, că, odată ce timpul trece mai dihai, devenim mai puţin reali. Nu zic vorbe mari – mai falşi şi mai cîrpiţi. Nu, nu e vorba de (aproape) nimic metafizic deocamdată: ci pur şi simplu de realităţile esteticii şi aparenţelor feminine – dar nu numai –, cel puţin odată cu înaintarea în vîrstă.
Lumea cu geamantane
Voi nu ştiu dacă aţi văzut, dar eu da: lumea pe stradă cu geamantane. Număr zilnic patru-cinci oameni ce-şi iau lumea în cap şi şi-o pun în geamantan. Unde s-or duce? Sînt ca-n Topîrceanu?
Obiectivitatea, o dictatură a bunului-gust (II)
„Presa exersează în Franţa un monopol al prostului-gust, al unei elite jurnalistice care propagă o gîndire unică, egoistă, care nu sfieşte să se anunţe a fi de dreapta sau de stînga, şi care violează în permanenţă abecedarul meseriei. Articolul de informaţie, comentariul – totul este amestecat“.
Carne fiartă lent cu măsline
Tocaţi două livre de carne, o duzină de măsline chinezeşti şi amestecaţi totul cu şase uncii de sos de soia, un vîrf de sare, patru uncii de vin galben, puţină ceapă şi ghimbir. Puneţi tocătura la fiert, cu puţină apă, la foc foarte mic, vreme de cel puţin patru ore; cu cît mai mult, cu atît mai bine.
Semnificaţiile unei victorii alarmante
Ce înseamnă victoria lui Obama global – pentru americani, pentru europeni şi, implicit, pentru români? Mai mult decît oricînd, românii înşişi sînt chemaţi să se mobilizeze pentru apărarea propriei libertăţi.
Practica şi teoria necrologului
Colegii de la Adevarul.ro au stîrnit reacţii negative pe Internet cu un live text (relatare pe ore şi minute) de la înmormîntarea lui Iurie Darie. Detaliile deloc ceremonioase ale ceremoniei au scandalizat cel puţin alte două site-uri, lucru care naşte o întrebare: în definitiv, ce şi cum ar trebui să scriem la moartea unei celebrităţi?
Interesele CNA
Vinerea trecută, între 19,00 şi 19,10, trei dintre canalele de televiziune de la noi au avut cea mai bună emisiune difuzată pe un post românesc. Este vorba de cele zece minute în care pe ecran a fost afişat textul sancţiunii date de Consiliul Naţional al Audiovizualului pentru limbajul suburban folosit în studiouri.
Avem un fel de „deltă“. Cum procedăm?
Auzisem că am avea un fel de „deltă“ în Bucureşti, un ecosistem apărut în mod miraculos în fosta groapă Văcăreşti, văzusem cîteva fotografii pe care aproape că le-aş fi bănuit de photoshopare intensă dacă n-ar fi fost publicate în National Geographic: o întindere de ape, stufăriş şi verdeaţă, tot felul de păsări hrănindu-şi puii.
Cu ochii-n 3,14
Într-o zi ploioasă, pe la ora 5, am condus cu maşina o prietenă la aeroport, la Otopeni. Zbura de la Bucureşti la Cluj. După o oră m-a sunat veselă să-mi spună că a ajuns. Noi încă eram blocaţi în trafic, pe drumul de întoarcere acasă, pe la Piaţa Victoriei. (A. P.)
Catedrala Mîntuirii Neamului va fi dotată cu adăpost antiatomic – anunţă Adevărul. Păi, dacă pînă şi clericii simt nevoia de-un adăpost antiatomic, atunci de ce mama naibii mai costruim ditamai catedrala? (M. M.)
Vedea-te-aş la Casa Albă
De ceva timp, trăiesc un sentiment de reînnoită uimire în faţa... cui credeţi?... preşedinţilor americani. N-are nici o legătură cu faptul că am şi dat mîna cu unul. Pentru mine e un mister cum de aceşti oameni mai au puterea, timp de patru ani de zile, să mai mişte o hîrtie.
De Sfîntul Mihail la 8 noiembrie 1835
"După lectura firmanului, vodă, într-un discurs injurios, plin de fiere şi dispreţ, a insultat o parti dintre familiile nobile ale acestei ţări; şi, dintr-o dată, luat de pasiunea care-l domină, s-a ridicat în picioare, pare-se, prin mişcările agitate şi privirile înfricoşate, spre a căuta persoanele asupra cărora ar fi vrut să-şi reverse furia."
Sexul în afara tarabelor
Glumim, de foarte multe ori, noi, adulţii, despre educaţia sexuală a copiilor noştri: avem impresia că ştiu mai multe decît noi, de la vîrste cu mult mai fragede decît acelea pe care le-am considera noi potrivite pentru a începe discuţiile despre sex.
Teoria şosetei
Mă numesc Camelia. Sau Ioana. Sau Sorina, cum vreţi dumneavoastră. Sînt o femeie cu nimic ieşită din comun, am un soţ şi doi copii. O slujbă de la 9 dimineaţa la 5 după-amiaza. Nu conduc. Am două credite, încă suportabile, în urma cărora voi plăti cam de două ori valoarea obiectelor cumpărate.
BZN şi fericirea cantabilă
Vedeam, peste tot, afişe cu concertele BZN de la Sala Palatului. Tot trecînd pe lîngă ele, pur şi simplu mi s-a făcut poftă să merg şi eu. Ce mă leagă de trupa BZN? La prima vedere, nimic în mod special, nici o amintire pregnantă sau particulară. Mai curînd o senzaţie: senzaţia dansului şi a „ceaiurilor“ din (pre)adolescenţa mea.
Crizantemele
Garoafa şi crizantema îmi dau senzaţia de mort. Om mort, ieftin îi iei două fire de-alea şi de-alea şi gata, la groapă! Privesc însă explozia asta de crizanteme a toamnei şi numai baia de culori, demenţa de petale îmi alungă gîndul macabru.
Obiectivitatea, o dictatură a bunului-gust
Dincolo de metodă în sine, de concept sau aspecte ale unei limbi de lemn care fac, din fericire, parte din fundamentele deontologiei jurnalistului, obiectivitatea pare a fi astăzi un termen extrem de greu de definit. Nu numai în presa românească, ci şi în cea franceză sau anglo-saxonă.
Tendoane de porc prăjite
Pregătiţi 10 picioare de porc, separînd tendoanele, cartilagiile şi şoriciul de carne şi de oase. Opăriţi-le, spălaţi-le bine şi fierbeţi-le într-o zeamă de legume. Cînd prind o culoare aurie, scoateţi-le din supă şi marinaţi-le într-un amestec alcătuit din părţi egale de vin galben de orez şi apă.
În apărarea unui indezirabil – omul politic
Scriu aceste rînduri ca semn de apreciere pentru un tînăr om politic pe care îl cunosc şi care, în mod cu totul neaşteptat, zilele trecute a rupt cîteva minute din timpul său preţios pentru a fi prezent la o lansare de carte a unui poet, coleg al său de generaţie.
Voichiţa. Alina. Dealu Nou
Cristian Mungiu a fost acuzat că propagă o imagine negativă a României în lume. Polemica pe această temă a fost de un părerism generalizat: toată lumea şi-a dat cu presupusul cu privire la ce ar putea sau nu ar putea face filmul lui Mungiu din acest punct de vedere, dar nimeni nu a fost curios să afle ce a făcut efectiv.
Cei care ne îmbolnăvesc societatea
Te uiţi la ei, la realizatorii emisiunilor tabloide, îi vezi cum se bălăcesc cu dezinvoltură în tot felul de lături şi te întrebi: „oare cum or fi oamenii aceştia?“. Sînt în viaţa lor de zi cu zi la fel de decăzuţi cum sînt pe micul ecran?
Porţi deschise la Biblioteca Academiei Române
"Din comorile bibliotecii aş menţiona: Pergamonul lui Ioan Sinaitul, un pergamon grecesc de la sfîrşitul secolului XI, partiturile lui Mozart şi ale lui Rossini, monedele de aur din secolele V, VI BC şi, bineînţeles, arhivele marilor oameni din România: de cultură, politici, ingineri – de pildă, cea a lui Traian Vuia."
Cu ochii-n 3,14
Dacă faci baie în bere şi hamei, slăbeşti; dacă nu dormi, slăbeşti. Dacă te masezi cu turmeric şi curry, slăbeşti. Cînd luna e în scădere, s-ar putea să pierzi din greutate. Pînă şi vizionarea unui film horror te ajută să arzi peste 200 de calorii. Oare n-ar fi mai simplu să te apuci de sport? (S. G.)
În seara în care Felix Baumgartner urma să sară din stratosferă şi urmăream cu sufletul la gură transmisia de pe Digi Sport, m-a sunat tata: „Dă pe Discovery, e unul care se pregăteşte să meargă pe
Ce nu ştiu femeile despre sărut
Privind-o pe Alicia cum sta pe pat cu o mînă sub cap şi cum muşca din smochina movalie, mi-am spus că femeile nu-s deloc conştiente de importanţa pe care (totuşi!) bărbaţii o dau unui sărut – şi mai ales primului sărut din relaţia lor cu femeia care-i atrage într-un fel mai aparte.
Despre Cotroceni
Înainte de a fi palat, Cotroceni a avut o lungă şi importantă istorie mai puţin cunoscută astăzi. Despre această istorie vorbeşte Mariana Lazăr în cartea ei „Spre folosul acestei Sfinte Case“ Constituirea şi evoluţia domeniului mănăstirii Cotroceni (secolele XVII-XIX), carte apărută la Editura Istros, Brăila, 2012.
Portretul dascălului protestatar
În urmă cu doi ani, o învăţătoare a intrat în greva foamei pentru că drepturile salariale i-au fost încălcate. Guvernanţii de atunci, ca de altfel toţi cei din perioada postdecembristă, au făcut promisiuni mari angajaţilor la stat, deşi semnele crizei internaţionale erau mai mult decît evident
Petrecerea
Pare genul slujbaşului din straturile ierarhice de mijloc. Slujbaş la stat, cu ceva putere de decizie şi cu acces la îngerii de categoria întîi, ăia de lîngă stăpîn. Au întins o masă lungă, mare, pe o latură a încăperii care mai adăposteşte cîteva mese mai mici, de patru persoane, ocupate, de asemenea, de altă lume.
On the run - am, n-am treabă…
După o perioadă de lucru asiduu acasă, mi-am dat seama că, dacă vrei să fii „în inima lucrurilor“ (în cazul în care respectiva expresie înseamnă, cu adevărat, ceva), trebuie să ieşi în lume. Să umbli, să te arăţi, să se vadă că exişti. Cui (să te arăţi)? Evident, lumii.
Sînt as în a nu-mi plăti datoriile la timp
Uit, n-am bani la date exacte. Creditul la bancă, electrica, întreţinerea, netul-teveul, mobilul. Apare noua factură şi eu n-am plătit-o pe cea veche. Aşa sînt. Există însă o exactitate a întîrzierii şi una a întîrzierii plăţii, o corectitudine în a plăti pînă la urmă. Şi orice ins care priveşte situaţia mea vede că aşa sînt.
Exerciţii de răbdare
Lecţia răbdării, combinată indisociabil cu cea a speranţei, pare să fie vitală în programul ascensiunii noastre, pe orice plan ar fi vizată aceasta. Dar şi, în egală măsură, o temă consacrată în discursul sapienţial curent al celor care-ţi evaluează situaţia.
Felii de rinichi prăjite
Puneţi doi rinichi de porc într-o oală cu apă rece. Curăţaţi-i de pieliţe, tăiaţi-i în două pe lungime, îndepărtaţi partea grasă şi zgîrcioasă din mijloc, ştergeţi-i cu o cîrpă şi tăiaţi-i în felii subţiri, pe care le înmuiaţi din nou în apă rece, pentru a îndepărta urmele de sînge.
Haterii în actualitate
În ultimii ani peisajul social românesc s-a îmbogăţit cu un nou personaj public, preluat sub formă de clişeu din engleză: haterul, cel-care-urăşte. Specie nu foarte răspîndită, el a ajuns totuşi la proeminenţă prin obiectele urei lui, de regulă personaje mai cunoscute decît el şi care dispun de canale de comunicare publică.
Cum e poporul, şi televizorul
Avem tendinţa să judecăm lumea după măsurile propriei noastre persoane. Aşa cum sîntem şi gîndim credem că sînt şi gîndesc şi cei din jurul nostru. Desigur, conştientizăm că oamenii sînt diferiţi, chiar foarte diferiţi, dar trebuie să facem un efort să şi simţim asta.