Despre Cotroceni

Publicat în Dilema Veche nr. 455 din 1-7 noiembrie 2012
Odă dulceţurilor  jpeg

Înainte de a fi palat, Cotroceni a avut o lungă şi importantă istorie mai puţin cunoscută astăzi. Despre această istorie vorbeşte Mariana Lazăr în cartea ei „Spre folosul acestei Sfinte Case“ Constituirea şi evoluţia domeniului mănăstirii Cotroceni (secolele XVII-XIX), carte apărută la Editura Istros, Brăila, 2012. Istoric şi cercetător la Muzeul Naţional Cotroceni, Mariana Lazăr foloseşte ca sursă principală de documentare arhivele strînse de-a lungul anilor în fondurile mănăstirii: catagrafii şi inventare, acte de donaţie şi documente de întărire, documente iconografice etc.

Ctitorirea mănăstirii Cotroceni de către domnul Şerban Cantacuzino (1678-1688) se înscrie, după cum precizează autoarea, în primul capitol, în „cadrul mental al epocii“, o epocă dominată de războaie, epidemii şi multe, multe incertitudini. Ridicarea unei biserici sau a unei mănăstiri este un gest firesc pentru oamenii timpului trecut, nu numai pentru captarea bunăvoinţei divine, ci şi în mărturisirea unei recunoştinţe pentru un destin care ar fi putut fi altul fără protecţia divină. Opera de ctitorire a mănăstirii de la Cotroceni se înscrie în această logică de definire a „raporturilor speciale cu Dumnezeu“ într-un moment important pentru fiul de boier ajuns domn: „în prea multe şi nespuse nevoi şi primejdii în această nestătătoare lume şi noi căzînd... nu ne-am fi mîntuit, nici ne-am fi izbăvit de n-ar fi fost nouă dumnezeiasca providenţie, ajutor“. Or, vodă Cantacuzino avea de ce să-i mulţumească lui Dumnezeu, dacă cunoaştem povestea tinereţilor sale destul de „încercate“. Construcţia a început chiar din primul an de domnie pe moşia Cotroceni, sat care îi aparţinea (jumătate de sat) încă de pre vremea boieriei. „Fără să precupeţească nici o cheltuială“, cum scrie Anton Maria Del Chiaro, secretarul lui Constantin vodă Brâncoveanu, Şerban vodă va supraveghea personal ridicarea „somptuosului“ (termenul îi aparţine tot lui Del Chiaro) aşezămînt monastic, terminat destul de repede, în numai trei ani (1681). Mărturiile epocii vorbesc cu admiraţie despre bogăţia şi frumuseţea acestei ctitorii. La 1702, englezul Edmund Chishul scrie: „Zugrăveala, poleiala şi broderia ce o împodobesc sunt nespus de bogate şi picturile sunt atît de numeroase încît acoperă orice parte a bisericii, atît pe dinăuntru, cît şi pe partea dinafară a intrării“ (pridvorul).

Ca orice ctitorie domnească, mănăstirea Cotroceni este înzestrată de ctitor cu importante danii, astfel încît să-i asigure supravieţuirea peste veacuri (capitolul al II-lea). Mariana Lazăr vorbeşte despre un „act de donaţie de excepţie“ menit să impresioneze, şi care va fi însoţit, mai apoi, de o politică de achiziţii destul de „orientată“ spre moşiile din apropierea mănăstirii. Pînă la sfîrşitul domniei (şi implicit al vieţii), vodă Cantacuzino a donat mănăstirii Cotroceni 26 de proprietăţi: sate, moşii, vii, mori sau vaduri de moară, la care se adaugă prăvălii, pivniţe, hanuri (celebru fiind Hanul lui Şerban vodă); tot vodă confirmă sau obţine (de la diferiţii patriarhi ai Orientului) o serie de privilegii întărind autoritatea egumenului păstor.

Cartea Marianei Lazăr este foarte importantă pentru că, după părerea mea, reconstituirea domeniului de la mănăstirea Cotroceni pare mai degrabă un pretext pentru a reface, de fapt, maniera de funcţionare a unei mănăstiri de-a lungul a doua secole. Intrînd cu multă curiozitate şi acribie în spiritul acelor vremuri, autorul ne oferă informaţii esenţiale utile pentru scrierea istoriei sociale a acelei epoci. De pildă, practica împrumutului cu dobîndă, atît de blamată de către Biserica Catolică, este cît se poate de firească pentru Biserica Ortodoxă. Mănăstirea Cotroceni foloseşte această metodă spre a-şi spori veniturile, dovedindu-se uneori un foarte bun cămătar. Este de la sine înţeles că de calităţile administrative ale egumenilor depind buna „orînduială“ şi buna „chiverniseală“ a unei mănăstiri. Capitolele trei şi patru ne vorbesc cu foarte multă convingere şi mai ales cu susţinere documentară despre modalităţile de „sporire“ a unei averi deja constituite. Sînt, după părerea mea, capitolele cele mai importante ale cărţii, pentru că ne oferă detalii esenţiale în înţelegerea economiei vremii, cu explicarea diferitelor practici care astăzi au dispărut. Şi, dacă vrem să ştim mai multe, zăbovim asupra capitolului dedicat veniturilor şi cheltuielilor, regăsite mai apoi şi în anexele de documente. Aceste catagrafii reţin, dincolo de nevoile vieţii religioase, şi micile cheltuieli zilnice atît de necesare supravieţuirii. Se cumpăra fasole, ceapă, ulei, sare, măsline, miere, vin, dar şi cafea, piper sau caracatiţă.

Cartea este una indispensabilă pentru cunoaşterea istoriei sociale a epocii. Merită citite inclusiv notele prin care autoarea rezolvă (cu erudiţie) diferitele mituri care au tot circulat pe seama mănăstirii. 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

alerte bomba chisinau
Român găsit mort într-un hotel din Republica Moldova: Ce spune poliția
Un român în vârstă de 59 de ani a fost găsit mort într-un hotel din capitala Republicii Moldova, potrivit autorităților de la Chișinău. Poliția investighează cauza decesului.
nicusor dan declaratii. FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Nicușor Dan: Am oprit centrala care furniza apa caldă pentru angajați ca să facem economie
Municipalitatea a oprit centrala care furniza apa caldă pentru angajaţi ca să facă economie, a anunţat edilul general al Capitalei, Nicuşor Dan.
adrian mutu
Rapid, calificare fără probleme în grupele Cupei României
FC Rapid Bucureşti s-a calificat la pas în grupele Cupei României la fotbal, competiţie care se desfăşoară din acest sezon într-un nou format, după ce a învins formaţia de liga a treia CS Afumaţi cu scorul de 3-0 (3-0), miercuri seara, pe stadionul Rapid-Giuleşti.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.