Vîrstă şi vîrste

Publicat în Dilema Veche nr. 457 din 15-21 noiembrie 2012
Spital, în Franţa jpeg

Am realizat, din nefericire, că, odată ce timpul trece mai dihai, devenim (eu şi alţii din jur cărora, în mod inexplicabil, li se întîmplă acelaşi lucru...) mai puţin reali. Nu zic vorbe mari – mai falşi şi mai cîrpiţi.

Nu, nu e vorba de (aproape) nimic metafizic deocamdată: ci pur şi simplu de realităţile esteticii şi aparenţelor feminine – dar nu numai –, cel puţin odată cu înaintarea în vîrstă.

Părul, de pildă, e departe de culoarea lui originală. E drept că la început îl colorăm din curiozitate, din dorinţa de schimbare. Treptat, vopsirea lui devine o necesitate. Una repetitivă: părul cărunt nu „dă bine“. Contrazice principiile tinereţii aproape fără bătrîneţe şi ale adolescenţei veşnice după care trebuie să tînjim.

Conform acestor principii, nescrise dar omniprezente, o doamnă sexagenară cu părul în nuanţe de roz, mov sau verde e mai uşor de acceptat decît una cu părul cărunt sau chiar alb. Cea dintîi măcar nu a ieşit, declarat, din luptă.

Lupta cu ce? Cu acceptarea morţii, din timpul vieţii, pînă la urmă. O luptă care ne spune că îmbătrînirea e ceva negativ: ce mai încolo-încoace, dacă o lăsăm să răbufnească, să ţîşnească la vedere, e ca şi cum... am accepta deschis moartea şi apropierea ei. Aşa că e mult mai bine să ne înlocuim cît mai multe părţi ale corpului (şi nu numai) cu ce putem, doar să nu se vadă şi să nu ne aducă aminte.

După deja dezbătutul păr, urmează chipul. Întîi îl acoperim, ascunzîndu-i numărul tot mai crescut de imperfecţiuni. Apoi începem să-l modificăm: întîi zona din jurul gurii, eventual buzele, cu puţin botox (şi la noi practica există, chiar dacă nu e la fel de răspîndită ca-n alte părţi). Apoi, ochii. Mai bine zis spaţiul, brusc plin de liniuţe – linii ce pot deveni şanţuri –, de sub ei.

Deja trecem în alt stadiu, cel al operaţiilor. Estetice, dacă ne permitem. Pînă la urmă, e (şi) chestiune de finanţe. Şi de mentalitate: poate că la noi încă nu atît de extinsă, ca în medii... milionare şi artistice. Nu din motive principiale, ci materiale, cred.

E clar, deja, că pe dinafară ne putem schimba, ne putem remodela şi încremeni pe ici, pe colo. Întrebarea care urmează este cum, din a doua jumătate a vieţii, putem gestiona chestiunea şi pe dinăuntru. Cum te simţi pe dinăuntru, în astă jumătate a existenţei, e legat şi de cum te percep ceilalţi. În mod vădit, aceştia te percep după aparenţe. Degeaba te simţi tu, pe dinăuntru, nu ca la 20 de ani, ci ca pe la 14-15 (cred că fiecare are o vîrstă confortabilă în care s-a... aşezat), cînd cei din jur insistă să te plaseze într-o categorie sau alta.

Categoria în care eşti plasată, dacă eşti de sex feminin, este cea de „doamnă“. Brusc, adresarea la persoana a doua singular e înlocuită cu cea la persoana a doua plural. Acest „doamnă“, des folosit la noi, în adresare, mie, una, nu mi se pare neapărat un semn de respect. Cu marja de paranoia de rigoare, simt că detectez aici şi o notă de ironie: micul procent de reverenţă amestecat cu doza de băşcălie cred că sintetizează cel mai exact atitudinea noastră faţă de persoanele mai... coapte.

Dacă acel „doamnă“ se asociază şi cu „stimată“, mi se pare şi mai... ironic. Mie, una, iarăşi, îmi sună caragialesc. Nu simt un respect profund, real, în formula asta de adresare. Mă întreb dacă există, cu adevărat, pe undeva, vreo atitudine de respect (cum definim termenul e o altă poveste...) faţă de persoanele mai mature, în societatea românească de azi. Există, cred, dar diferenţiat: plutesc prin aer diverse prejudecăţi: printre ele, cea care spune că, dacă vrei să fii respectat după o anumită vîrstă, trebuie să ocupi o anumită funcţie, să fii vreun fel de şef etc.

Altfel, rişti să devii un fel de „nea“ sau „tanti“ cutare (mai tîrziu „tataie“ şi „mamaie“), căruia sau căreia, desigur, în anumite situaţii, îi ţii uşa; şi de care, în altele, faci mişto.

Sau continui să alegi soluţia cealaltă: a continuei deghizări în omul fără vîrstă, în veşnicul adolescent simpatic... Refuzi să accepţi pe faţă trecerea timpului, cu toate consecinţele ei, şi alegi să o înfrunţi doar în particular, pe şest. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Spărgătorii de case preferă şi acum metodele tradiţionale de intrare prin efracţie
Doi români s-au cățărat în biroul angajatorului din Austria și au furat 60.000 de euro
Cei doi români, în vârstă de 21 de ani, din Bacău, au pătruns în biroul angajatorului printr-o fereastră și au sustras 60.000 de euro și mai multe dispozitive electronice. Vor fi extrădați în Austria.
Sorin voluntar pompieri FOTO ISU Suceava jpg
Bodyguard pentru Jason Statham și Dolph Lundgren. El este Sorin, pompierul voluntar din Suceava
În timpul pandemiei a lucrat ca voluntar în spital timp de trei luni, are 3.000 de ore de gardă și a participat ca pompier voluntar la peste 400 de intervenții.
arestare politisti Galati
Tatăl care şi-a ucis bebeluşul făcut cu o adolescentă: „Nu te duce la detectorul de minciuni“
Un bărbat din Galați a primit ani grei de închisoare pentru că și-a lovit copilul nou-născut și a încercat apoi să ascundă cele întâmplate, ca să nu fie pedepsit pentru ce a făcut.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.