Alicia, în noaptea aceea

Publicat în Dilema Veche nr. 458 din 22-28 noiembrie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

O femeie în pat este o specie cu totul diferită de cea a noastră, a bărbaţilor. Şi nu mă refer aici la femeia „adusă la pat“ sau „luată în stăpînire“ prin actul posesiei; a aduce la pat şi a lua în stăpînire sînt formule pur masculine, verbe ale vanităţii noastre; ele arată doar perspectiva bărbatului. Nici cînd le împrumută, femeile nu cred în ele sau, în orice caz, nu văd în ele ceea ce vedem noi – pentru că, de fapt, rămîne de discutat cine pe cine ia în stăpînire într-o relaţie consimţită de carne vs carne.

Ci mă refer la femeia care, pur şi simplu, a aţipit lîngă tine. Numai în filmele tembele femeia adoarme cu capul pe pieptul bărbatului. În viaţa de noapte cu noapte a convieţuirilor noastre niciodată nu se întîmplă aşa. Ea se retrage pe treimea de pat pe care i-o laşi şi de-acolo visează, sau nu visează, într-o logică a ei pe care n-o vom şti niciodată. E acolo într-adevăr o lume înghiocată într-o taină învăluită într-un mare mister, şi ea o va ascunde cu spatele la tine.

Priviţi-o cît e de diferită. Priviţi-o cum respiră. Sternu-i creşte şi descreşte ca o mică jucărie, lîngă care te vei trezi uimit. Priviţi-i umerii rotunzi şi tălpile mici. Priviţi-i coatele prinse în unghi închis. Ascultaţi-i şuierul mărunt al respiraţiei şi priviţi ceva mai atent la linia spinală care-i uneşte umerii de fese. Pîndiţi-i micile tresăriri. Încercaţi să înţelegeţi ceva din acel păr căzut în dezordine pe perna de lîngă tine. Prin acea lume a somnului ei nu vom fi niciodată călători, ci doar spectatori din afară.

Femeia care doarme lîngă tine nu este niciodată femeia pe care ai curtat-o. Nici cea care ţi-a zîmbit, nici cea care ţi-a promis, nici cea care ţi-a vorbit sau a tăcut ascultîndu-te. Nu e femeia cu care te iubeşti şi nici cea cu care te cerţi. Nu-i cea care merge şi nu-i cea care stă. Nu-i cea îmbrăcată şi nici cea pe care o dezbraci. Nu-i cea care rîde, nici cea care plînge. Ci o creatură pe care nu ştii de unde s-o iei. Din care regn, din care tablou, din care frază scrisă de alţii. Femeia care apasă perna de lîngă tine nu este aidoma femeilor de zi cu zi, pe care le vezi în juru-ţi, ci doar spectrul unei aşteptări pe care, da, ai avut-o. Atinge-o. E reală. E caldă. E altceva. 

* * *

M-am trezit într-o baie de lumină în acea dimineaţă de sîmbătă şi ceasul Mido mi-a spus, din rotunjimea lui cu cifre, că este doar şase dimineaţa.

Draperiile subţiri de la geamurile mele erau aurii – după ce toată noaptea îmi păruseră de un verde adînc. Lumina trecea prin ele ca printr-o foaie de hîrtie. N-am să pricep niciodată de ce hotelurile coastei mediteraneene au perdele aşa de transparente la geamuri, în timp ce toate locuinţele domestice au storuri grele, de lemn. Să te îndemne să ieşi la plajă? Să te oblige să nu pierzi micul dejun? Să te felicite pentru o nouă zi cu soare sau să te pedepsească pentru noaptea pe care-ai făcut-o scurtă? Mi se pare a fi o problemă existenţială (şi probabil că odată o voi prinde într-un roman).

Alicia era lîngă mine, dormind, întoarsă cu spatele şi goală.

Atît de goală şi atît de accesibilă încît primul gînd a fost să intru în ea – sau măcar s-o muşc. Părul ei negru murdărea jumătate de pat ca o cerneală, iar mai jos de el se despletea o făptură pe care n-o mai văzusem nicicînd. Am căutat telecomanda – adormisem cu televizorul aprins pe muteşte – şi, cum n-am găsit-o pe lîngă noi, m-am ridicat şi am căutat-o pe lîngă pat. Am găsit-o sub hainele de pe fotoliile dinspre geam. În cameră era o căldură de infern; soarele se ridica chiar dincolo de perdele. Am crăpat şi mai adînc fereastra deschisă şi am încercat să mai întind cutele draperiilor. M-am dus la baie în vîrful picioarelor, apoi am băut cîteva guri de apă. Sticla care aseară îmi îngheţase mîinile acum era călîie. Alicia nu m-a simţit. Avea o mînă sub perna de sub cap, iar picioarele îi erau prinse într-un instantaneu cinetic – parcă mergea pe bicicletă. Despicătura-i ca de piersică din pubis mi-a dat un fel de vertij. Şi un rest de jenă băieţească – jena de la şase dimineaţa – m-a făcut să-i acopăr coapsele tari cu cearşaful care atîrna pe marginea patului, ca un drapel alb masacrat de războiul mondial de azi-noapte dintre noi.

Apoi m-am întins la locul meu, m-am întors cu spatele la geam şi am închis ochii. Preţ de cîteva clipe m-am întrebat dacă în curtea de sub balcon, cea a femeilor nebune, nu creşte şi vreun smochin. Pînă să duc întrebarea la capăt, am şi adormit la loc.  ...

Şi, de vă interesează povestea, autorul vă invită la lansarea romanului Adulter cu smochine şi pescăruşi (Curtea Veche Publishing), sîmbătă, 24 noiembrie a.c., ora 13, la Tîrgul de carte Gaudeamus 

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.