Porţi deschise la Biblioteca Academiei Române

Am asistat, aproximativ de curînd (pe 6 octombrie), la un eveniment care, recunosc, m-a impresionat: Noaptea porţilor deschise la Biblioteca Academiei Române. Evenimentul a fost organizat pentru că Biblioteca împlinea 145 de ani de la înfiinţare (1867). Seara respectivă a fost o revelaţie: percepţia mea de pînă atunci despre bibliotecă era cea a unui loc închis, privilegiat, în care se pătrunde cu eforturi.

La Noaptea porţilor deschise am descoperit complet altceva: o emulaţie reală care îi cuprinsese pe vizitatorii de toate vîrstele, inclusiv copii (se pare că au fost prezenţi vreo 2000 de vizitatori), care chiar au fost interesaţi (din aceleaşi motive ca şi mine, principalul fiind lipsa de pînă atunci a accesului) să vadă totul. S-au organizat tururi ghidate din care îţi puteai da seama că respectivul stabiliment e mult mai mult decît o bibliotecă, e un adevărat muzeu: nu doar cu publicaţii vechi sau manuscrise, ci şi cu partituri, gravuri, cărţi, monede. Pe lîngă tururi, aveau loc, în paralel, şi conferinţe şi dezbateri („Cartea prin vremi“ şi „Cărţile arestate, autorii încarceraţi“ sînt două exemple, la care au participat, printre alţii, Andrei Oişteanu, Dan C. Mihăilescu, Ioan Stanomir), un tîrg de IT şi spectacole de muzică şi teatru.

Evenimentul mi-a schimbat percepţia asupra Bibliotecii Academiei. Se pare, de altfel, că personalul îşi doreşte acest lucru: îşi propune, printre altele, o mai bună comunicare şi o relaţie mai deschisă cu publicul. Despre acestea şi nu numai i-am întrebat pe dl Florin Filip, director general şi pe dna Carmen Dobre, PR şi project manager. 

Digitizare şi democratizarea accesului - interviu cu Florin FILIP 

Cum aţi descrie Biblioteca Academiei Române?

Cea mai bogată bibliotecă din S-E Europei, între 13-14 milioane de unităţi de evidenţă bibliotecară, cea mai veche poate. O bibliotecă foarte bogată din punctul de vedere al colecţiilor, cu cea mai mare parte din oameni foarte devotaţi meseriei lor şi locului lor de muncă, dar în număr total insuficient. Biblioteca are 185 de angajaţi, comparativ cu Biblioteca Naţională a Ungariei, care are 500, la un volum al colecţiilor cu 40% mai mic decît al nostru.

Din comorile bibliotecii aş menţiona: Pergamonul lui Ioan Sinaitul, un pergamon grecesc de la sfîrşitul secolului XI, partiturile lui Mozart şi ale lui Rossini, monedele de aur din secolele V, VI BC şi, bineînţeles, arhivele marilor oameni din România: de cultură, politici, ingineri – de pildă, cea a lui Traian Vuia.

Cum au ajuns toate acestea în posesia bibliotecii?

Nu ştiu cum au ajuns partiturile lui Mozart aici, nici scrisoarea lui Napoleon al III-lea, nici cartea de vizită a lui Abraham Lincoln. Bănuiesc, şi cred că nu greşesc, că majoritatea pieselor au venit prin donaţii şi schimb internaţional.

Biblioteca cuprinde şi o parte de muzeu?

Ea a fost construită după modelul Bibliotecii Naţionale Franceze, care cuprinde nu numai cărţi, ci şi ziare, monede, pietre preţioase, partituri. Are un caracter enciclopedic şi de patrimoniu. A existat tradiţia ca valorile culturale să fie expuse pentru marele public – din cînd în cînd. Anul trecut am făcut aproximativ 18 expoziţii. Se fac în general 15-20 de expoziţii anual. Nu avem expoziţii permanente, în primul rînd pentru că nu avem spaţiu. Poate vom face în viitor. Doar la Noaptea porţilor deschise am avut o expoziţie enciclopedică, astfel că publicul a putut să-şi facă o imagine completă.

În ce măsură este Biblioteca Academiei o instituţie tradiţională?

BAR are cîteva funcţii: să selecteze, să achiziţioneze, să conserve. Acum încercăm nişte extinderi ale acestor funcţii. Conservarea implică extinderea şi pe suport electronic, dar şi comunicarea cu publicul. Sînt aspectele care mă interesează cel mai mult (fiind şi informatician de meserie). În ’93-’94 am început să expunem pe site-ul bibliotecii lucrurile cele mai interesante pe care le deţinem: manuscrisele Eminescu, scrisoarea lui Napoleon. Am urmărit producerea unor copii accesibile, combinate cu democratizarea accesului. La ora actuală, orice român din Alaska, să zicem, are acces la ele.

Digitizarea nu e un proces simplu, nu e numai scanare, ci şi operaţiune post-scanare – au fost profesori de la Academia de Arte care au stabilit culorile. Tot ce intrat în bibliotecă după ’95 e cuprins în fişierul electronic. Pe lîngă acestea, mai sînt opere in extenso digitizate şi expuse. Cea mai remarcabilă colecţie, pe lîngă manuscrisele Eminescu, e cea intitulată „Personalităţi care au schimbat lumea“. Oricine poate vedea aici cartea lui Galileo Galilei, Divina comedie a lui Dante Aligheri, în traducerea lui Coşbuc, de pildă.

Ce aţi încercat să schimbaţi în ultimul timp?

Urmărim democratizarea accesului la biblioteca noastră şi interacţionarea cu alte biblioteci. European Library ne-a pus în contact cu 100 de biblioteci din 34 de ţări – de altfel au ţinut şi conferinţa lor în sediul nostru, acum o lună.

Participăm, de doi-trei ani, pe bază de proiecte, la activităţi internaţionale: 18 oameni de aici au plecat în Spania şi au văzut cum funcţionează bibliotecile şi cum lucrează bibliotecarii acolo. Urmărim creşterea unei culturi de organizaţie, în care fiecare să ştie ce face celălalt, să lucreze în proiecte comune; precum şi inserarea noastră şi mai puternică în activitatea bibliotecilor europene.

Meseria de bibliotecar evoluează sub impactul noilor tehnologii. Dar există şi aspecte care reprezintă o ameninţare. Riscul este ca oamenii să se mulţumească cu un surogat: publicul nostru a scăzut de la 70.000 la 20.000. Lumea citeşte mult online, dar accesul la bibliotecă nu înseamnă numai citirea, ci şi contactul cu cel de la biroul de lîngă tine. 

Cum să ne ducem către public - interviu cu Carmen DOBRE 

În ce măsură e PR-ul important pentru o bibliotecă?

În general, la noi, pe piaţa culturală nu prea se face marketing, nu se face PR. Biblioteca Academiei are un mare avantaj: e posesoarea unui patrimoniu imens. La nivel comunicaţional şi de comportament public acesta poate fi şi un dezavantaj. Instituţiile care au monopol în privinţa patrimoniului (biblioteca noastră deţine 80% din patrimoniul naţional de carte – bibliotecile marilor cărturari români, de la Eminescu, Maiorescu la Cioran) sînt în această situaţie.

Construită pe vremea cînd nu aveam instituţii naţionale, prin donaţii de elită, şi dobîndind acest patrimoniu imens, în cadrul bibliotecii s-a creat un anumit tip de comportament: elitist, restrictiv şi discreţionar. Comportamentul pasiv vine şi din faptul că, în perioada comunistă, cartea era obiect prohibit – şi cea de librărie, şi cea de bibliotecă. Şi atunci publicul venea către noi, nu ne duceam noi către el. După ’89 apare concurenţa, de toate felurile: a entertainment-ului, a politicului, a presei, a Europei. Şi cartea nu mai e un lucru prohibit.

Instituţiile însă au rămas inerte, nu au ştiut cum să se ducă către public. O instituţie mare se mişcă greu. Publicul încă nu ne cunoaşte. Este cazul să facem public ceea ce avem: talanţii sînt imenşi, dar lumea nu ştie. Sper să ieşim uşor-uşor din tipul acesta de comportament şi să nu mai îngropăm talanţii.

Cum vă propuneţi să vă deschideţi către public?

Faptul că am organizat Noaptea porţilor deschise a avut un rol. Vrem să asociem ideea de carte cu ideea de bucurie. Biblioteca nu mai e de mult un spaţiu prăfuit, pentru şoarecii de bibliotecă, unde te plictiseşti, stai cu pixu-n mînă. Sînt mijloace moderne de studiu, de comunicare.

Media de vîrstă a cititorilor noştri e în jur de 50 de ani. În ultimii ani s-a dat liber şi cititorilor mai tineri, studenţi şi masteranzi. Pînă acum permisul nu se putea elibera decît cu semnătura directorului general. Din 2005 nu mai e aşa. Una dintre marile atracţii de la Noaptea porţilor deschise a fost un flyer pe baza căruia cititorii şi-au putut obţine un abonament gratuit, pînă la sfîrşitul anului. A fost o atracţie nu neapărat pentru gratuitate, ci pentru că oamenii s-au bucurat că li s-a dat voie să-şi facă permis la Academie.

Din noiembrie vrem să lansăm o serie de conferinţe cu personalităţi din cultura română, de toate vîrstele, pe temele libertăţii, responsabilităţii civice, dar şi de filozofie, fizică cuantică. Vrem să invităm oameni „vii“, liberi, ştiutori de carte, necrispaţi, cu priză la public şi cu capacitatea de a crea relaţie prin ce spun şi prin felul în care spun. 

Florin Filip este directorul general al Bibliotecii Academiei Române. Carmen Dobre e responsabilă cu Biroul de Comunicare Media, Evenimente şi Editorial al Bibliotecii Academiei Române. 

a consemnat Iaromira POPOVICI 

Foto: I. Popovici