On the run - am, n-am treabă…

Publicat în Dilema Veche nr. 455 din 1-7 noiembrie 2012
Spital, în Franţa jpeg

După o perioadă de lucru asiduu acasă, mi-am dat seama că, dacă vrei să fii „în inima lucrurilor“ (în cazul în care respectiva expresie înseamnă, cu adevărat, ceva), trebuie să ieşi în lume. Să umbli, să te arăţi, să se vadă că exişti.

Cui (să te arăţi)? Evident, lumii. „Societăţii“, în caz că mai există conceptul, şi că se referă la vreo comunitate, omogenă. Aşa că mi-am făcut un program maraton, sau intensiv, şi multilateral, sau cum vreţi să-i spuneţi mai corporate: pe scurt, am ales vreo patru zile, în care am avut ceva timp, să umblu brambura prin oraş, non-stop (la evenimente şi nu numai).

Recunosc că a fost un experiment: am reiterat, la o complet altă vîrstă, cam ce făceam prin facultate zilnic, doar că mai organizat, şi cu diferenţa, esenţială, că pe vremea aceea se întîmplau mult mai puţine lucruri.

Pentru început, am răspuns cam la toate mail-urile oficiale, cu invitaţii la evenimente şi festivaluri. Din afară, pot părea interesante, dar, în mod concret, devin, de multe ori, apăsătoare. Am ales cît de multe festivaluri şi premiere am putut. Cît mai la zi.

Chestia cu „la zi“ e o veşnică problemă: e un deziderat, care împinge şi apasă de undeva din umbră, de multe ori cu agresivitate. Timpul e „chestia“ cu care trebuie să te lupţi zilnic, cu a cărui înaintare galopantă trebuie mereu să te străduieşti să ţii pasul. Pentru unii e uşor, pentru mine, una, recunosc că e greu: tind, de cîte ori am ocazia, să ies din timp. Să evadez în bucle ascunse, unde devii invizibil (problema e că, uneori, prea invizibil).

Cînd ieşi, de voie-de nevoie, din buclele astea, reintrarea în circuit ţi se pare un rol: o vezi, cumva ironic, de undeva dintr-un colţ. Aşa cum mi s-a întîmplat în cele cîteva zile despre care spuneam, mai sus, că le-am experimentat.

M-am întîlnit cu o prietenă, la masă, unde mi-a povestit de-ale ei. Totul a fost foarte bine, cu excepţia senzaţiei, în anumite momente, că mă aflu undeva deasupra lucrurilor. De acolo am alergat, ţanţoşă (pentru că aveam multe lucruri de rezolvat şi mă simţeam responsabil-importantă) spre un cinema, unde era un festival. Şi unde am reuşit (şi ce mîndră am fost de acest lucru) să-mi obţin o acreditare: eram şi eu în rîndul lumii, mai ales că foarte mulţi stăteau la coadă la bilete, şi era un loc unde se intra cu greu.

Pînă la festivalul în cauză, am reuşit, tot contra cronometru, să-mi cumpăr de mîncare şi să duc mîncarea acasă, on the run la propriu de astă dată. Dovedind, şi mie şi lumii nu se ştie cît de interesate, că-mi îndeplinesc cu succes şi rolurile feminine, gospodăreşti.

Am intrat la festival, am văzut filmul, m-a văzut lumea (?), marcîndu-mi, astfel, cît mi-a mai rămas din rolul intelectual şi social. Am ajuns destul de tîrziu acasă, cu mîncarea în traistă, dar şi cu o mai bună (mai conformă) imagine despre mine. A cărei întărire a continuat, cu succes, în zilele următore, cînd: m-am dus la o petrecere, unde am făcut faţă, în ciuda propriilor aşteptări, conversaţiilor cu oameni necunoscuţi (dovedind-mi, iarăşi, că sînt o femeie de lume); am făcut cîteva ture în jurul lacului Herăstrău cu nişte prietene, fiind duminică după-masă, şi ce putînd fi mai firesc?

A mai trecut o zi, şi nu ştiu cum s-a făcut, dar în dimineaţa următoare am ajuns fix la cimitirul Bellu pentru nişte acte legate de mormintele familiei. Am stat la coadă la ghişee, ascultînd cum oamenii îşi spuneau liniştiţi păsuri de genul: ştiţi, am înţeles cît mi-a donat, dar eu aş vrea să fie atît cît să mai încapă încă o persoană de-a latul.

După ce mi-am mulţumit şi eul administrativ, continuînd alergătura contra cronometru, am sfîrşit moţăind la unul dintre filmele în care se spunea mult fuck pe fondul discursurilor lui Obama. Moţăiala care, în mod cu totul ironic şi oximoronic, m-a trezit din goana timpului actual. Şi m-a aruncat înapoi în bucla celui fără început şi sfîrşit. Sub marea plapumă unde-şi găsesc adăpost cei care nu pot ţine pasul cu meandrele lui.

Totuşi, patru zile pot spune că am fost... on the run, indiferent dacă (şi cît) m-am aflat, de fapt, în treabă.  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Xiu Fang Ke jpg
Motivul șocant pentru care o chiriașă l-a ucis cu ciocanul pe proprietarul locuinței în care stătea
O femeie din Massachusetts, SUA a fost trimisă în judecată miercuri, fiind acuzată că l-a lovit până la moarte pe proprietarul locuinței unde stătea cu chirie.
Platforma petroliera marina - gaze FOTO Shutterstock
Poliţia daneză, sesizată după observarea unor drone în apropierea zăcămintelor de gaz din Marea Nordului
După presupusul sabotaj al gazoductelor Nord Stream în Marea Baltică, poliţia daneză a anunţat marţi că a primit sesizări privind zboruri ale unor drone neautorizate.
Soldati ucraineni Ucraina FOTO Ministerul ucrainean al Apărării Twitter jpg
Armata ucraineană înaintează pe frontul de sud
Autorităţile proruse din provinciile ucrainene Lugansk şi Herson au susţinut marţi că trupele ruse au frânat înaintarea celor ucrainene în unele părţi ale frontului, deşi, mai ales în Herson, armata rusă a fost nevoită să se replieze în faţa contraofensivei ucrainene.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.