De Sfîntul Mihail la 8 noiembrie 1835
„După lectura firmanului, vodă, într-un discurs injurios, plin de fiere şi dispreţ, a insultat o parti dintre familiile nobile ale acestei ţări; şi, dintr-o dată, luat de pasiunea care-l domină, s-a ridicat în picioare, pare-se, prin mişcările agitate şi privirile înfricoşate, spre a căuta persoanele asupra cărora ar fi vrut să-şi reverse furia şi puterile de represiune, tocmai conferite de firman, cum lăsa să se creadă. Şi pentru a termina această dramă amestecată cu teroare, Mitropolitul, pentru a-şi juca rolul atribuit dinainte, a pozat în mediator şi a implorat clemenţa lui vodă, în favoarea pretinşilor cupabili.“ Scena de mai sus face parte dintr-un memoriu adresat de boierii Moldovei consulului rus Ruckman, la 13 noiembrie 1835. La această epocă, neînţelegerile dintre domni şi oamenii politici se rezolvă, de cele mai multe ori, prin memorii nesfîrşite către marile puteri. Că-i vorba aici de Rusia, alteori de Imperiul Otoman, altădată de Franţa sau de Germania, curierii nu prea fac faţă solicitărilor. Solicitanţii sînt acoperiţi de memorii pline de sudălmi şi lucruri mărunte între care ocuparea dregătoriilor din administraţia centrală devine miza cea mai importantă. Aici de faţă, Mihail vodă Sturdza se plînsese sultanului de boerii săi zurbagii şi totdeauna nemulţumiţi, totdeauna cu jalba în proţap pe la puterea protectoare, pentru a mai căpăta o victorie. Apelul pare unul normal, chiar dacă încriminat de adversar, întotdeauna altul: „Domnule Baron, continuă boierii Moldovei, plîngerile respectoase pe care, prin intermediul Excelenţei Voastre le-am depus la picioarele tronului Augustului Nostru Protector, ar trebui să ne atragă disgraţii şi insulte, motivate de un firman mult anterior, este adevărat, făcut la cererea noastră, dar nu mai puţin alarmant, din cauza falselor interpretări pe care ura lui vodă împotriva noastră i l-au dat?“. Cu această ocazie, vodă Sturdza obţinuse de la sultan acordul de a-i pedepsi pe rebelii care ar fi continuat să comploteze adunîndu-se spre ţesere de intrigi. Interzice astfel orice adunare, în spaţiul public sau în spaţiul privat.
Conflictul, pornit mult înainte, a culminat cu sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, zi mare pentru norodul Moldovei care îl avea în frunte pe Mihail vodă Sturdza. Cum boierii rămaşi pe dinafară, adică fără slujbe în aparatul de stat, se plînseseră de vodă, la Constantinopol şi Petersburg, cum vodă, la rîndu-i, răspunsese purtînd memorii pe lîngă aceleaşi capete încoronate, sărbătoarea grandioasă prevăzută pentru această zi a luat o cu totul altă întorsătură.
Obiceiul cerea ca marii boieri ai Moldovei să treacă pe la curtea domnească spre a face urări lui vodă, iar oraşul tot să fie iluminat şi în sărbătoare. Dar opoziţia, formată din boierii de prim rang, a refuzat să meargă la curte, şi nici gînd de felicitări. Oraşul a rămas în beznă ca în orice zi obişnuită, căci aceiaşi boieri nu s-au supus cutumei spre ardere de masalale şi felinare pe la porţi, iar vodă... a dansat cu prostimea şi mojicii... „Prinţul, pentru a se răzbuna, a vrut să facă ceva foarte popular. A dat un bal, într-o casă oarecare, micilor boieri, negociatorilor, medicilor, negustorilor & compania, şi cum aceştia nu fac niciodată parte din cercurile sale, n-au prea ţinut cont de această încercare de a se apropia de ei, cunoscîndu-i, de altminteri, morga de parvenit şi gustul arbitrar faţă de clasele inferioare“ – notează André Louis Cochelet, consul general al Franţei la Bucureşti, la 4 decembrie 1835. Şi la cîteva zile după marea sărbătoare şi după interdicţie de adunare, boierii s-au adunat făţiş contra poruncii lui vodă.
Doi ani mai târziu, în preajma aceleiaşi sărbători, Mihail vodă Sturdza se află încă în conflict cu boierii săi. De data aceasta, este rîndul domnului să se afle în tabăra rusească, iar această „protecţie“ să fie taxată cu memorii de protest trimise către toţi cei care aveau interesul să ştie, dar şi prin pamflete agăţate în porţile celor consideraţi „vinovaţi“. Astfel, numirea unui nou consul rus la Iaşi, în persoana lui Besack, repede amestecat în problemele politice alături de vodă, duce la compunerea pamfletului: „Vedem domnule consul Besack / Că vodă v-a şi pus în sacul său“ (în original: „On voit Monsieur le Consul Besack / Que le Prince vous a aussi mis dans son sac“). Pamfletul trimis în plic direct la consulat este citit de consulul Besack care, iritat, se plînge lui vodă Sturdza. Urmează apoi, la 11 noiembrie fix, alegerile pentru Adunarea Obştească...
Ce-o fi anu’ ăsta de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril om trăi şi-om vedea... La mulţi ani!
Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.
