Lucrurile bune

Publicat în Dilema Veche nr. 457 din 15-21 noiembrie 2012
Prostănaci de fiecare zi jpeg

Îmi amintesc cum păstra bunică-mea într-o ladă mare, de lemn (să fi fost lada de zestre?) tot felul de aşternuturi şi feţe de pernă noi, din damasc, brodate, croşetate şi apretate-băţ – numai bune să stea în picioare de capul lor. Mirosea înăuntru a nou învechit, a săpun, a lemn uscat. Pe ladă ţinea o stivă de plăpumi, şi ele noi. Ştiţi, plăpumile alea înfăţate cu atlaz lucios pe care se coseau cu un ac mare, special, tot felul de modele. Cu cît mai turbată culoarea, cu atît mai frumoasă plapuma. Aş fi murit de plăcere să mă lase să mă învelesc cu una roşie care făcea ape-ape, înfăşată la fel de frumos într-un cearşaf care dezvelea în rombul tăiat la mijloc culoarea fistichie a atlazului. Aş fi dat orice să renunţ la plăpumioara de copil pentru Ferrari-ul ăsta al păturilor, mama tuturor plăpumilor.

Dar nu. Lucrurile acelea erau de neatins. Laolaltă cu toată colecţia de ţesături păstrate pentru înmormîntare, erau tabu. „Pentru tine le păstrez“, zicea bunică-mea, „cînd o să te măriţi“. Mi se părea un viitor mai mult decît improbabil, oribil. Cum adică să te măriţi? Ştiu şi că m-a păcălit în cîteva rînduri, pentru că a scos din stiva cu pricina alte plăpumi frumoase, atunci cînd primea musafiri peste noapte. La fel şi cu farfuriile, tacîmurile şi cristalele alea bune. Minunile astea ieşeau şi ele la lumină cînd se întindea cîte o masă festivă. Bănuiesc că etalarea de văsăraie se făcea şi în funcţie de importanţa pe care o ocupau musafirii respectivi în ochii ei. Un musafir mai aşa şi aşa, hai, farfurii de zi cu zi. Unii mai sus pe scara aprecierii primeau din rezerva aflată sub cheie în scrin. Porţelan fin şi translucid cu modele delicate de trandafiri rozii pe margini. Farfurii pîntecoase de supă cu ghirlande albastre Art Nouveau. Farfurii pentru felul doi, mari ca nişte OZN-uri. Tacîmuri strălucitoare, frecate sîrguincios, cu lingurile de supă mari ca nişte lopeţi. În mîini de copil, acele tacîmuri arătau ca nişte arme. Băgai piure în gură cu furca. Îţi tăia mama friptura cu sabia. Era frumos. Nu mă mai săturam uitîndu-mă la modelele pictate. Dar artileria supergrea n-a folosit-o bunica niciodată. A stat împachetată pînă a murit. A tot sperat să vină fiu-su din Canada, cu nevasta. Dacă ar fi venit, sigur ar fi primit magnifica plapumă roşie, sigur ar fi băut din carafele grele despre care auzisem o grămadă de poveşti. Dar n-a venit.

Îşi păstrează şi acum lumea lucruri bune. Hainele de ocazie. Am văzut bătrîni la nunţi sau la doctor în costume maronii, naftalinate, cu reverele late cît tot pieptul, cu betelia pantalonilor pînă la subsoară, cu pantofii cu găurele. Cu gîturi subţiate şi ridate ca ale curcanilor ieşind lejer din cămăşile cu gulerul rămas larg. Hainele de ocazie. Hainele de înmormîntare. Am făcut reportaje în diverse sate şi i-am văzut pe oameni gătindu-se pentru jurnaliştii de la Bucureşti. Să nu-i vadă toată lumea în ilicele tricotate de mînă cu care umblă prin gospodărie. Le spuneam că făceam radio, nu televiziune. Dar microfonul emoţiona egal pe toată lumea. Ba, undeva lîngă Galaţi, o femeie s-a scuzat şi a apărut peste cîteva minute cu o pălărie albă, mare, plină de flori colorate de pînzică, la interviu.

Ne-a dat cafea din setul din vitrină.

Am cunoscut pe vremuri o familie care a hîrciogărit lucruri bune toată viaţa. Grămezi de covoare rulate, nefolosite niciodată. Cutii neatinse de porţelanuri. Argintăria, imprimată cu ursul greoi de la Berndorf, rămasă coclită de vremuri, nici ea folosită. O maşină de spălat adusă din Germania în cutia ei de carton. Aşternuturi şi prosoape. Au murit fără copii. Din covoare au ieşit zeci de generaţii de molii vii şi moarte. Mucegaiuri au mîncat brocartul. Pete urîte, mirosuri de oţet stricat au întinat argintăria.

Eu, una, am primit în cele din urmă plapuma roşie visată. Dar nu mai avea nici un farmec. Am înlocuit-o cu pilota de la IKEA. Din cristalele grele beau apa de zi cu zi. N-am lucruri bune. Risipesc, după standardele bunicii, trăiesc necumpătat.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-şef la ştiri, radio Kiss Fm şi Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

batrana talharita Vaslui FOTO Vremea Noua jpg
Bătrână de 103 ani din Vaslui, către tâlharul care i-a aprins lumânarea: „Tu ești cel mort, nu eu“
Femeia, care locuiește într-o comună vasluiană, a fost atacată în casă de un bărbat înarmat cu un cuțit și mascat, care o lovea și îi cerea banii. Acesta i-a aprins „creștinește” și o lumânare.
Vladimir Putin FOTO Shutterstock
Rusia construiește apartamente de lux în centrul Londrei: Putin va câștiga o avere
Vladimir Putin urmează să câștige sute de milioane de lire sterline dintr-o dezvoltare de lux într-o zonă exclusivistă a Londrei, scrie dailymail.co.uk.
Ligia Deca FOTO Presidency jpg
Cine este Ligia Deca, noul ministru al Educației
Ligia Deca, fosta șefă a Ligii Studenților Români din Străinătate și actuala consilieră pe educație a președintelui Klaus Iohannis, a fost votată de liberali pentru a prelua portofoliul Ministerului Educației.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia