Iurie Darie la televizor

Publicat în Dilema Veche nr. 457 din 15-21 noiembrie 2012
Cum fu la Salonul de carte de la Paris jpeg

Unele dintre primele mele amintiri legate de televizor au legătură cu un bărbat simpatic foarte, care, nu ştiu prin ce minune, desena şi vorbea în acelaşi timp – ceea ce pentru unul ca mine, care în probleme de desen mereu a avut două mîini stîngi, reprezintă un mister (cum e posibil aşa ceva?!) chiar şi azi, cînd mi-aduc aminte.

Televizorul era unul mare, aflat pe patru picioare lungi şi fine; cred că numele lui era Cosmos. Imaginea era alb-negru, bineînţeles. Anii erau ’70, spre începutul lor. Amintirile mi-s neclare – dar tot ce mi-e clar în momentul de faţă este că bărbatul acela era Iurie Darie.

În acel program de dimineaţă pentru copiii generaţiei post-decret, Iurie Darie era un fel de amfitrion cald şi vesel. Spunea, probabil, un fel de poveşti acolo – iar din cînd în cînd punea mîna pe un fel de cărbune şi desena ceva pe nişte planşe mari de hîrtie. Nu-mi mai aduc aminte dacă era singur sau era însoţit – am senzaţia că mai era cineva cu el (cumva o femeie tînără, cu voce de copil, pe care mai apoi, ani la rînd, am auzit-o la Teatru radiofonic? Nu ştiu, s-ar putea să confund). Pesemne că duminica dimineaţa era emisiunea respectivă. Pe vremea aceea, TVR sub comunism era încă o chestie promiţătoare şi din multe puncte de vedere spectaculoasă – asta în cazul în care Mannix, UFO sau varietăţile de sîmbăta seara încă vă mai spun ceva.

Să fi şi cîntat Iurie Darie în acele dimineţi? N-ar fi imposibil – în definitiv, nu trebuie să fii Caruso pentru a fi pe placul unor copii. Dar ce ştiu sigur: de vorbit, vorbea şi de desenat, desena frumos în cărbune. Iar dacă mi-aduc aminte de acele dimineţi este pentru că omul transmitea o stare de bine – sentimentul tonic (şi din ce în ce mai rar, azi) că la televizor pot să apară nişte oameni frumoşi, care să dea vieţii un strop de culoare. Cam asta făcea Iurie Darie atunci, chiar dacă televiziunea, cum spuneam, era alb-negru.

La drept vorbind, Iurie Darie chiar a fost un bărbat bine – şi probabil că ar avea mai mult sens dacă ar scrie lucrul acesta vreo colegă de generaţie. Dar nu era o excepţie; în acea epocă a televiziunii şi cinematografului, cam toţi actorii care apăreau, cît de cît erau bărbaţi bine – de la Marcello Mastroianni şi Alain Delon şi pînă la Florin Piersic sau Ion Dichiseanu. Iurie Darie era din acelaşi soi. Doar că el mai avea ceva: un ce juvenil şi efervescent, un cocktail de virilitate şi de naivitate nu jucată, ci jucăuşă.

N-am aptitudini de istoric de teatru sau film, drept care nu voi aduce în discuţie rolurile lui de pe scenă sau de pe ecran. Tot ce pot spune este că am fost uimit că, în toate rememorările din aceste zile, rolul lui din seria comediilor cvasipoliţiste cu BD (Brigada Diverse...) a apărut inevitabil în prim-plan, ca o mare realizare. De acord, filmele sînt foarte cunoscute, încă mai smulg zîmbete şi, de dragul actorilor care apar acolo, aproape că pierdem din vedere scopul evident în care erau făcute. Cînd ai comori naţionale pe nume Dem Rădulescu, Puiu Călinescu sau Jean Constantin, ce mai contează că filmele erau un soi de propagandă? Cît despre Iurie Darie, avea el figură de ofiţer de Miliţie? Hai să fim serioşi! Dacă oameni de-aceştia ar fi avut miliţia regimului, comunismul n-ar fi căzut nici astăzi, iar Ceauşescu ar fi murit liniştit în patul lui, cu familia aproape.

Am adus în discuţie acele prime imagini televizate cu Iurie Darie pentru că, într-un fel, viaţa lui a rămas apropiată de TV şi mai către final. Nu am o mare plăcere în a discuta acest capitol. Nu-s convins că apariţiile din ultimii ani – mă refer aici la emisiunile-tabloid care l-au prezentat în fel şi chip – ar fi servit benefic legenda actorului despre care vorbesc. Aş înclina să cred că nu – dar nu mă pricep şi, poate, mă înşel. Aş fi mult mai tentat să văd aici rolul distructiv al televiziunii, pentru că există şi el. Un om bătrîn şi/sau bolnav nu e mai mult decît atît – oricare ar fi numele omului cu pricina. Există lucruri pe care e bine să le vedem şi există altele care trebuie să stea departe de orice ochi. Binele nu e totdeauna vizibil şi nici vizibilitatea nu este totdeauna bună. Dar, probabil, aceste scrupule ies din paradigma contemporaneităţii. Repet: nu am o expertiză serioasă în domeniu; tot ce fac este să-mi spun părerea.

Drept care, dincolo de rolurile lui de băiat bun de care fetele se îndrăgostesc cuminţi ele însele (de la începutul anilor ’60) sau de rolul ofiţerului suspect de şarmant din filmele mai sus amintite din decada următoare, dincolo de toate rolurile din teatru sau din epopei cinematografice, Iurie Darie îmi va rămîne în amintire prin acele apariţii din dimineţile alb-negru ale desenelor sale în cărbune.

Acest bărbat a fost un om frumos – cu menţiunea că nu era numai un chip, ci şi o prezenţă. 

Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. Cea mai recentă carte publicată: Epoca de aur a incertitudinii, Editura Curtea Veche, 2011.  

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Vacanţe de coşmar pentru zeci de mii de turişti blocaţi într-o staţiune. O familie susţine că trebuie să dea 26.000 de dolari pentru o săptămână de cazare
Vacanţele în oraşul turistic Sanya de pe insula tropicală Hainan din China au devenit un coşmar în acest weekend pentru zeci de mii de turişti care au rămas blocaţi acolo brusc, după ce autorităţile chineze au impus lockdown din cauza a peste 1.200 de cazuri de Covid-19.
image
EXCLUSIV Bărbatul cu probleme psihice care şi-a măcelărit familia, în Argeş, nu mai fusese evaluat de o comisie din 2004
Bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care a masacrat cinci membri ai familiei şi avea probleme psihice nu a mai fost evaluat de către o comisie de specialitate de acum 18 ani, legislaţia fiind una extrem de permisivă.
image
EXCLUSIV Autorul masacrului din Argeş suferă de schizofrenie. Psihiatrul său: „Avea relaţii strict cu familia“
Viorel L., bărbatul de 53 de ani din comuna argeşeană Bascov care şi-a masacrat familia, suferea de mai mult timp de schizofrenie şi urma un tratament medical. Bărbatul nu avea un loc de muncă şi stătea în majoritatea timpului în curtea casei, fiind o persoană izolată.

HIstoria.ro

image
Pacea de la București (10 august 1913): „Ne-am jucat de-a Congresul de la Viena”
O sursă interesantă despre evenimentele anilor 1912-1913 o reprezintă însemnările celor două personalități ale Partidului Conservator – Titu Maiorescu și Alexandru Marghiloman. Jurnalele celor doi sunt caracterizate de un veritabil sincron.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.