BZN şi fericirea cantabilă

Publicat în Dilema Veche nr. 456 din 8-14 noiembrie 2012
Spital, în Franţa jpeg

Vedeam, peste tot, afişe cu concertele BZN de la Sala Palatului. Tot trecînd pe lîngă ele, pur şi simplu mi s-a făcut poftă să merg şi eu.

Ce mă leagă de trupa BZN? La prima vedere, nimic în mod special, nici o amintire pregnantă sau particulară. Mai curînd o senzaţie: senzaţia dansului şi a „ceaiurilor“ din (pre)adolescenţa mea. Dansuri şi ceaiuri care se desfăşurau pe o muzică plăcută, cantabilă, cu armonii certe şi uşor de identificat: o fredonai relativ uşor, îţi venea, iarăşi relativ uşor, să dansezi pe ea. Şi-ţi dădea o senzaţie de fericire, facilă, accesibilă şi nu de prea lungă durată.

Muzica formaţiei BZN, în vogă pe atunci, se încadra în această categorie. O ascultai şi te apuca febra dansatului, o simţeai cumva în tine. Versurile erau uşor de reţinut, se tot repetau, vocile care o cîntau erau clare şi puternice, şi mişcările pe care ţi le inducea erau instinctive: îţi ieşeau, şi dacă nu ştiai, neapărat, paşii. Am vrut să mă duc la concertul BZN exact pentru această senzaţie: o fericire la îndemînă, cînd toată lumea rîde, cîntă şi dansează, viaţa e frumoasă şi de moarte poate că am auzit, da’ nu prea contează. Şi m-am dus. Am avut surpriza unei săli arhipline, cu oameni şi de vîrstă medie, şi tineri, dar şi, în număr mare, de peste 50 de ani.

Trupa a venit, avîndu-i drept solişti pe de Annie Schilder şi Jan Keizer. BZN este prescurtarea folosită de trupa olandeză Band Zonder Naam şi înseamnă „trupa fără nume“. Aceasta şi-a început cariera în anii ’60, genul promovat fiind pop-rock-ul. Formula s-a mai schimbat între timp, la fel şi stilurile abordate. BZN are o carieră de peste 40 de ani şi 40 de albume.

Jan Keizer şi Annie Schilder au intrat în forţă pe scenă, alături de restul destul de numeros al formaţiei (instrumente şi backing vocals). Erau îmbrăcaţi decent, iar mişcările scenice au fost într-o notă uşor minimalistă. Dar vocile erau puternice şi ritmurile pregnante. De la unul dintre primele cîntece (nu ştiu dacă nu chiar primul), „Amore“, am (re)intrat în universul simplu al muzicii pop. În care cîteva elemente sînt de bază şi, evident, unul dintre ele e iubirea. Şi, în raport cu aceasta, lucrurile sînt destul de clare, albe sau negre: ori mă iubeşte, ori nu mă iubeşte şi mă urăşte – şi atunci trebuie să înfrunt cealaltă realitate stringentă a muzicii pop: singurătatea…: „On the island of my dreams / Where there’s only you and me / Playin’ games for lovers only / On and on a thousand times or more / When the day comes to an end / And that feelin’ comes again / I’d love to cherish every moment /All those summer nights I’ve spent with you / Play for me and let me dream forever / Dance with me, surrender to the night.“

Versurile de mai sus au tot: cei doi, el şi ea, se află pe insula viselor lor; acolo, ce pot face? Se joacă, se lasă pradă ludicului amoros, nu o dată, ci de mii de ori. Doar cînd se lasă seara, vine sentimentul ăla, să-i zicem metafizic, de nu ştiu ce, probabil angoasă. De acesta se poate scăpa în două feluri (pe lîngă iubitul propriu-zis): visînd şi dansînd. De altfel, întreaga problematică a cîntecelor de dragoste, ale BZN şi nu numai, se învîrte între cele două: iubirea, cu jocurile şi abandonul de rigoare, şi angoasa, sau melancolia de care fugim disperaţi (prevestitoare a morţii, eros şi thanatos, evident…). Exemplul cel mai bun sînt cele două feluri de „blue“ din Blue eyes: „I’m just aware that I’m falling / Don’t leave me here waiting, hear when I say / Blue eyes, don’t make me feel blue / Blue eyes, blue eyes“.

Concertul s-a derulat, cu vădit succes la public, în aceeaşi notă în general optimistă. Şlagărele lor, de multe ori unele internaţionale, au stîrnit emulaţii. E drept că pe mine, una, m-am surprins, de cîteva ori, că nu mai eram chiar ca-n adolescenţă: pe alocuri mai ieşeam din joc, din senzaţia de fericire muzicală. Pierzînd convenţia, mă mai cuprindea melancolia şi aveam timp să-mi dau seama că, în afara senzaţiei de care vorbeam, nu era chiar muzica pe care mi-o doream.

Şi totuşi, a fost un concert reuşit. Şi o experienţă parţial reuşită de întoarcere la fericirea cantabilă.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

Lucian Ovidiu Heiuş INQUAM Photos George Calin
Heiuș: 300.000 de firme nu au cont bancar. Din păcate „șpaga” încă funcționează printre inspectori
Șeful ANAF, Lucian Heiuș, a declarat duminică că în urma unor verificări preliminare a reieșit că 300.000 de firme nu au niciun fel de cont bancar.
Manfred Weber FOTO AFP
Președintele PPE spune că Bulgaria și România trebuie să devină state membre ale spațiului Schengen
Manfred Weber a declarat duminică, la Sofia, că Bulgaria şi România trebuie să devină în sfârşit state membre ale spaţiului Schengen şi că ele încă aşteaptă, alături de Croaţia, ca decizia finală în acest sens să fie luată de Consiliul UE.
parc eolian apa FOTO profit ro jpg
Damen va construi fundaţii plutitoare pentru turbine eoliene. Ancorele vor avea dimensiuni fără precedent
Compania Damen Shipyards a anunţat că dezvoltă o nouă clasă de nave, capabilă să sprijine dezvoltarea eoliană offshore. Este vorba despre turbine eoliene plutitoare offshore, la scară largă (FOWT).

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?