Cum să mori în România în anul de graţie 2012

Publicat în Dilema Veche nr. 457 din 15-21 noiembrie 2012
Odă dulceţurilor  jpeg

Cum sînt o persoană mai „nevricoasă“, protestez pe toate căile posibile şi imposibile împotriva expunerii vizibile a morţii publice. Trăim şi aşa într-un oraş tare urît, plin de gropi de toate felurile, lipsit de afecţiune şi mai ales de orice regulă. Aşa că am şi eu o problemă: nu vreau să aud claxoane, să văd alaiuri funerare, să particip la exhibiţionismul „îndurerat“ de pe străzile oraşului. Chiar dacă spectacolul morţii îmi spune mie, ca istoric, ceva despre această societate, prefer să nu am informaţia, în favoarea unei morţi civilizate, ca oriunde în Europa. Să mă explic: e joi, e frumos afară, e sărbătoare: Sfinţii Mihail şi Gavril. Pe la două trecute fix, la Podul Izvor vînzoleală mare, mare: trecători şi maşini aşteaptă trecerea mortului către biserica Sfîntul Nicolae din apropiere. Un alai în toată regula: sicriul dus pe umeri de bărbaţi sfrijiţi, urmat de cortegiul inevitabil de rude şi apropiaţi jelind sau doar povestind, direct pe mijlocul aleiului de la Schitu’ Măgureanu, mortu’ ne priveşte vînăt pe toţi, soarele şi mirosurile adunaseră deja muştele, intersecţia e blocată, iar claxoanele ţiuiesc de mama focului, nu prea ştiu dacă e de la mort sau doar de la nervi cotidieni ai şoferilor nărăviţi. Sîntem mai ceva ca pe vremea lui Antim Ivireanu, cînd mortul era plimbat prin mahala după milostenii, iar hidoşenia morţii era expusă la priveala unui bănuţ ca ajutor de îngropăciune.

Acu’ cum să-l reclam eu pe defunct cînd nu ştiu după ce lege funcţionăm?! După secţiunea 9, articolul 27, aliniatul 1 din Legea privind cimitirele, crematoriile umane şi serviciile funerare, adoptată de Camera Deputaţilor la 19.10.2010, mortului îi cam este interzis să ne privească: „transportul persoanelor decedate în vederea înhumării în aceeaşi sau în altă localitate se face în sicrie cu capac, cu autovehicule special amenajate în acest scop, care respectă prevederile normelor sanitare şi antiepidemice“. Legea cu pricina n-a devenit încă lege. S-a împotmolit pe la domnul preşedinte Traian Băsescu care la 13 decembrie 2010 o trimite spre reexaminare cu o groază de obiecţii. Senatul s-a gîndit şi el puţin şi la 28.04.2011, adică după vreo cinci luni... aşa, cînd se termină cu zăpada... respinge cererea de reexaminare. Domnul Mircea Geoană, preşedintele Senatului la acea vreme, precizează, în actul de respingere, că: „potrivit articolului 75, alineatele (1) şi (3) din Constituţia României, republicată, Camera Deputaţilor este Cameră decizională“. Cu alte cuvinte, „ce treabă are preşedintele chiar şi cu morţii aştia?“. Şi cum morţii cu morţii, şi viii cu viii, legea fu lăsată la dospit mult şi bine, aşa vreun an şi ceva.

Tot să mori în România, să umbli pe uliţe, să faci troc cu popa să te treacă dincolo, cu vecinu’ de-o căruţă, cu ceilalţi de-o lumînare, cu claxoane, cu gălăgie, cu fanfară, cu gornist, cu lume multă, „ca la mort“, cu colive şi colaci, cu bîrfe, cu invidii, cu limbuţenie, cu priviri iscoditoare prin case, cu bocete şi jale, cu pomeni să mănînce tot neamul, cu de toate să ajungă la toată lumea... Or, dacă accept sociabilitatea şi solidaritatea din jurul festinului funerar, dacă accept îndatorarea familiei pentru îngroparea cu fală a defunctului, dacă accept chinul financiar doar pentru a îndeplini cu stricteţe toate riturile funerare (că deh, „te rîde lumea“), zău şi jur dacă mi se pare creştineşte să-l plimbi pe săracul om pe uliţă în ziua lui cea mai proastă. Cît despre igienă...

Abia la 22.10.2012, Camera Deputaţilor s-a aplecat asupra cererii de reexaminare. Şi ca să-i facă în necaz preşedintelui, îi reaminteşte că este totuşi o „cameră decizională“, chiar şi pe probleme de moarte. Aşadar? Aşadar, rămîne aşadar, că legea n-a ajuns lege pentru că s-a constatat că nu poate fi aplicată. De ce? Pentru că: „în lege nu sînt prevăzute sancţiuni, astfel că se creează situaţia imposibilităţii aplicării legii, aceasta fiind lipsită de efectele sale. De aceea, este necesar ca legea să conţină şi sancţiuni în cazul nerespectării prevederilor sale“. Se aşeaptă acum o nouă şedinţă prin care nişte amendamente să fie adoptate spre a face „plauzibilă“ o lege care se tot plimbă, ca şi mortu’...

Români, îngropaţi-vă morţii cum vreţi, cu capac sau fără capac, în sicriu sau fără sicriu, cu fanfară, cu claxoane, în intersecţii, cu căruţa sau cu audi. Unde vreţi şi cum nu vreţi. Că se poate! Cît despre cei care privesc de pe margine... (ne)norocul lor. Dacă vă întreabă cineva ceva, daţi vina pe Traian Băsescu... 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Vladimir Putin FOTO Getty Images
Va folosi Putin arma nucleară? Cum l-ar putea opri Occidentul să o facă
Vladimir Putin a demonstrat până acum că este un lider „relativ rațional”, astfel încât Occidentul trebuie să-l facă să înțeleagă, fără dubii, că folosirea armei nucleare în Ucraina ar însemna costuri mult mai mari decât avantaje, spune expertul în securitate europeană Iulia Joja.
harta sud-est ucraina cu regiunea Donbas, lugansk, donețk și severodonețk shutterstock
Rusia nu mai controlează total niciuna dintre regiunile anexate din Ucraina
Rusia nu mai deține controlul total asupra niciunei dintre cele patru provincii ucrainene pe care oficial le-a anexat săptămâna trecută.
captura Mihai Tudose Facebook Conferinta
Tudose critică recomandările UE: Când ziceam că regula iernii va fi „scapă cine poate”, eram neamț fără să știu
Fostul premier Mihai Tudose a transmis o serie de critici la adresa Comisiei Europene, privind îndemul la solidaritate europeană. Demnitarul a subliniat că ministrul german de Finanțe a respins o măsură economică.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.